La Mănăstirea Sinaia

TIPĂREȘTE

De pe lista de obiective de vizitat în Sinaia, această perlă a Carpaților, nu trebuie să lipsească multe, dar în special nu trebuie să lipsească Munții Bucegi, Castelul Peleș și Mănăstirea Sinaia. Acestea au fost și primele obiective pe care le-am bifat cu mulți ani în urmă și la care revin cu plăcere ori de câte ori am ocazia. Desigur, în timp, am adăugt și altele și sper încă să mai pot adăuga în viitor.

Recent, într-o plimbare de o zi, după ce am vizitat Casa Memorială "George Enescu", pașii ne-au purtat spre Mănăstirea Sinaia. În minunatul cadru natural al Munților Bucegi, am regăsit-o la fel de frumoasă, la fel de pregătită să-și primească oaspeții.

Mănăstirea Sinaia datând din sec. XVII este prima construcție apărută în zona actualei așezări. Ctitorul sfântului lăcaș este spătarul Mihai Cantacuzino, boier cu funcții importante în armata Țării Românești. Împreună cu familia, acesta a făcut un pelerinaj la locurile sfinte de la Ierusalim și la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai, munte pe care - conform bibliei - Moise a primit Tablele legii cu cele zece porunci.

Spătarul Mihai Cantacuzino s-a reintors în Țara Românească hotărât să pună bazele unui așezământ care să poarte numele Muntelui Sinai. Așa a apărut Mănăstirea Sinaia, localitatea care s-a dezvoltat ulterior în jurul ei numindu-se și ea tot Sinaia.

Biserica "Adormirea Maicii Domnului" - Biserica veche a Mănăstirii Sinaia

Este de la sine înțeles că la începuturi sfântul lăcaș nu semăna deloc cu ceea ce vedem astăzi. Construcția primului așezământ a durat 5 ani (1690-1695). Acesta trebuia să fie în același timp o fortăreaţa cu rol de protecție și de apărare în caz de nevoie a drumului comercial care lega Bucureștiul de Brașov prin Valea Prahovei și în același timp trebuia să fie un adăpost pentru pustnicii care sălășluiau în Bucegi. La început mănăstirea a adunat laolaltă 12 călugări, după numărul apostolilor lui Iisus Hristos, dar numărul călugărilor crescând, a apărut necesitatea dezvoltării mănăstirii.

Biserica veche, Biserica "Adormirea Maicii Domnului", de mici dimensiuni, a fost construită în stil brâncovenesc, cu coloane sculptate, împodobite cu motive florale şi vegetale. Ancadramentele ferestrelor, precum și ușa principală sunt ornamentate în același stil. Pe lângă pronaos, naos și altar, biserica are un pridvor deschis susținut de coloane sculptate. În dreapta intrării este reprezentat Moise cu Tablele legii, iar în stânga fratele său, Aron, cu nuiaua care a înverzit. În mijloc se poate observa blazonul familiei Cantacuzino, cu vulturul bicefal având în ghiare sceptrul şi crucea, însemnele imperiale ale puterii. Pictura originală, realizată de pictorul familiei Cantacuzino, Pârvu Mutu Zugravu, se mai păstrează doar în pridvor şi în naos. Cupola pridvorului este pictată cu scene din viața Sf. Ecaterina - ocrotitoarea mănăstirii din Muntele Sinai, din viața Sf. Gheorghe - protectorul Moldovei și al militarilor, precum și din viața Sf. Dumitru - ocrotitorul Țării Românești.

În pronaos se poate vedea tabloul votiv care îl reprezintă pe ctitorul lăcașului, spătarul Mihai Canatcuzino, înconjurat de cei 18 copii ai săi (din care 12 adoptați), de cele două soţii ale sale, Maria și Teodora, precum şi pe alţi membri ai familiei Cantacuzino - frații ctitorului (domnitorul Șerban Cantacuzino și stolnicul Constantin Cantacuzino) și trei domnitori ai Țării Românești cu care era înrudit prin mama sa (Neagoe Basarab, Radu Șerban și Constantin Șerban).

Biserica veche de la Mănăstirea Sinaia este un monument istoric și de arhitectură. În trecerile noastre pe acolo merită să poposim câteva minute în fața valoroaselor picturi. Pentru a înțelege mai mult, cred însă că este nevoie de o oarecare documentare prealabilă.

Biserica "Sfânta Treime" - Biserica nouă a Mănăstirii Sinaia

Construită în perioada 1842-1846, cu clopotniță adăugată în 1892, biserica a fost refăcută în 1897-1903 după planurile arhitectului George Mandrea. O centură ceramică, verde, emailată, formată din trei linii răsucite, înconjoară exteriorul bisericii simbolizând Sfânta Treime, precum și unitatea de neam a celor trei principate române: Moldova, Transilvania şi Ţara Românească. Prin grija regelui Carol I, Biserica "Sfânta Treime" din Sinaia a fost primul lăcaș de cult electrificat din România.

Candelabrele au fost realizate la Viena, iar pictura actuală a fost executată de pictorul danez Aage Exner. În tabloul votiv din biserica mare sunt reprezentați mitropolitul Iosif Gheorghian, regele Carol I în uniformă de ofițer, cu mâna dreaptă sprijinită pe o coloană de piatră careia îi lipseşte un colţ (aluzie la regatul încă neîntregit al României) și Regina Elisabeta - Carmen Silva cu principesa Maria, singurul copil al cuplului regal, mort în fragedă pruncie. De asemenea, în tabloul votiv este reprezentat spătarul Mihai Cantacuzino primul ctitor al mănăstirii. În pronaos sunt două icoane ruseşti - Sf. Serghie şi Sf. Nicolae - realizate în Lavra Sf. Serghie de Radonej de lângă Moscova, darul Ţarului Nicolae al II-lea al Rusiei oferit stareţului Mănăstirii Sinaia, Nifon Arhimandritul, în 1903, cu prilejul botezului prinţului Nicolae, fiul regelui Ferdinand al României.

Mobilierul bisericii este deosebit, din lemn de stejar în pronaos și din lemn de paltin aurit în naos. Iconostasul și jilțurile familiei regale sunt sculptate și aurite. Unul dintre cele două scaune poartă blazonul regal și emblema "Nihil sine Deo" (Nimic fără Dumnezeu), iar celălalt, apartinând reginei Elisabeta, poarta initialele E. D. (Elisabeta Doamna).

Începând cu 1871, timp de 11 ani, familia regală a venit la Mănăstirea Sinaia fiind găzduită în camerele de oaspeți, în prezent muzeu al mănăstirii.

În documentările mele anterioare, am aflat că la Mânăstirea Sinaia se găsesc cinci feluri de cruci: crucea lui Ştefan cel Mare - pe cupola bisericii vechi, crucea grecească, având braţe egale - deasupra intrării în biserica mare, crucea latină, cu braţe inegale - pe cele două turnuri ale bisericii mari, crucea slavă, cu numeroase braţe orizontale - pe cupola centrală a bisericii mari şi soarele înscris într-o cruce latină - pe turnul clopotniţei. Cunoscând aceste amănunte, am căutat minute în șir să le identific și să le analizez.

Paraclisul "Schimbarea la Faţă"

În afară celor două biserici, Mănăstirea Sinaia are și un paraclis, o mică biserică în care se oficiază slujbele zilnice, în special iarna. Paraclisul a fost înălțat o dată cu prima biserică, în 1695, și încă păstrează pictura originală. Este o construcție joasă care, împreună cu pictura înnegrită de vreme, dă impresia unei catacombe.

Pictura din pronaos prezintă scene cu ultimele momente de viaţa pământească a Mântuitorului Iisus Hristos: trădarea lui Iuda, prinderea lui Iisus în Grădina Ghetsimani, judecarea lui Iisus de înțelepţii sinodului evreiesc, Ana şi Caiafa, judecarea și condamnarea la moarte de către guvernatorul roman Pontiu Pilat, batjocorirea lui Hristos, Drumul Crucii spre Golgota și răstignirea între cei doi tâlhari. Tot lui Pârvu Mutu Zugravul i se datorează și pictura paraclisului. Incendierea sfântului lăcaș în 1788, în timpul războiului ruso-austro-turc, a afectat și paraclisul, astfel că pictura a trebuit refăcută, ceea ce s-a întâmplat în 1792. În proscomidiar, cu litere chirilice, sunt menționate numele zugravilor care au realizat noua pictură: Diacon Manole Zugravul, Ioan Zugravul, Tudorache Zugravul Stanciu, Hristea.

Cavoul Tache Ionescu

În incinta mănăstirii, lângă paraclis, se afla cavoul lui Tache Ionescu. Sarcofagul lucrat cu migală, operă a sculptorului Emil Wilhelm Becker, este un monument istoric.

Tache Ionescu, om politic, avocat și ziarist român, a fost ministru al instrucțiunii publice și cultelor, ministru de finanțe, ministru de externe și prim-ministru al României în perioada 1921-1922. În timpul unei vizite în Italia, în vara anului 1922, Tache Ionescu s-a îmbolnăvit de febră tifoidă și a încetat din viață. Adus la București, sicriul înfășurat în drapelul național a fost depus la Ateneul Român, după care un cortegiu funerar în frunte cu regele Ferdinand l-a condus la Gara de Nord pentru a fi transportat la Sinaia.

Am pătruns și noi prin gangul de sub clopotnița paraclisului. Sarcofagul tronează în mijlocul încăperii cu pereții încărcați de citate din discursurile lui "Tăchiță Gură de Aur" cum fusese denumit datorită calităților sale de orator.

Mai remarcăm două fresce, semnate Costin Petrescu, autorul picturilor din Ateneul Român, bustul defunctului precum și - de cealaltă parte a sarcofagului - bustul celei de-a doua soții, Adina, sculptură realizată în marmură albă de artistul italian Roscitano, la Roma, în septembrie 1926.

Muzeul Mănăstirii Sinaia

Despre Muzeul Mănăstirii Sinaia sunt atât de multe de spus încât el însuși ar fi putut constitui subiect al unui review. Voi încerca să sintetizez în cât mai puține cuvinte tot ceea ce am citit, tot ceea ce am văzut acolo. Mai important decât orice, mai de folos pentru oricine, este - cred - o vizită acolo. Ceea ce vezi cu ochii tăi și percepi cu propriile simțuri nu se poate niciodată compara cu relatarea altcuiva. Așadar…

În 1895, la împlinirea a 200 de ani de la ctitorirea Mănăstirii Sinaia, în vechea reşedinţă regală, sub îndrumarea arhimandritului Nifon, starețul de atunci, a fost amenajat un muzeu religios, primul de acest gen din România. Pe fațada muzeului au fost fixate în perete mai multe mozaicuri lucrate special pentru Mănăstirea Sinaia de Nora Steriade.

Clădirea în care a fost amenajat muzeul a fost construită în anul 1846 în timpul stăreției arhimandritului Paisie. Are 45 metri lungime, se află în dreapta intrării, lângă turnul clopotniță şi a fost iniţial casă de oaspeţi. Între perioada 1871-1883 arhondaricul Mănăstirii Sinaia a găzduit familia regală, de aici fiind supravegheate lucrările de construcție ale Castelului Peleş aflat în apropiere.

Piesele de mobilier aflate în muzeu, datând din a doua jumătate a sec. XIX - scaune, canapea, vitrină - sunt sculptate în lemn de stejar și decorate cu motive vegetale, dar și cu dragoni înaripați și capete de balaur.

Chipul primului ctitor al mănăstirii - Mihai Cantacuzino - stema familiei Cantacuzino cu vulturul bicefal încoronat având în gheare semnele puterii, crucea și buzduganul, imagini ale mănăstirii în decursul anilor (gravuri, acuarele sau fotografii), veșminte preoțești, țesături și broderii lucrate cu fir de aur, de argint și de mătase, sunt doar câteva dintre exponatele muzeului.

Mai pot fi văzute două valoroase piese lucrate de bijutierul Theodor Radivon - un Sfânt Chivot din argint aurit dăruit mănăstirii de Sevastia Costescu în 1898 reprezentând Mănăstirea Curtea de Argeș unde se afla mormintele primilor regi ai României, regele Carol I cu regina Elisabeta și regele Ferdinand cu Regina Maria. Cel de-al doilea unicat este o Sfântă Evanghelie cu ferecătură din argint aurit și email având reprezentate pe copertă Răstignirea Mântuitorului și Învierea Sa, precum și cele două biserici ale mănăstirii, biserica veche cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" și biserica nouă cu hramul "Sfânta Treime".

Poate că cel mai valoros exponat al muzeului este "Biblia de la București" sau "Biblia lui Șerban Cantacuzino", unul dintre puținele exemplare ale capodoperei culturii românești. Tradusă integral în limba română și tipărită la București în anul 1688 în timpul Domnitorului Țării Românești - Șerban Cantacuzino (frate cu Mihai Cantacuzino, ctitorul Mănăstirii Sinaia), Biblia, prima de acest fel în cultura românească, reprezintă momentul de afirmare a limbii române literare.

Lângă exemplarul de la 1688, în chirilică, se mai află un altul tipărit în 1988, tot la Bucuresti, cu ocazia aniversării a 300 de ani de la ctitorire - o ediție de exceptie, care reproduce în alfabet latin, textul original (de la 1688).

Printre cele mai valoroase icoane pictate pe lemn, în muzeu se păstrează icoana "Sfânta Treime" executată de Sf. Cuvios Pafnutie, nimeni altul decât Pârvu Mutu (pictorul preferat al lui Mihai Cantacuzino), zugravul vechii biserici de la Mănăstirea Sinaia.

O altă piesă remarcabilă este epitaful brodat pe pânză de bumbac cu mătase colorată și fir de aur. Ana Roth a executat această lucrare în decursul a trei ani (1897-1900), lucrarea de excepție fiind înregistrată în catalogul UNESCO.

În final, informez că Mănăstirea Sinaia - așezământ ortodox inclus în Lista monumentelor istorice din România, poate fi vizitată vara în fiecare zi între orele 08.00-18.00. Iarna muzeul și biserica veche se deschid doar a cerere, între orele 10.00-15.00, pentru grupuri mai mari de 10 persoane.

---

VIZUALIZĂRI: 1820 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI