ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 05.01.2022
DE msnd
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: > 60 ani
DIN: București
ÎNSCRIS: 05.07.13
STATUS: PRETOR
DATE SEJUR
DEC-2021
DURATA: 1 zile
Prieteni
3 ADULȚI
PREȚ 35 lei
FĂRĂ transport
Raport PREȚ/CALITATE:
BUN

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat
DISTRACŢ. / RELAXARE:
70.00%
Satisfăcător

NOTA MEDIE REZULTATĂ
82.50%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Palatul Știrbey & Muzeul orașului Sinaia

NB: Review-ul a primit „Punctaj Adițional Actualizare RUBRICĂ— (1) la momentul publicării, în rubrica curentă nu existau impresii din anul curent sau anul trecut ; — (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ al descrierii. Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
[fb]
NOU TIMP CITIRE: 15 MIN

Un muzeu într-o casă muzeu – Muzeul orașului Sinaia

TIPĂREȘTE URM de aici

Nu am idee câte muzee cu titulatura de „Muzeu” există în Sinaia. Nu mă refer la Castelele Regale, sau Mănăstirea Sinaia, sau la altele asemenea. Cu numele „Muzeu” în denumire nu am întâlnit decât două. Și nu le-am ratat. Primul dintre ele a fost „Muzeul orașului Sinaia”

Am ajuns la el întâmplător. Plecasem să vedem care este situația la telecabină. Dezamăgiți de rezultat ne întorceam, amărâți, spre bulevardul Carol I. Când, la un colț de stradă, un panou de pe trotuar, cu o săgeată spre stânga, ne trimite la „Muzeul orașului Sinaia” .

Adresa oficială a acestuia este Bulevardul Carol I nr. 28. În realitate, distanța de la bulevard la muzeu este destul de mare, acesta fiind amplasat în spatele Hotelului New Montana, în imediata vecinătate a parcării amenajată pentru telecabină. Dacă este să mă iau după Google, intrarea în muzeu este prin Aleea Serei. Coordonatele în zona accesului sunt următoarele:

֎ 45°20' 57.89"N

֎ 25°32' 48.86"E

Coordonatele confirmate de pe saitul AFA sun cu aproximativ 40 m sud - sud - vest de intrarea în muzeu, dar sunt suficiente pentru identificarea amplasamentului.

Pentru accesul în muzeu se plătește 15 lei de adult și 10 lei de pensionar. Nu ni s-a cerut taxă pentru fotografiere.

Cândva, în interiorul muzeului, am aflat că suntem în Palatul Știrbey. Acesta este în prezent cea mai veche vilă de locuit din Sinaia. Așa cum menționam în articolul anterior, a fost construită odată cu vila prințului Dimitrie Ghica, astăzi dispărută în urma unui incendiu. Numele îi vine de la prințesa Alina Știrbey, fiica domnitorului Barbu Bibescu Știrbey, care, in timpul căsătoriei cu generalul Ioan Emanuel Florescu, a cerut în 1875 arhitectului olandez Josef Jacob Schieffeleers realizarea acestei clădiri, asemănătoare unui palat.

La nivelul intrării sunt patru încăperi. Accesul se face în cea centrală, unde, în afara biroului de unde cumpărăm biletele de intrare, ne mai este prezentată istoria orașului Sinaia. Aceasta începe pe la 1453, odată cu apariția primelor schituri în Munții Bucegi. Mai târziu, întors dintr-o călătorie făcută la Muntele Sinai, în semn de recunoștință, spătarul Mihail Cantacuzino construiește pe aceste meleaguri o mănăstire, care va purta numele Sinaia. După 1875, devenită reședință de vară a Casei Regale, Sinaia s-a transformat într-un centru al vieții politice și o zonă rezidențială privilegiată. Istoria, ilustrată prin panouri așezate pe toți pereții încăperii, sistematizată pe ani, continuă până în epoca modernă. După părerea mea, este destul de obositor să urmărești în totalitate aceste informații. Panourile sunt dublate de câteva vitrine cu diverse obiecte, cărora nu le văd o logică sau o tematică. Înțeleg că multe din exponate sunt obținute prin donații de la locuitorii orașului, de la autorități sau instituții. Probabil că aici sunt grupate o parte din ele. În centrul camerei este o machetă a orașului Sinaia. Nu găsesc o indicație privind anul care este ilustrat de machetă, însă, după clădirile evidențiate, pare a fi cândva la începutul secolului trecut.

Oarecum logic, în continuarea etapelor istorice, camera din stânga ilustrează „Orașul sub comunism” . Și aici predomină panourile de pe pereți, dar cu ceva mai multe fotografii. Istoria începe cu abdicarea Regelui Mihai I și se încheie cu o fotografie, destul de mică, pierdută într-un colț de panou, cu revoluționarii Sinaiei din 22 decembrie 1989, în balconul primăriei. Între ele alte fotografii de tristă amintire. Remarc, totuși, și câteva realizări ale epocii, dintre care îmi atrage atenția o pompă de injecție fabricată la Întreprinderea de Mecanică Fină. Rămân, însă, cu o nedumerire: „-ce reprezintă stâlpul central, de mari dimensiuni, de culoare gri și aspect de tencuială nefinisată?” Singura explicație care îmi vine în minte este gri-ul perioadei respective și asprimea, rugozitatea vremurilor trăite.

Din sala centrală, pe partea opusă intrării se ajunge în cafenea. Singurul lucru care îmi atrage atenția este mobilierul variat. Nu este nici un client, dar este locul unde se retrage cel ce ne-a vândut biletele, cu nasul în laptop.

În partea dreaptă a sălii centrale, după un mic hol, urmează „Salonul aristocratic” . O încăpere relativ mică, aproape plină cu mobilier de epocă, încearcă să ilustreze atmosfera din perioada în care castelul era locuit. Nu se poate intra înăuntru, îl vedem numai din ușă. Remarcăm aici că muzeul dispune de audio-ghiduri, despre care nu ni s-a spus nimic la intrare. Totuși, un cod QR ne permite să descărcăm pe telefon toate informațiile. Dar acestea se găsesc și pe panourile de pe traseu.

Coborâm, apoi, pe o scară destul de îngustă, la nivelul inferior. Deși noi am intrat în clădire de la nivelul străzii, configurația terenului face ca, după coborâre, să ajungem la parter. Aici se află cele mai multe săli ale muzeului.

Încercând să urmăm niște săgeți cu sensul de vizitare, nu foarte clare datorită configurației clădirii, ajungem în sala destinată Munților Bucegi. Mijlocul încăperii este ocupat de o machetă a masivului muntos. Stau și mă uit la ea și, spre rușinea mea, nu recunosc nici un loc: râul Prahova, localitățile de pe vale, Platoul, Babele, vârful Omu. În plus, macheta care ar trebui să fie interactivă apăsând pe un buton, ar fi trebuit să răspundă și să se aprindă beculețele unde sunt obiectivele respective. Din păcate :(nu funcționează! Poate dacă ar fi răspuns prin aprinderea lor, recunoșteam câte ceva. Îmi vine o idee, dar e greu de crezut că ar fi posibil. Nu cumva este o machetă teoretică? Pe pereți sunt câteva trofee de vânătoare, între care blana unui urs de-a dreptul impresionant. Mie îmi atrage atenția un panou cu secțiuni de trunchiuri de copaci, de diverse esențe. Se văd clar diferențele între diversele soiuri de copaci. Admir la inele inelele anuale. Rămân de aici cu informația că din anul 1935 o parte din masiv este inclus în lista ariilor protejate din România, cu statut de Parc Național.

Următoarea încăpere este dedicată Florei Munților Bucegi. Aflu cu surprindere că se găsesc aici multe specii de orhidee, care pot trăi si la 2500 m altitudine. Sala cuprinde fotografii al unui iubitor al muntelui din Sinaia pe nume San Anghelescu. În fotografii sunt și alte flori, nu numai orhidee, dar, din păcate, toate numele sunt în latină. Pe ansamblu, este o încăpere care încântă ochiul.

Pe pervazul ferestrei din aceeași încăpere, remarc un aparat de radio. Ni se spune că este Siemens și ni se cere să nu îl atingem. Mă gândesc că un asemenea exponat nu prea are legătură cu trecutul sau prezentul orașului Sinaia, dar îmi atrage atenția anul fabricației: 1883. La acea dată, Guglielmo Giovanni Maria Marconi avea numai 9 ani și nu cred că începuse să se gândească la „telegrafia fără fir” . Prima demonstrație oficială o face abia în 1896, când transmite semnale Morse la o distanță de 6 km. Abia pe la 1900 Nikola Tesla a început construcția primei stații de emisie de radio, dar, din lipsă de fonduri, a abandonat ideea.

Revenind în coridorul dintre încăperi mă opresc câteva momente în dreptul panoului cu Arborele genealogic al familiei Știrbey. Alina (Alexandrina) este pe al doilea rând, undeva în dreapta. A fost căsătorită de două ori, cu Alexandru Plagino și cu Ioan Emanuel Florescu, dar nici una din căsătorii nu a rezistat. Este renumită prin actele de caritate, ultimul fiind donarea castelului către statul român. Remarc descendenți ai familiei Știrbey până spre anul 2000. Probabil că sunt unii care mai trăiesc și astăzi, dar „arborele” nu a mai fost extins.

Alături este bustul generalului Ioan Emanuel Florescu. Unul din artizanii „Micii Uniri” , făuritor al Armatei Române în Principatele Unite, Ministru de Război atât în timpul lui Cuza cât a lui Carol I și, de câteva ori, chiar Prim Ministru, generalul a avut, pare-se, o activitate politică deosebit de intensă. Este ciudat că o asemenea personalitate nu se bucură azi de mai multă atenție. :(

Pe același culoar, o vitrină este dedicată Bisericii Sfântul Ilie. Aceasta este așezământul de suflet al oamenilor din Sinaia, sfântul fiind protectorul orașului. Construită intre anii 1933-1939, în o combinație de stiluri bizantin și românesc, reprezintă un adevărat monument de artă. A fost proiectată gratuit de arhitectul Paul Smărăndescu și pictată de pictorița Nina Arbore. La inaugurarea ei a participat și Regele Carol al II-lea. Catapeteasma bisericii este din zid și pictată în frescă, iar icoanele împărătești sunt încadrate în rame de stejar învelite în argint presat, sub formă de flori de crin. Biserica este considerată cel mai mare și încăpător lăcaș de cult de pe Valea Prahovei și, cu siguranță, unul dintre cele mai frumoase din România. Cred că ar merita o vizită separată.

Ajungem, apoi, în Sala expozițiilor temporare. De data acesta este o expoziție de pictură, intitulată „Atracții” a pictorului Tudor Gafton. Nu am o pregătire în domeniu și nici afinități cu acesta, așa că nu rămân impresionat. În plus, conform afișului, expoziția se închide în 07 noiembrie 2021, iar noi suntem în 17 decembrie. Pe întreg peretele din spate al sălii este desenat blazonul familiei Știrbey.

Urmează sala Salvamont. Sinaia a fost una din primele localități din țară unde au fost înființate echipe de salvare, formate inițial din ghizi montani, medici și oameni de diferite profesii, care s-au dedicat voluntar acestei misiuni. Sinaia este, de asemenea, printre primele stațiuni care au constituit formații de Salvamont, după ce a fost aprobat statutul și regulamentul acestei activități, în anul 1969. Exponatul principal este un manechin îmbrăcat ca pentru „iarna la munte” și dotat cu o pereche de schiuri.

Încăperea alăturată este dedicată sporturilor. Pe o platformă ce sugerează o pârtie de bob este o sanie rudimentară, pe care mi-am imaginat-o, inițial, că tot am trecut pe la salvamont, ca fiind o targă de transportat răniți. Abia mai târziu am văzut pârtia. Un perete întreg este ocupat de fațada unui adăpost montan. După numărul de schiuri sprijinite la intrare, se pare că adăpostește mulți turiști, iar o vitrină prezintă o serie întreagă de cupe, diplome, medalii, fotografii și chiar o pereche de bocanci (de munte). Undeva, pe raftul de jos al vitrinei, este o tălpică de mers pe zăpadă, cu un aer preistoric, deși este datată din „perioada interbelică” . Macheta unui automobil de epocă, dar și un panou de pe un perete îmi aduc aminte că și astăzi Sinaia găzduiește o etapă a Campionatului Național de Viteză în Coastă, dar și periodice parade ale automobilelor de epocă.

Ultima sală în această zonă aparține Cercetașilor României. O dioramă cu un cercetaș în uniformă, într-un decor montan, este însoțită de panouri informative privind istoria organizației în perioada 1912 – 1935, când este înlocuită de Regele Carol al II-lea cu organizația Străjerilor, sau activitățile depuse după reînființarea acesteia în Sinaia, în 1991. În perioada 2013 – 2014, cu ocazia aniversării a 100 de ani de la apariția primelor grupuri de cercetași, au fost organizate o serie de evenimente la nivel local și național. Între altele, se vorbește de o „capsulă a timpului” în care tinerii au depus diferite obiecte personale și care urmează să fie deschisă peste altă sută de ani.

Revenind în culoarul dintre încăperi, remarc un panou cu Trenul Orient Expres. Cel mai luxos tren al tuturor timpurilor, are o legătură frumoasă cu Sinaia, încă din timpul domniei Regelui Carol I, care i-a invitat pe turiștii de atunci ai trenului, aristocrați și personalități ale vremii, să viziteze Castelul Peleș. Povestea a durat între 1883 și 1930, când trenul a oprit și în Gara Regală Sinaia. Din panoul explicativ înțeleg că, reînviată în 1982, inițial pe traseul Londra – Veneția, „tradiția se păstrează și astăzi. Voiajul de la Paris la Istanbul, se organizează odată pe an, iar trenul, în drumul sau de aproape 3000 de km, prin șase țări și mai multe capitale, oprește în fiecare an în Gara Regală. Trenul de croazieră este un hotel de cinci stele, iar o călătorie costă intre 6000 și 14000 de euro, rezervările fiind plătite cu un an înainte” . Dacă informația este adevărată, să-mi spună și mie cineva când oprește în București, că vreau să mă duc să îl văd.

Revin apoi la Sala Multimedia, pe care o ocolisem inițial, fiind în întuneric total. Între timp, băiatul care ne-a vândut biletele pornește un film de prezentare a orașului Sinaia. Filmul nu durează mult, dar acoperă toate domeniile de activitate și de interes, din oraș. Dacă ajungeți la muzeu, vă sugerez să solicitați prezentarea filmului!

Un ultim culoar desparte alte două încăperi vizitabile. În stânga este Sala Personalităților. Un panou mare cuprinde numele unor personalități din lumea politicii, preoți, scriitori, muzicieni și artiști renumiți care au locuit aici. Și-au adus contribuția la dezvoltarea orașului, sau au vizitat Sinaia pentru perioade scurte de timp, au studiat ori și-au construit case de vacanta aici. Sunt menționați toți regii și reginele României (mai puțin Regina Elena), precum și Împăratul Franz Joseph al Austriei, care i-a făcut o vizită Regelui Carol I, în 1886. Cineva din grup remarcă faptul că, în afara reginelor, nu mai este nici un nume de femeie pe panou. Nici măcar numele Alinei Știrbei, cea care a construit palatul în care ne aflăm. Pe un panou alăturat găsim numele celor declarați cetățeni de onoare ai orașului, iar ceva mai încolo este un panou cu numele primarilor orașului, de-a lungul istoriei și până în prezent. Există și câteva fotografii într-o vitrină cu manuscrise și alte obiecte personale ale unora de pe panouri. Una din fotografii îl prezintă pe Președintele Statelor Unite, Gerald Ford, vizitând, în 1975, Mănăstirea Sinaia, deși acesta nu este trecut pe panou.

Pe partea cealaltă a culoarului este Sala Orașelor înfrățite cu Sinaia. Aici aflu că Sinaia a fost primul oraș din România comunistă care s-a înfrățit cu un altul dintr-o tara capitalistă. In anul 1963, o delegație pleca din Sinaia spre Aosta, Italia, pentru a pune bazele dezvoltării unor relații de colaborare și prietenie. Însă, înfrățirile s-au dezvoltat, mai ales, după căderea regimului comunist. Astăzi număr 9 orașe pe panourile din această sală.

Ultima sală vizitabilă este în capătul culoarului și se numește Stâncile Franz Joseph. Ilustrează un moment de istorie pe care nu îl cunoșteam până acum. Cu ocazia vizitei de 3 zile a împăratului, Regele Carol I a dorit să-și dovedească ospitalitatea și să câștige încrederea și bunăvoința puternicului suveran. În acest sens (am aici două variante, din două surse diferite :))

1. Regele Carol I a oferit împăratului un ospăț în acest loc, dându-i ocazia să admire panorama întregii Văi a Prahovei, sau,

2. Regele Carol I i-a făcut cadou împăratului stâncile respective.

Indiferent de variantă, locul poartă acum numele Împăratului Franz Joseph și constituie, în prezent, un obiectiv turistic interesant și important. Tot acum aflu că pe aceste stânci este realizat un basorelief în care, în stânga este efigia Împăratului Franz Joseph, în dreapta sunt efigiile Regelui Carol I și a reginei Elisabeta. Dedesubt sunt două mâini împreunate, semn al prieteniei dintre cele două state, precum și emblemele heraldice ale acestora. O copie a acestui basorelief, redusă la scară este prezentată în această sală.

De aici, putem părăsi muzeul. Înainte de ieșire remarc o ferestruică, gen ghișeu, gen casă de bilete. Cred că în alte timpuri muzeul era parcurs în sens invers.

Odată ce am ieșit din clădire, ne dăm seama că suntem la fațada principală a palatului. Da, așa trebuie să arate un palat. Nu imaginea de casă banală din spatele lui, cu fațada în Aleea Serei: două turnuri poligonale ce străjuiesc un balcon acoperit, probabil terasa de vară a cafenelei, la care urcă o scară monumentală cu două ramuri. Scara este străjuită de doi lei și împodobită cu o frumoasă statuie albă. Totul, bineînțeles în afară de statui, este realizat din zidărie de piatră frumos fasonată. Și pentru ca tacâmul să fie complet, în dreapta scării este un frumos stâlp de iluminat înconjurat de mai multe bănci metalice, interesant dantelate.


LOCAȚIE și ÎMPREJURIMI

Ar fi fost bine dacă responsabilii cu sistematizarea orașului ar fi avut grijă să nu ascundă un monument istoric în spatele unor clădiri moderne. Totodată, ar fi bine dacă cineva s-ar ocupa de schimbarea adresei oficiale a muzeului, care nu mai corespunde în nici un fel realității.


despre DISTRACȚIE & RELAXARE

Ca o concluzie, recomand tuturor vizitarea acestui muzeu, care conține și o serie de lucruri sau de informații interesante. Au fost unele pe care le-am aflat aici pentru prima dată. Dar nu pot să spun că am plecat de acolo în totalitate mulțumit.

În primul rând, clădirea nu este potrivită pentru un muzeu de o asemenea amploare. Încăperile mici, amplasate pe mai multe culoare, fac dificilă stabilirea și urmărirea unui traseu logic de vizitare. Coborând scara de la etaj, o săgeată ne îndeamnă să o luăm pe culoarul din dreapta și o alta să mergem înainte. Bine ar fi ca muzeul să-și găsească un alt amplasament, mai mare, mai bine organizat pentru profilul lui, iar aici să rămână ceva de mai mică amploare. Mă gândesc la un muzeu al familiilor Știrbey și Florescu, ce s-ar potrivi mai bine cu istoria palatului.

Uneori se vede că exponatele sunt obținute prin donații, de la cine a avut și a dorit să dea ceva. Personal nu prea văd locul în muzeu a trei aparate de radio, în trei săli diferite, pe care nu pot să le leg în nici un fel de istoria sau prezentul orașului.

Am rămas cu impresia unei ușoare superficialități în amenajarea și întreținerea muzeului. Am remarcat o inscripționare greșită la aparatul de radio Siemens pentru că mai știam și eu câte ceva. Dar, oare, or mai fi și altele pe care nu le-am identificat? Ca un alt exemplu, nu cred că ar fi fost dificil ca, sub fotografiile florilor de pe munte, să fie și numele popular al acestora și, eventual, câteva exemplare presate, ca să fie admirate și în mărime naturală. Apoi, defecțiunea de la macheta Munților Bucegi sau felinarul strâmb de la stâlpul de iluminat din curte, sunt aspecte ce deranjează un turist. Ar mai fi de menționat expoziția temporară uitată aici la mai bine de o lună de la închiderea ei.

Ca o părere personală, s-a făcut nițel exces în folosirea unor panouri explicative, cu texte lungi, pe care nu toată lumea are răbdare să le citească până la capăt.

Dar mă opresc aici, să nu apară cârcotelile mele mai lungi decât descrierea muzeului.

Citește și CONTINUAREA aici
selectat ca MiniGhid AmFostAcolo

[fb]
---
Trimis de msnd in 05.01.22 16:50:08
Validat / Publicat: 05.01.22 17:42:01
VIZUALIZĂRI: 329INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în SINAIA.
  • Alte destinații turistice prin care a fost: Egipt, Irak, Bulgaria, Turcia, Grecia, Spania, Ungaria, Polonia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Germania, Cehia, Franța, Italia, Macedonia.
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (msnd); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P07 7. O altă vitrină.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 47500 PMA (din 35 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

6 ecouri scrise, până acum

webmasterscris / TELEFON [05.01.22 18:27:31] »

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut

— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă;

— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ al descrierii.

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

msnd [05.01.22 18:32:49] »

@webmaster:

Mulțumesc mult!

Aprecierile mă onorează și mă obligă!

Aurici [07.01.22 22:45:48] »

Și noi tot întâmplător am ajuns la acest muzeu. Chiar la începutul pandemiei, în februarie 2020, când în România nu ajunsese încă și se vorbea doar la televizor despre ea, am luat trenul după mulți, mulți ani și ne-am dus la Sinaia, fără nici un scop precis, doar să ne plimbăm până seara pe străzi, eventual să luăm telecabina până la Cota 1400.

N-am apucat să scriu despre ziua aceea foarte frumoasă și despre experiența trenului după o grămadă de ani. La baza telecabinei am văzut Castelul Știrbey care adăpostește muzeul orașului, despre care nu știam, cu toate că dăm o fugă aproape anual până la Sinaia. La coborârea de la cotă am intrat și am rămas destul de mult acolo. Ne-a impresionat multitudinea de informații și la fel ca dvs, acolo am aflat lucruri despre care nu știam.

Acolo am citit și despre Crucea lui Molomoț, iar la următoarea vizită (de la sfârșitul aceluiași an), am ținut neapărat să o vedem și am găsit-o când am urcat pe Furnica spre Peleș și Pelișor.

Panourile informative lungi, arareori sunt citite până la capăt, aveți dreptate. Recunosc că nici eu nu o fac de obicei, dar în ziua aceea, ne-am bucurat atât de mult că am descoperit locul acela, că nu am vrut să mai facem nimic până la trenul de seară, cu care urma să plecăm și am umblat dintr-o cămăruță în alta, într-un ritm care nouă nu ne este deloc familiar. Dar ne-a plăcut mult.

Mulțumim pentru prezentare, La mulți ani cu sănătate și multe, multe călătorii că tare vă plac.

msnd [08.01.22 17:39:10] »

@Aurici:

Sărut mâna și „La Mulți Ani! , cu îndeplinirea tuturor dorințelor.”

Mulțumesc mult pentru atenția acordată articolului, ecou și vot.

Mă bucur dacă v-am adus aminte un moment plăcut din vizitele dumneavoastră la Sinaia. Muzeul este un obiectiv interesant, pot să spun chiar util, pentru cei ce vor să știe mai multe despre istoria zonei sau a țării. Dacă am menționat o serie de lucruri care nu au fost chiar pe placul meu, și dacă nu sunt singurul care le remarcă, sper ca ele să fie corectate într-un oarecare viitor.

La Crucea Molmoț am ajuns și noi. Inițial am vrut să scriu câteva cuvinte despre ea în articolul referitor la Parcul Dimitrie Ghica. Fiind însă destul de departe de el, am renunțat. Și, întrucât nu am în plan un articol privind plimbările noastre prin diverse zone ale orașului, rămâne probabil cândva pe o dată viitoare.

Vă urez o seară plăcută!

tata123 🔱 CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [17.01.22 15:09:08] »

@msnd: Mulțumim pentru prezentare. Observ că au mai apărut câteva exponate noi (cei drept, mărunte) în sălile muzeului sinăian, în rest și-a păstrat structura pe care o avea și în 2016 (vezi impresii). Aaaa, în momentul vizitei noastre funcționau „luminițele” de pe harta munților Bucegi - fiecare buton apăsat aprindea leduri colorate care marcau diverse categorii de obiective: peșteri, vârfuri montane, lacuri, cascade etc.

În ceea ce privește Stâncile Franz Joseph, aflate în apropierea Cabanei Stâna Regală, și au fost amenajate în anul 1896 pentru vizita împăratului austro-ungar în România (cu ocazia inaugurării la Orșova a canalului navigabil Porțile de Fier). În 19 septembrie 1896 regele Carol I și regina Elisabeta, prințul Ferdinand și prințesa Maria, alături de Franz Joseph se plimbă prin pădure pe „poteca regală” , merg la stâna regelui și apoi iau dejunul pe stânci. Pe platforma inferioară a fost servit dejunul capetelor încoronate, iar de pe platforma superioară s-a admirat priveliștea văii Prahovei (1299 m altitudine).

Basorelieful a fost amplasat un an mai târziu, în 1897, fiind o copie în bronz realizată de Carol Storck, după originalul în marmură făurit de Antoine Lecomte du Nouÿ pentru Castelul Peleș. Am descoperit toate aceste lucruri după o documentare intensă în presa vremii și am scris despre ele în articolul dedicat Potecii Regale (vezi impresii - vezi în P24 basorelieful).

Un muzeu care ilustrează istoria unui oraș e binevenit, fie că urbea e mică sau mare. De obicei exponatele se adună cu greu, mai ales din donații ale unor oameni de bine. Cu timpul unele lucruri se mai așează, altele se risipesc...

Numai bine!

msnd [17.01.22 16:39:04] »

@tata123 🔱:

Mulțumesc pentru completări!

Se confirmă deci varianta 1 privind Stâncile Franz Joseph, variantă prezentată chiar în cadrul muzeului. (Încă odată se confirmă faptul că nu tot ceea ce scrie pe internrt este și valabil.)

Eu am rămas dezamăgit de faptul că beculețele machetei munților nu funcționau. Posibil, dacă acestea răspundeau la comenzi, să fi recunoscut și eu măcar un amplasament din acești munți. Așa am rămas cu ideea că poate fi macheta oricăror munți, numai a Bucegilor, nu.

Și de aici, probabil, mi-au apărut și restul „cârcotelilor” cu privire la acest muzeu.

Îți doresc excursii cât mai frumoase și articole cât mai interesante!

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
3 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Aurici, msnd, tata123 🔱
Alte impresii din această RUBRICĂ:

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2022 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
pagină generată în 0.133543968201 sec
ecranul dvs: 1 x 1