La schi în țara lui Ozosep

TIPĂREȘTE

Cum se ajunge la Mădăraș Harghita?

Dinspre Odorheiul Secuiesc se pornește spre Gheorgheni, Brădești (pe drumul 13 A) și apoi spre Zetea, Subcetate, Izvoare (drumul138) și Mădăraș. Acces doar cu mașina. Din comuna Izvoare, se intră pe un drum forestier, accesul făcându-se pe la o barieră străjuită de o doamnă multilateral dezvoltată care vă ia 7 lei taxa de acces (și vă dă în schimb o chitanță) și vă instruiește cu privire la necesitatea montării lanțurilor la roți. Noi am sperat să meargă fără, dar am constatat spre rușinea noastră că nu ține, așa că am cam încurcat puțin circulația până le-am montat... Drumul nu e din cale afară de greu, are doar vreo 6-7 serpentine adevărate (curbe în ac de păr), dar cam pe tot parcursul lui de 10 km lățimea nu prea permite trecerea decât a unei singure mașini. Mai amuzant este când vezi venind spre tine, din deal, un bolid care zburdă cu vreo 60 km/h... norocul nostru a fost că s-a oprit în malul de zăpadă, cam la 5 metri de noi. Pfff... Io sunt un tip calm din fire, da' p-ăsta chiar că l-aș fi trosnit puțin. Nu recomand să se intre pe acest drum fără lanțuri (e zăpadă de carosabil până sus la destinație!) și cu mașini cu garda la sol joasă. Diferența de nivel este de circa 800 metri.

Pe timpul verii este recomandat următorul traseu: Odorheiu Secuiesc, Vlăhița (13 A) și Mădăraș; cum noi nu l-am folosit - nu spun mai mult. Probabil să fie mai bun (drumul de iarnă e cam cu gropi și șleauri - posibil ca după topirea zăpezii să nici nu mai poată intra turismele). La sosire, sunt câteva parcări, par a fi suficiente locuri pentru câte mașini se încumetă să urce acolo.

Am găsit repejor o „prăvălie” de unde am închiriat echipamentul de schi pentru o zi, contra sumei de 40 de lei și a cărții de identitate lăsate în gaj și apoi am luat un abonament pe o juma' de zi la instalațiile de cablu - 48 de lei (erau 2 teleschiuri și un babyschi funcționale sâmbătă).

Și gata! am făcut vreo două - trei ture de recunoaștere și încălzire, apoi am luat tot ce nu era pârtie neagră (sau pentru baby) la rând și dă-i! La baza pârtiilor Nagy Mihály și Súgó, de unde pornesc telescihurile, e și o micuță căsuță din lemn, cu vreo 4 mese de berărie și cu băncuțele aferente, unde se poate bea fie un ceai, fie un vin fiert (ca băuturi calde) sau bere, apă minerală, sucuri pentru cei mai deshidratați și/sau ceva ronțănele și ciocolățele pentru un aport de energie suplimentară. Am tras și io acolo, pentru un ceai și un sfert de oră pauză, să mai respir.

Peste tot în acest loc te simți ca pe malul Balaton-ului - nu se aude decât graiul maghiar dar dacă le ceri ceva pe românește, ești servit bine și prompt, fără discriminare (sau n-am simțit eu vreuna).

Pârtiile erau în stare mulțumitoare spre bună (cu oarece pietre amestecate prin zăpadă ici-colo - m-am bucurat că nu mi-am luat schiurile de acasă și am preferat să închiriez de acolo!) și cu câteva porțiuni cu gheață (aici nu m-am mai bucurat așa tare de schiurile închiriate, că nu prea aveau canturi pentru așa ceva).

Au două ratrack-uri pentru pregătirea pârtiilor, dar cred că fac economie de benzină... Au și instalații de zăpadă artificială, nocturnă (nu știu dacă merge), punct Salvamont...

Iubitorilor de snowboard le aduc la cunoștință că au organizat și un snow-park pe câteva porțiuni ale pistei Csillagösvény - foarte reușit, în opinia mea de nespecialist.

V-aș spune și câte ceva despre munții Harghita, despre vârful Mădăraș (1801m) care dă numele stațiunii - zis și muntele sfânt al secuilor (sunt ceva cruci de-ale lor pe creastă), și despre peisaj... dar aș vorbi din citate, pentru că despre toate astea am citit ulterior pe internet - iar asta poate face oricine e interesat.

Pentru cei ce ar vrea să se cazeze aici, am văzut că sunt vreo zece cabane (vile/pensiuni/sau ce mai vreți voi, da' la altitudinea aia io tot cabane le zic). Mi-au atras atenția pensiunea Súgó și Cabana Harghita Mădăraș.

Pârtiile sunt următoarele: Nagy-Mihály (4) / Kicsi-Mihály (3) / Súgó (2) / Súgó-Baby (1) / Csillag-ösvény (5) /Hadak Útja (6) / Csutakos (7 extrem/off-road) - respectiv, în română: Mihai-mare / Mihai-mic / Şugău / Şugău-Baby / Poteca-stelelor / Drumul oștirii / Csutakos. (cifrele din paranteze reprezintă notarea de pe harta atașată - P02).

La prânz, am intrat pentru alimentare și o vizită la toaletă la pensiunea Súgó; în pofida aglomerației teribile, fetele ne-au servit repede și bine. Mi-am adus aminte cu nostalgie de mesele luate pe la cabane, în Bucegi, din adolescență... Mâncarea ieftină și bună.

După masă am mai coborât odată, apoi, văzând că deja m-a cam prins oboseala, am predat echipamentul și am pornit pe drumul de întoarcere, să ajungem la festivitatea de premiere AFA, apoi la cina de gală.

Înainte de încheiere, aș vrea să mai prezint tot aici alte două pârtii întâlnite pe drumul de întoarcere, tot prin „zonă” - anume Homorod, pârtia Lobogó (aproximativ 4-500 de metri lungime, cam albastră după opinia mea, cu instalație de nocturnă, zăpadă artificială, teleschi) și pârtia de la Băile Tușnad (cam 450 de metri, are tunuri de zăpadă și am zărit și reflectoarele instalației de nocturnă; grad de dificultate mediu/redus). Pentru cei cazați iarna în zonă sunt bunicele, mai ales pentru dus copii la învățat - evident, ar trebui să existe și ceva monitori pricepuți pentru asta, dar dacă n-am stat mai mult pe acolo, nu mă pronunț nici în privința asta).

Și-am încălecat pe un pejo (206) și v-am scris un articol mișto! (sper)

Pe sezonul viitor!

---

VIZUALIZĂRI: 9817 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI