Castelul Károlyi - bijuteria orașului Carei

TIPĂREȘTE

Circuitul Nordul Apusenilor - Satu Mare pe care l-am făcut în vara anului trecut, mi-a mai oferit o surpriză - Castelul Károlyi din Carei. Despre Carei, orașul nord-vestic atât de îndepărtat de capitală, în care nu pusesem piciorul niciodată, nu știam decât că este locul în care - la 25 octombrie 1944 - s-a dat o aprigă bătălie eliberatoare și care acum găzduiește un impresionant grup statuar omagiind vitejia și sacrificiul ostașilor români pe câmpul de luptă.

Lângă Piața Avram Iancu, la intersecția unor artere cu nume istorice - Bd. 25 Octombrie, Calea Armatei Române și Str. 1 Decembrie 1918 - înconjurat de un frumos parc, se află Castelul Károlyi - o veritabilă bijuterie arhitecturală recent restaurată, considerată de unii ca fiind un "Peleş al Transilvaniei".

Programul de vizită este: Marți - Duminică în intervalul orar 09.00-17.00, Luni închis. Parcul se poate vizita zilnic între orele 06.00-22.00. Taxele de acces sunt: 20 lei/persoană - adulți, 10 lei/persoană - tineri sub 18 ani, studenți, pensionari și membri ai grupului "Prietenii Castelului Károlyi", 5 lei/persoană - elevi. Copiii sub 7 ani, veteranii de război și văduvele de război, revoluționarii, angajații rețelei muzeale și persoanele cu dizabilități au acces gratuit. Pentru expozițiile temporare și pentru anumite expoziții speciale care se organizează în incinta Castelului Károlyi se percep taxe separate.

Atunci când am fost noi acolo (în august 2022) la Castelul Károlyi era deschisă o Expoziție de pălării. Taxa pentru vizitarea acesteia era de 10 lei/persoană.

Există și taxe de ghidaj - 30 lei pentru limbile română și maghiară și 50 lei pentru limbile engleză și germană.

Câteva repere istorice fără de care nu am putea înțelege importanța de astăzi a Castelului Károlyi pentru lumea turistică.

Aflat la 35 km de Satu Mare și la doar 8 km de granița cu Ungaria, Carei - atestat documentar pentru prima oară în 1320 - are un trecut strâns legat de cel al familiei Károlyi. Prima reședință cunoscută a familiei Károlyi la Carei datează de la sfârşitul sec. XV. Din cauza amenințării invaziilor turcești, un secol mai târziu, vechea construcție de piatră a fost transformată într-o cetate dotată cu şanț de apărare şi cu zid fortificat, pătratic, cu patru bastioane de colţ, prevăzute cu nişe de tragere pentru tunuri. Poziţia strategică, precum și robustețea sa au făcut ca în sec. XVII cetatea de la Carei să fie inclusă în sistemul de apărare a frontierei vestice a Transilvaniei. Cu această ocazie fortificaţiile au fost refăcute, aici fiind repartizată o garnizoană germană cu artilerie proprie. Deși avariată în urma atacurilor turcești, cetatea de la Carei nu a fost niciodată cucerită. Când Sándor Károlyi s-a alăturat răscoalei condusă de Francisc Rákóczi II, trupele germane, până atunci apărătoare, au atacat cetatea. Parțial distrusă, fortificaţia a fost refăcută ulterior, astfel încât în anul 1708 îl găzduiește pe însuși Francisc Rákóczi II care petrece aproape o lună acolo. În istoria Castelului Károlyi această vizită este înscrisă ca un moment memorabil și nici un ghid nu va omite să o amintească în prezentările lui.

Tot demn de menționat este și faptul că la Castelul Károlyi, în 1711, au avut loc negocierile pentru redactarea și semnarea Tratatului de Pace de la Satu Mare.

Conflictele militare din zonă fiind aplanate, proprietarii decid transformarea cetăţii din Carei într-o clădire rezidenţială. Groful József Károlyi demolează zidurile și acoperă șanțurile de apărare. Lucrările începute în 1792 și terminate doi ani mai târziu, după planurile lui Jozef Bitthauser, transformă construcția într-un castel în stil baroc, cu 20 de camere și o capelă la parter și cu alte 21 de încăperi la etaj. În curtea cu un superb parc a fost amenajat și un manej pentru 24 de cai. Prințul Jozef de Habsburg este primit aici în 1797, iar după aproape un secol, în 1884, prinţul Rudolf de Habsburg împreună cu soția sa petrece două zile la castelul din Carei.

Aspectul actual al Castelului Károlyi este conferit de lucrările din perioada 1894-1896 şi se datorează lui István Károlyi și planurilor arhitectului Arthur Meinig. Castelul baroc devine un edificiu în stil eclectic, căpătând aspectul unui castel medieval. Sunt adăugate mai multe turnuri de diferite forme şi dimensiuni, intrarea principală este mutată pe latura dinspre oraş, curtea interioară a castelului baroc a fost acoperită cu un tavan din grinzi masive, pictate, devenind un vast hol de primire. Pe trei dintre faţadele castelui sunt amestecate tot felul de elemente arhitecturale şi de decor aparţinând mai multor stiluri - romantic, baroc, neogotic.

După moartea lui István Károlyi, în anul 1907, membrii familiei nu au mai locuit la Carei. În vremurile tulburi care au urmat, multe dintre elementele de mobilier, precum și obiecte de valoare din interiorul castelului au dispărut. Un moment memorabil în istoria castelului şi a Careiului rămâne vizita regelui Ferdinand I al României şi a reginei Maria, în anul 1919. În perioada interbelică, la castel a funcționat un sanatoriu, dar și un cazino. În timpul celui de al Doilea Război Mondial, aici a funcţionat o şcoală militară, transformată în 1944 în spital militar, iar în perioada comunistă un muzeu, casa de cultură și biblioteca orăşenească. În prezent, Castelul Károlyi găzduieşte interioare istorice care încearcă să redea ambianța de odinioară a castelului, o expoziție de istorie locală, precum și diverse expoziții ocazionale.

Ce putem vedea la Castelul Károlyi?

Am intrat în holul de primire pavat cu mozaic, cu tavan din lemn pictat, cu şeminee frumoase, ornamentate cu lei și cu scări decorative, spiralate, din lemn. Am luat loc pe scaunele aranjate acolo pentru grupurile de turiști. După ce ne-a prezentat istoria castelului, condimentată cu tot felul de istorioare și de amănunte, ghidul local ne-a invitat să urcăm la etaj, zonă rezervată apartamentelor familiei Károlyi și ale oaspeţilor castelului.

La etaj, cu mobilier original, în diverse stiluri (baroc, biedermeier, neo-renaștere) au fost reconstituite zece interioare istorice - o bibliotecă, două antreuri, o cameră de relaxare pentru bărbați (fumoar), un salon de bal, o sufragerie, un budoar al doamnelor, un dormitor, o cameră de toaletă și o sală de muzică - toate alcătuind expoziția sugestiv denumită "Castelul de altădată". Rând pe rând, am străbătut toate aceste încăperi, admirând și fotografiind mobilier, tapițerii, tablouri, ceasuri vechi, frumoase sobe de teracotă, biblioteca adăpostind volume originale datând din sec. XVIII-XIX. Peste tot sunt panouri explicative, așa încât... timp să ai, să le studiezi pe toate!

Ceea ce atrage atenția cel mai mult este "Expo Africa" - o inedită expoziție de trofee de vânătoare care au aparținut colecționarului Sir Dr. Pánczél Zoltán Tibor, consul onorific al Ungariei la Timișoara, împătimit călător și vânător. Prin testament, în 2013 a lăsat colecția de trofee din Africa de Sud Muzeului Județean Satu Mare. Exponatele sunt grupate tematic, în patru săli, fiind etalate acolo trofee împăiate și diferite obiecte legate de vânătoare. Dacă veniți acolo cu copiii, aceștia vor fi fericiți să vadă bivol, struț, girafă, rinocer, elefant, leu și alte animale în mărime naturală.

Tot foarte interesantă în opinia mea este și "Expoziția figurilor de ceară", cu personalități ale orașului. Sunt reconstituite scenele semnării Tratatului de Pace de la Satu Mare, din anul 1711, vizita regelui Ferdinand I al României care, împreună cu regina Maria, a vizitat orașul Carei la 25 mai 1919, scena judecării ultimei vrăjitoare cu Ferenc Károlyi prefectul comitatului Sătmar, cel care a semnat condamnarea la moarte prin ardere pe rug a ultimelor vrăjitoare din Transilvania în anul 1745.

Îi vedem aici pe Gaspar Károlyi - primul traducător al Bibliei în limba maghiară din limba latină, pe Gyula Károlyi - prim ministru al Ungariei, pe István Károlyi - ultimul conte, dar și pe Joel Teitelbaum - rabinul de Sătmar.

De asemenea, remarcăm și alte personalități - Otilia Marchiș, Ady Endre, Kafka Margit. Cele 26 de figuri de ceară, create la Budapesta, au fost realizate de Megyieri Janos.

"Careiul de odinioară" este o expoziție permanentă de istorie locală, aflată la parter, care - în patru săli organizate tematic - ne prezintă istoria localității, meșteșugurile tradiționale, arta și istoria ecleziastică a orașului.

Tot la parter se află și "Capela Castelului Károlyi" construită la începutul sec. XVII de Mihály Károlyi și soția lui, Borbála Lapispataki Seghnyey. Cu ocazia vizitei lui Ferenc Rákóczi II, în 1708, aici s-a oficiat slujba de primire și tot aici a avut loc slujba de cununie a lui Ferenc Károlyi cu Krisztina Csáky.

Iubitorii de cultură vor aprecia și alte două săli de la etaj - Sala "Magda Lukácsovits" care etalează câteva lucrări de pictură și grafică, precum și un autoportret al artistei și Sala "Ștefan Ruha" cu fotografii surprinzând momente din viața artistului, distincții, premii, afișe ale unor concerte, viori din colecția personală, precum și o machetă a statuii acestuia.

La ieșire, m-am pierdut de cei din grup care au alergat ca potârnichile fie la Károlyi Caffé pentru o răcoritoare sau o cafea, fie la Károlyi Suvenir pentru a-și achiziționa o cât de mică amintire de aici. Până la ora regrupării a autocar, am rătăcit - solo - prin Parcul dendrologic. Am văzut Fântâna arteziană, Placa comemorativă fixată acolo în anul 2012 cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la venirea șvabilor în Transilvania, bustul în bronz al contelui Sándor Károlyi (1669-1743) general în slujba lui Ferenc Rákóczi II, bust cam prea mult împopoțonat cu panglici în tricolorul ungar. Am admirat ronduri de flori și arbori seculari între care un platan de mari dimensiuni, plantat de contele György Károlyi în anul 1810, la vârsta de doar șapte ani.

În plimbarea mea, am ajuns și la zidurile ruinate, rămășițe a ceea ce a fost cândva împrejmuirea cetății, apoi am ieșit în stradă. Vis-a-vis de grădinile castelului se află un grup statuar care prezintă două din personalitățile orașului - Otilia Marchiș, jurnalistă și prozatoare și Endre Ady, unul dintre cei mai mari poeți maghiari moderni. În jur sunt case vechi, cu arhitectură și decoruri deosebite, unele renovate, altele mai puțin.

Și... uite așa, am mai bifat un oraș, am mai bifat un obiectiv frumos. Autocarul deja ne aștepta pentru a ne conduce spre un altul. Dar asta abia în ziua următoare. Deocamdată, programul turistic al zilei fiind realizat, ne-am retras la cazare, la Pensiunea Milexim - Câmpia Turzii care ne aștepta pentru cină și pentru binemeritata odihnă de noapte.

---

VIZUALIZĂRI: 397 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI