La Castelul Peles, din nou

TIPĂREȘTE

Nu aveam in plan o vizita la Castelul Peles. Cu atat mai mult nu aveam in plan acum o vizita la Sinaia, la resedinta regilor Romaniei. Datorez totul nepotului meu care m-a dus si mai ales surorii mele care declarase in repetate randuri ca a vizitat atatea palate regale in strainatate, dar la Peles - palatul regilor Romaniei, inca nu reusise sa ajunga.

Plecarea din Bucuresti s-a facut la o ora nu prea matinala. Fiind o zi de duminica, aveam oarecare emotii legate de traficul pe Valea Prahovei, dar – surprinzator – totul a decurs neasteptat de bine. Am parcat langa Hotel Bastion, apoi am continuat pietonal pe drumul pietruit, usor in panta, privind si fotografiind primele flori de primavara: ghiocei, branduse, scanteioare, podbal si altele. Pe crestele indepartate, pe pantele de langa drum si chiar in locurile mai umbrite de pe caldaram, zapada inca persista.

Cum a aparut aceasta "perla" in Romania?

Situat la poalele Bucegilor, putin mai sus de Manastirea Sinaia, intr-un loc pitoresc, cu vedere spre masivul Piatra Arsa, Castelul Peles este prima resedinta pe care regele Carol I si-a construit-o in Romania. Vizitand pentru prima oara Sinaia, in august 1866, a fost gazduit la Manastirea Sinaia, asezamant ctitorit de spatarul Mihail Cantacuzino in 1695. Revenind la Sinaia in 1870, perechea regala a fost impresionata de frumusetea salbatica a locului, precum si de aerul "racoros si curat", asa incat Carol I a hotarat sa construiasca aici o resedinta de vara. Piatra de temelie a fost pusa in august 1875, iar la constructia castelului au lucrat aprox. 400 de muncitori. In memoriile sale, regina Elisabeta – Carmen Silva, scria: "Erau italieni zidari, romani pentru terasamente, tigani salahori, albanezii si grecii lucrau la cariere, nemtii si ungurii ca dulgheri, turcii ardeau caramida. Au fost mesteri polonezi si cioplitori in piatra cehi. Francezii desenau, englezii masurau, astfel ca pe santier se intalneau sute de costume nationale si vorbeau patrusprezece limbi; se canta, se injura si se certa in toate dialectele si pe toate tonurile; era un amestec nostim si zgomotos de oameni, de cai, de boi si de bivoli".

Lucrarile de constructie s-au desfasurat cu dificultate din cauza terenului alunecos, a vremii nefavorabile si nu in ultimul rand a Razboiului de Independenta, timp in care au si fost sistate. Reluate dupa doi ani, lucrarile au fost finalizate – intr-o prima faza – in 1883, la 7 octombrie avand loc inaugurarea oficiala.

Primul arhitect al Castelului Peles a fost Wilhelm Doderer, german, profesor la Scoala Politehnica din capitala Imperiului Austro-Ungar. Datorita unor probleme legate de costurile mult mai mari decat cele estimate initial, regele Carol I a decis inlocuirea lui cu Johannes Schulz, elev al lui Viollet-le-Duc (Lecomte du Noüy). Sculptor a fost Martin Stöhr.

Dupa incheierea primei etape de edificare, datorita pasiunii de constructor a regelui Carol I, la Castelul Peles lucrarile au continuat, palatul fiind transformat si marit. Lucrarile efectuate in perioada 1893-1914 au fost incredintate arhitectului ceh Karel Liman, cel care lucrase alaturi de Lecomte du Noüy la renovarea bisericilor Trei Ierarhi si Sfantul Nicolae Domnesc din Iasi. Karel Liman este considerat de contemporani "creatorul adevarat al Castelului Peles".

In jurul castelului s-au realizat sapte serii de terase in stilul neorenasterii italiene, bogat impodobite cu statui, coloane si fantani. In parcul castelului pot fi vazute ziduri de sprijin, trepte si balustrade, sculpturi, bazine, vase ornamentale, basoreliefuri si copii dupa lucrari de arta italienesti. De asemenea, pot fi vazute sculpturi in marmura executate de celebrul mester florentin Raffaello Romaneli.

Lucrarile de edificare a Castelului Peles au durat aproape 40 de ani, forma actuala datand din 1914. Rigoarea si perfectiunea impuse de rege au facut ca acesta sa apeleze la firme straine, in special germane, recunoscute pentru calitatea deosebita a serviciilor prestate.

Decoratia interioara care uimeste vizitatorul de astazi (zugravire, pictura, plafoane sculptate, lambriuri, vitralii) a fost executata in perioada 1881-1883.

Desi in interior se pot vedea mai multe semineuri (unul mai frumos decat celalalt), acestea erau doar obiecte de decor, incalzirea facandu-se prin caloriferele cu aer cald instalate in 1881. Pentru accesul la etaj si la mansarde, in 1903 a fost montat un ascensor. Castelul Peles a beneficiat inca din 1884 de o instalatie de sonerie electrica, iar comunicarea cu exteriorul (cu Gara si cu Oficiul Postal din Sinaia, precum si cu Bucurestiul) se facea prin posturile telefonice instalate in 1885.

Vizita noastra la Castelul Peles

Daca vreti sa va delectati nu numai cu frumusetea arhitecturii sale exterioare, vizitati Castelul Peles in interior! Recomand un tur complet – parter, etaj si mansarde. Muzeul National Peles este poate cel mai frumos din Romania. Regele Carol I si regina Elisabeta – mari iubitori de arta – au adunat la Peles impresionante valori: tablouri, sculpturi, candelabre, arme de colectie (peste 4000 de piese europene si orientale din sec. XIV-XIX), carti, covoare, tapiserii, servicii de masa din aur, argint si portelan (unele orientale), vitralii elvetiene si germane, etc… toate provenind din ateliere de prestigiu din strainatate, precum si din renumite (la vremea aceea) magazine de antichitati din Occident.

Nu voi detalia fiecare incapere pe care am vizitat-o. Mi-ar fi imposibil, chiar si ajutata de numeroasele fotografii pe care le-am facut. Pentru a retine anumite informatii, obisnuiesc sa fotografiez si explicatiile scrise la fiecare intrare. Acasa, in linistea caminului meu, citesc si recitesc aceste informatii ori de cate ori este nevoie.

Holul de onoare, principala sala de receptie a castelului, construita in 1906-1911 dupa proiectul lui Karel Liman, cu inaltimea sa de 16 m, se ridica pe trei niveluri. Cu lambriuri din lemn de nuc intarsiat cu abanos, trandafir si frasin, cu reliefuri din alabastru infatisand scene biblice si mitologice, cu plafonul sau retractabil (actionat electric) din sticla decorata cu vitralii ilustrand stemele judetelor din Vechiul Regat, cu somptuoasa scara care duce la etaj si cu busturile din marmura alba ale perechii regale, Holul de onoare impresioneaza chiar de la inceput. Scara in spirala, din lemn de nuc, inspirata de scara interioara a Primariei Bremen, este opera sculptorului roman Gheorghe Stanescu.

Sala mare de arme construita in 1903-1906 in stilul neorenasterii germane, proiectata de acelasi Karel Liman, are plafonul din stuc pictat cu insemne heraldice si devize in limba latina ale dinastiei de Hohenzollern. Primele arme si armuri provin din vechiul castel de la Sigmaringen. Imbogatita treptat (pana in 1914) de regele Carol I, colectia cuprinde astazi aprox. 4000 de piese. Exista si o sala mica de arme care expune arme orientale de provenienta pesana, otomana, extrem-orientala si africana. Cele mai valoroase exponate se pot vedea intr-o vitrina. Si sabia principelui Transilvaniei Gabriel Bathory si-a gasit locul acolo. De asemenea, poate fi vazuta o parte a colectiei numismatice a regelui.

Cabinetul de lucru al regelui Carol I terminat in 1883, in prima etapa de constructie a castelului, este locul in care regele acorda audientele oficiale zilnice. Mai sobra, cu decoratie din lemn de nuc si stejar, incaperea are ca piese de mobilier doar un birou, un pupitru si un dulap-biblioteca avand de o parte si de alta portretele primilor regi ai Romaniei - Carol I si Elisabeta.

Sala veche de muzica construita in 1883 si transformata in 1906 la dorinta reginei Elisabeta in salon pentru serate literare, este decorata cu lambriuri din lemn de nuc si frasin, are mobilier de provenienta germana si vitralii colorate ilustrand scene din basme romanesti culese si versificate de Vasile Alecsandri. Aceasta sala a gazduit – la 3 august 1914 – Consiliul de Coroana care a hotarat neutralitatea Romaniei in primii doi ani ai Primului Razboi Mondial.

Sala florentina sau Marele Salon este una dintre cele mai frumoase incaperi ale Castelului Peles. Cu plafonul casetat, din lemn de tei sculptat si aurit, are in centru pictura "Muza Caliope", copie dupa originalul aflat la Palazzo Vecchio din Florenta. Caminul din marmura italiana, copiile dupa sculpturile lui Michelangelo, piesele de mobilier, candelabrele, oglinda, lambriurile, toate indreptatesc denumirea salii care a servit regilor urmasi ca sufragerie de gala.

Sufrageria in stilul neorenasterii germane, amenajata in 1883 si modificata in 1906, expune un frumos bufet din lemn de nuc si frasin, precum si o masa prelunga, impecabil pregatita pentru a primi 36 de persoane. Inutil sa detaliez meticulozitatea cu care au fost aranjate scaunele, farfuriile, paharele si tacamurile. Mergeti acolo, vizitati si minunati-va!

Sala Maura proiectata in stil hispano-maur de Lecomte du Noüy, a fost construita in perioada 1890-1892. Inspirata de Palatul Alhambra din Granada, avand piese originale orientale, dar si altele realizate in ateliere vieneze, aceasta incapere a servit drept sala de receptie si salon de ceai pentru regina si anturajul sau.

Salonul turcesc amenajat in prima etapa a constructiei, in 1883, este mobilat cu divane si decorat cu broderii din matase acoperind plafonul, peretii si intreg mobilierul. Vitraliile cu arabescuri si versetele din Coran, grupul statuar "Arabi si camila", vasele din alama in stil persan, aduc un plus de autenticitate incaperii care a servit drept fumoar.

Sala de teatru datand din 1883, modificata si adaptata in 1905 de Karel Liman pentru a inlesni proiectii cinematografice, a fost locul in care – in 1912 – a fost proiectat primul film romanesc de lung metraj ("Independenta Romaniei" regizat de Aristide Demetriade si produs de Leon Popescu). Sala de teatru este decorata cu ansamblul pictural "Muze, masti, alegorii si embleme" realizat de un grup de tineri pictori vienezi intre care Gustav Klimt, Ernst Klimt si Franz Matsch.

Sala mare de muzica gazduia seratele muzicale ale reginei Elisabeta. Aici au concertat George Enescu, Dumitru Dinicu, Eugene Ysaÿe si altii. Orga fabricata in Boemia, in 1903, are doua console dispuse in doua incaperi vecine, dand posibilitatea interpretarii din oricare dintre ele. Aici, carcotasii spun ca George Enescu canta in camera ascunsa, iar regina doar mima in cealalta incapere, in fata oaspetilor. A doua incapere, denumita Sala mica de muzica, in afara celei de a doua console a orgii, gazduieste pretioase obiecte de arta extrem-orientala, toate de mare frumusete si rafinament.

Apartamentul imperial (cu salonul mare si salonul mic) amenajat si decorat in 1905-1906 cu salon de primire, camera de lucru, dormitor, camera de toaleta, baie, garderoba si camera pentru valet, Cabinetul de lucru al reginei Elisabeta, Dormitorul regal cu pat din lemn de nuc bogat sculptat, in care (in ziua de 27 septembrie/10 octombrie 1914) regele Carol I a parasit aceasta lume, Cabinetul de toaleta si Sala de Baie (care starnesc interesul prin dotarile lor arhaice acum, dar foarte moderne atunci), Sufrageria pentru mic dejun, Camera de garda, Apartamentele pentru oaspeti, Camerele suitelor oaspetilor de onoare, Atelierul de pictura al reginei Elisabeta, Apartamentele unor doamne de onoare – Zoe Bengescu, Maria Poenaru, Olga Mavrogheni – aflate la mansarda, ceva mai simplu decorate, totusi elegante, merita cu prisosinta o vizita la Castelul Peles.

Trei incaperi mi-au starnit interesul in mod deosebit. Foarte putin si despre acestea:

Camera lui George Enescu situata in aripa de nord a mansardei este o camera de oaspeti amenajata special pentru a-l gazdui pe viitorul mare compozitor. In acelasi spatiu se afla camera de zi, dormitorul si zona destinata toaletei, toate delimitate prin draperii. Mobilierul este din lemn de nuc, iar peretii sunt decorati cu picturi semnate de renumiti artisti romani. In salon, pe masa circulara, langa chipul tanarului Enescu, pot fi vazute o bagheta de dirijor, din lemn de abanos si bronz, precum si cateva partituri.

Camera lui Vasile Alecsandri, poetul fiind un insemnat oaspete al cuplului imperial, el sustinand-o si incurajand-o pe regina in incercarile sale literare. Vasile Alecsandri i-a si dedicat protectoarei sale mai multe versuri. Pardoseala incaperii – cu diferente de nivel – separa dormitorul de birou. Mobilierul este de provenienta germana, iar decoratiile sunt europene si orientale.

Apartamentul regelui Mihai este cel in care a locuit principele mostenitor Ferdinand in perioada 1889-1892 si - ulterior - in perioada 1926-1940, regele Mihai. Apartamentul vopsit in alb, conform dorintei reginei Maria, se compune din vestibul, salon, dormitor cu birou, cabinet de toaleta si baie. Decoratiunile amintesc de universul copilariei si sunt realizate (din ceramica, sticla si metal) in ateliere europene.

Final

O noua vizita la Castelul Peles dezvaluie intotdeauna detalii pe care nu le-ai sesizat inca. Exceptand mansarda (mai tarziu introdusa in circuitul turistic) eu am vizitat Castelul Peles de mai multe ori si pot spune ca incantarea a fost aceeasi.

In afara de lucrurile elementare de care trebuie sa tina cont oricine, trebuie avut in vedere si faptul ca la Castelul Peles nu exista lift pentru vizitatori, accesul la etaje facandu-se pe fastuoasele scari interioare. Aviz celor cu probleme locomotorii! Obiectele de patrimoniu expuse in muzeu nu trebuie atinse. Sunt atentionari in acest sens. Spun asta pentru ca – sub ochii nostri – un individ a trecut de cordonul care separa spatiul expozitional de culoarul de trecere a vizitatorilor si s-a asezat pe un minunat fotoliu de patrimoniu pentru a se fotografia. Nu mai spun care a fost reactia supraveghetoarei.

Fotografierea (fara flash, pentru neprofesionisti) este gratuita. Trebuie sa spun insa ca multe poze ies prost, lumina fiind in cele mai multe locuri nepotrivita.

La Castelul Peles nu se asteapta formarea de grupuri care sa beneficieze de prezentarea personalului de specialitate si nici nu sunt intervale orare prestabilite pentru inceperea unui nou tur. Peste tot sunt explicatii scrise (in romana si engleza). In anumite incaperi, in fundalul sonor, se percep – destul de slab – cateva explicatii.

Daca vii la Castelul Peles cu masina, Hotel Bastion aflat la cateva sute de metri de castel, ofera cu generozitate o parcare nu prea mare, contra sumei de 25 lei (indiferent cat stai la muzeu sau in parcul castelului). Exista acolo cineva care incaseaza si altcineva care dirijeaza spre locul de parcare. Atunci cand am fost noi – intr-o zi de duminica – abia am gasit un loc printre nenumaratele masini de Ucraina. Refugiati?

Taxa de intrare pentru vizita la Castelul Peles variaza in functie de ceea ce iti doresti. Pentru o documentare mai buna, recomand consultarea informatiilor de pe site. Pe scurt, pentru o vizita completa (parter, etaj si mansarda) noi am achitat 150 lei/persoana - adult si 75 lei/persoana - pensionar.

Nu trebuie sa uit a mentiona libraria, de fapt un magazin oferind si alte suveniruri, dar in special carti si albume ilustrate despre Castelul Peles si despre regii Romaniei, toate intr-o executie impecabila. Merita un scurt popas si aici.

---

VIZUALIZĂRI: 2259 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI