Ținutul Secuiesc (II) sau “Poftiți în vagoaneeee!”

TIPĂREȘTE

“Aș da zile de la mineeeeee” … Că-n excursie e bineeeeee!

Păi, cum să nu fie bine: cazare la un hotel bun, mic dejun și prânz, toate „la numai 3.680 ron” ... sau, dacă preferați, “la doar 3.680 ron” . Bine, prânzul - cu excepția afumatului ciolan ascuns bine în pâine, de la fabrica de bere - s-a compus din gulaș, supă-gulaș, gulaș-supă, gulaș-gulaș, cu variante de 4 (nopți) luate câte 5 (zile) :D. Dar nu-i nimic, mergem mai departe cu...

Ziua a III-a

Rezervația Timovul Mohoș - (tradus din limba maghiară ca “Lacul cu Mușchi” ). Avem și noi ceva vulcani pe teritoriul țării. În masivul Ciomatu există doi vulcani apropiați. În craterele lor, demult stinse, s-au format două lacuri, care au forma unor ochelari: unul este Lacul Sfânta Ana, iar celălalt lac... nu mai este. Lichenii formați pe marginea lacului s-au tot extins, au murit și s-au adunat pe fundul lacului, acesta dispărând în timp. Lichenii s-au transformat în turbă, groasă de 10-20 de metri! , iar zona a devenit un microclimat cu totul deosebit.

Traseul se vizitează numai în grupuri conduse de un ghid, care ne conduce pe niște podețe din lemn, sau, uneori, doar pe niște trunchiuri din lemn înfipte în sol. De remarcat flora deosebită, care cuprinde atât afine cât și plante halucinogene și carnivore (noi, fiind mai iuți de picior, am scăpat ne mâncați de ele!).

Probabil că știți deja, la Lacul Sfânta Ana nu se intră cu mașina, aceasta se lasă într-o parcare aflată între cele două lacuri.

În zona Băilor Balvanyoș am ajuns și la Băile Apor - Aici, după atâta drum, pur și simplu ne-am băgat picioarele în ele de izvoare! La propriu, pentru că e un loc numit Locul de Scăldat al Fetelor, unde sunt vreo opt izvoare diferite! Ne-am tot băgat picioarele când ici, când colo, până când ghidul a zis: “Gata cu joaca, la autocar toată lumea” !

Tot pe aici, la Balvanyoș, poți să te și afumi! La mofete - Gasfurdő (unde-s fete). Cobori frumos într-un mic bazin, stai între 5 și maximum 15 minute și gazul intră în pori de simți cum te iau căldurile. Un motiv foarte bun pentru o berulă rece!

Ioy, berula me! Unde e berula me? Păi, chiar colea, la Sansimion! Pe acilea se tot fabrică bere de fo’ 500 de ani. Există aici o fabrică de bere artizanală, fabricată de un brand care s-a tot certat cu o mare firmă (“nu spun nume, becher” ), care fabrică continuă să producă vreo 7-8 feluri de bere, atât simplă cât și cu diverse arome.

Dar stai! … vorba unei reclame. Fiind în țara cartofului, tot aici se fabrică și cipsuri din cartofi! Cu diverse arome, să tot bagi în fizic. Au chiar și cu canabis! (e drept, sunt interzise celor sub 18 ani!).

Să nu faceți ca noi! Adică, neam de neam prost, ne-am tot făcut plinul paharelor oferite la intrare, (dacă tot era moca …), am ronțăit la cipsuri, ca apoi … “Gata, v-ați bețivit destul, hai la măsa” … masă, vreau să spun! Adicătelea, hâc! , serveam masa tot acolo! A venit o pâine - mișto, e adevărat - și mai așteptam și carnea! Având un cuțit înfipt în ea (în pâine, adică) cineva a hăcuit-o, (pe pâine, adică) și ce să vezi: înăuntru ne chema cu disperare un ciolan afumat! Și, ca să nu ni se aplece cumva, alături era și o cremă de usturoi dar și hrean ras!

Ne-am târât cu greu la magazinul aflat în afara fabricii, de unde am achiziționat tot felul de produse, atât bere cât și cipsuri sau obiecte marcate cu sigla fabricii.

Ziua a IV-a

Plecând noi din Odorhei către alt obiectiv, am întâlnit pe marginea șoselei ursuleți cerșetori. Cu care ocazie, ghidul nostru ne-a vorbit aproape o oră despre ei, și despre povestea care are ca urmare mulțimea necontrolată de urși. Sunt un om milos cu animalele, dar - după ce ghidul ne-a spus povestea - am o mare rugăminte la voi: nu mai dați de mâncare urșilor, oricât de milă ne-ar fi de ei! În două cuvinte, le schimbăm natura lor înnăscută, de a-și căuta hrană, de a se adapta în pădure! Nici noi nu mai suntem ce eram, vânători-culegători, am devenit dependenți de “totul de-a gata, la supermarket” ! Cam așa se întâmplă și cu ei.

La doi-trei pași de Odorheuil Secuiesc, la Băile Szejke/Seiche, se află un loc cu totul și cu totul deosebit: Mini Transilvania Park! Încă în dezvoltare și extindere, Parcul oferă o zi plină atât adulților cât și copiilor. Este unic în țară, fiind făcut după modelul din alte țări - Bruxelles, Belgia, Austria.

Totul a început din inițiativa unui “plimbăreț” prin Europa, Fazakas Szabolcs. A concesionat terenul și, prin 2018, a început construcția, ajutat fiind de colegii de la Asociaţia Cultura Visus.

Cum intri, dai de o minusculă cale ferată. “Ei, e de jucărie, îți spui tu” ! Asta până când vezi venind o mini/micro/minusculă locomotivă, care trage după ea un șir de măgari mari, așezați pe niște banchete! Turul te plimbă prin “țară” , machetele fiind cu totul și cu totul deosebite!

După ce ne-a aruncat mecanicul din “vagoane” , ce să facem și noi? Am luat-o la pas la deal, ca să admirăm cele peste 100 de machete ale unor monumente istorice şi arhitecturale, unele incluse în Patrimoniul unesco dar și în Patrimoniul Naţional (mănăstiri, castele, biserici fortificate). Extrem de remarcabil făcute, iar un disc-translator în 3 limbi, te lămurește despre ce este vorba. Le-am fotografia pe (aproape) toate, dar spațiul nu-mi permite, din păcate, să le postez pe toate! Sus, surpriză - pentru cei mici (fără muștar!) :D - pe un ecran se rulează non-stop (și fără oprire) filme de desene animale... animate, vreau să zic! Plus diverse de-ale gurii, langoși, kurtőș, alea-alea, știți voi! Plus înghețată!! No așe, dară...

Sus, pe deal, te dau afară! O iei frumos la vale și nu poți rata un nou obiectiv: Ansamblul de porți secuiești - permanent îmbogățit - care duc către mormântul unui important om - globe trotter al secuilor - Orbán Balázs. Porțile, asemănătoare cu cele maramureșene, sunt din cele mai vechi până la cea care tocmai se monta. Ceea ce este important, este - un ghid local este un ghid local! - povestea, simbolistica acestor porți! Altă oră de captivante, interesante, frumoase povestiri! Pornind de la bază, continuînd cu mijlocul și terminând cu partea de sus, totul este ezoteric, legat de ansamblul om-natură, cu anotimpuri, faze ale lunii, și multe altele!

Gândacii! Vin gândacii uriași! Bine, nu aici, ci pe dealul de vis a vis! Aici se va deschide un nou parc-expoziție cu reprezentări uriașe ale gândacilor din zonă! Gândacii-machetă sunt deja făcuți, urmează să se aranjeze versantul! Bravo lor, cinste lor!!

Alături, un drumeag ne duce la un Muzeu al Apelor Minerale, extrem de interesant și el. La intrare, niște droști (trăsuri vechi) ne arată evoluția transportului de apă minerală de-a lungul timpului, în zonele din jur, iar în muzeu aflăm o întreagă istorie a apelor, locurilor, oamenilor din zonă.

Încă cu gândul - nu la berea de la fabrică - ci la apele minerale (care merg foaaaaaarte bine cu un vin bun!) - ne întoarcem la Odorheiul Secuiesc, pentru o altă întoarcere în timp: la singurul studio de fotografii care folosește lumina naturală şi aparate de pe la 1870! Arpad a moștenit totul de la bunicii lui, și duce mai departe arta vechii fotografii, folosind aparate și tehnici din vremuri trecute.

ZIUA A V-a

În ziua a 5-a “ostilitățile” au decurs “dupe” cum urmează -

În Bățanii Mici am fost în vizită la casa memorială a celui numit “Ion Creangă” al secuilor - Benedek Elek. Un erudit, școlit prin ăle străinătățuri, a fost un iubitor de copii, și - de aici - un inițiator al literaturii pentru copii. A tradus mult, din alte limbi, fiind el însuși un autor de literatură pentru copii.

Depresiunea Baraolt

Mai departe, și mai departe … în Depresiunea Baraolt. Ba chiar în Baraolt, unde am văzut oase vechi, vechi. Unde? La Muzeul Depresiunii Baraolt. Care muzeu a fost înființat doar pentru a putea păstra - conform legii - relicve ale trecutului acolo unde au fost descoperite! Că altfel, le luau (atâția) alții!

Gáspár Kászoni, un pasionat colecționar și ceasornicar din Baraolt a înființat un mic muzeu în anul 1979. După câțiva ani, muzeul a fost închis iar exponatele mutate la Sfântul Gheorghe. În anul 2000, o asociație a cumpărat casa poetului Gábor Szabó Baróti, iar în urma unor multiple înțelegeri s-a deschis, în 2006, Muzeul Depresiunii Baraolt. Muzeul se va extinde, deoarece în el nu încap multele exponate legate de organizarea unei expoziţii de geologie şi paleontologie, o aulă, biblioteca, un atelier artizanal. Actualmente, cea mai importantă piesă este cel mai complect schelet de Mastodont din lume! Fiind vechi de aproximativ 3 milioane de ani, nu cred că avea rost să cer câteva oase de o ciorbă, acolo!

În altă sală, lupte grele! Mii de soldăței între 1,7 și 2,5 cm recreau niște bătălii istorice, dispuși fiind pe niște diorame ce înfățișau locurile unde s-au purtat aceste bătălii.

Nu departe de aici, în Micloșioara, am vizitat un castel deosebit - Castelul Kalnőky, inițial, un conac de vânătoare. Nu numai castelul e frumos, deosebite sunt și exponatele din Muzeul Vieții Transilvănene amenajat aici.

Istoria familiei Kalnőky este veche de 500 de ani! Fundația purtând numele vechii familii, Fundație înființată de cel de-al 25-lea urmaș, Contele Tibor Kalnőky a înființat acest muzeu în dorința de a prezenta statutul nobilimii din acele vremuri. Astfel, la parter avem salonul de gală, urmat de Casa doamnei și Casa stâpănului.

Programul de vizitare Muzeul Vieții Transilvănene - Castelul Kálnoky

Vizitele ghidate se desfășoară din oră în oră.

Dragii mei, cam asta a fost excursia noastră prin Ținutul Secuiesc. Închei, urându-vă sejururi multe și frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 676 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI