Vacanță de toamnă. Partea a II-a: Insula Thassos sau întoarcerea la o dragoste mai veche

TIPĂREȘTE

După o săptămână de alergătură continuă prin Rhodos - vezi impresii, venise vremea să decretăm cuvinte de ordine pentru vacanța din Thassos: relaxare și trândăveală pe șezlong! Aaaș, nici vorbă de așa ceva, doar că ritmul în care s-a desfășurat a fost mai lent, noi mai destinși, insula mai mică și cunoscută nouă într-o proporție mai mare, așa încât am pornit fără ținte, țeluri sau obiective precise, ci ne-am zis că „om vedea ce-om face”, mai mult pe principiul „ce-o pica”! În plus, și turismul de tip rural practicat, în general, în Thassos, ne-a ajutat să ne relaxăm și mai bine, căci aveam nevoie și de reîncărcarea bateriilor.

Am plecat în Thassos în cursul unei nopți, după ce poposiserăm acasă o zi la venirea din Rhodos și am experimentat pentru prima dată cel mai scurt drum către insula de smarald, acela prin Bulgaria urmărind Ruse-VelikoTârnovo-Nova Zagora-Dimitrovgrad-Hașkovo-Kardjali, apoi ieșirea pe la vama Makaza și intrarea în Grecia pe la Nimpfea, în total vreo 650 km din urbea noastră. Am ajuns a doua zi după prânz la cazarea rezervată pe booking în Chrysi Ammoudia, pe o vreme excelentă, vreme ce a continuat toată săptămâna de vacanță, spre deliciul și încântarea noastră.

După șapte ani în care credem că ne-am mai copt în privința experiențelor tristice, am regăsit Golden Beach și Chrysi Ammoudia aproape neschimbate, poate doar să fie mai multe construcții ridicate în acest răstimp prin localitate.

De data aceasta, vacanța a decurs molcom, la ralanti, cum ar spune un șofer bun. După leneveala pe șezlong mult așteptată din ziua în care am sosit în Thassos și din prima jumătate a zilei următoare, tălpile au început să ne mănânce, semn că statul într-un loc prea mult nu e pentru noi. Așa că ne-am propus o plimbare în Panagia, mica așezare de la poalele muntelui Ypsarion, satul pitoresc cu case și acoperișuri de piatră, străduțe strâmte, vechea făbricuță de ulei de măsline Sotirelis, izvoarele îndrăgostiților, taverne profilate pe carne la proțap unde miei sunt rotisați parcă special să-ți plouă în gură. Bineînțeles că la finalul incursiunii noastre ne-am așezat la una dintre tavernele din centru unde am încercat bucatele din miel.

În dimineața zilei următoare, soțul meu a venit cu ideea să mergem la Giola, piscina naturală din Thassos, pe care nu apucaserăm s-o vedem cu ocazia celeilalte vacanțe (vezi impresii) și m-am învoit imediat căci și eu rămăsesem cu regretul de a nu o fi vizitat, deși văzusem sute de fotografii cu locul respectiv. Până la Giola nu aveam decât vreo 20 km, așa că am ajuns repede și destul de devreme, până în orele 10,00, pentru a nu prinde aglomerat, deși în Thassos nu s-a mai pus problema de mare înghesuială, dat fiind intervalul în care am fost: cea de-a doua jumătate a lunii septembrie. Giola m-a impresionat prin măiestria cu care natura a creat această „găoace” stâncoasă prin prăbușirea tavanului unei peșteri, rezultând o minunată piscină cu apă sărată, folosită pe post de bazin de sărituri de numeroși temerari. Fiecare val împrospătează cu blândețe apa limpede din bazin, păstrând constant nivelul dinăuntru. Peste zi, se cam îmbulzesc mulți doritori de sărituri și mulți curioși, așa ca mine, în buza Giolei, astfel încât cel mai bine e de vizitat dimineața, în jur de orele 10,00.

Apoi, ne-am îndreptat către plaja Trypiti, plajă recomandată cu căldură de prieteni, despre care citisem și eu numai de bine. Am rămas acolo ceva vreme în care ne-am bucurat de soare și mare, după care am plecat spre Limenaria pe care am luat-o un pic la pas oprindu-ne pentru prânz la o tavernă mică, cochetă, (O Giorgios) , situată în apropiere de port și Palataki, măreața clădire emblematică a Limenariei, aflată în paragină.

Fiindcă la precedenta vacanță în Thassos, nu ajunseserăm în Theologos, satul de munte din inima insulei, capitală a Thassosului vreme de aproape 450 ani, în perioada de ocupație otomană, ne-am gândit că era ocazia perfectă de a-l vedea și a face o plimbare la picior, nu numai din mașină, așa cum am mai auzit că se procedează, considerat pe nedrept neatractiv. Nouă ne-a plăcut, chiar dacă pare părăsit, satul de piatră cu case a căror arhitectură de influență otomană se remarcă ușor, are un farmec aparte, are tradiție, are caracter și, mai mult de cât atât, o istorie lungă, lungă, fiind, pare-se, cel mai vechi sat din Thassos.

Pe seară, aproape de orele 18,30, când soarele cobora după Ypsarion și lăsa Golden Beach în umbră, ne-am mai bucurat de o bălăceală zdravănă care ne-a „refresh-at” bine de tot. Serile le-am petrecut mereu fie în Skala Potamia, până la care luam drumul cam întunecat și cam lung, ce-i drept, la pas, fie „acasă”, în Chrysi Ammoudia, învârtindu-ne dus-întors pe câteva străduțe. Apoi, ne postam în balconul nostru din care aveam o vedere fabuloasă asupra Golden Beach, urmărind răsăritul de lună și dimineața devreme culorile roșiatice premergătoare răsăritului de soare și silueta insulei Samotraki care părea un nor imens în zare.

Întrucât ziua precedentă fusese una destul de activă, dimineața următoare am „votat” pentru lenevit la plajă, dar nu la noi la Golden Beach, ci la una... de marmură! Dar, care să fie?! Dat fiind că acum șapte ani am fost la Saliara, celebra Marble Beach, între timp amenajându-se încă una, am preferat să facem cunoștință și cu aceasta, așa ajungând și la PortoVathy Beach, mai cu seamă că i se făcea puternic publicitate, la Keramoti în port toți ce se îmbarcau pentru Thassos primind flyere cu plaja. În plus, citisem că la Saliara două șezlonguri și o umbrelă costă 12 euro fără a include ceva în prețul ăsta.

Ne-am hotărât să luăm calea spre Limenas și de acolo, la dreapta spre Makryammos, apoi tot la dreapta către Saliara pe care am depășit-o câteva sute de metri, dând de Porto Vathy Beach. Wow, plaja este superbă! Fiind mai mare decât Saliara, este și mai aerisită. Destul de lată, cu nisip fin, alb (de la marmură) şi pietricele, amenajată cu două grupuri mari de șezlonguri despărțite dle un teren de volei, plaja dispune chiar de un bar de unde se pot achiziționa băuturi, înghețată și alte gustări. Aproape de bar, există dușuri, cabine de schimb, iar lângă bar, toalete destul de curate. În spate de tot se află și o parcare foarte generoasă. Pietricelele de marmură sunt mai colțuroase însă probabil că într-o zi vor fi la fel de rotunjite ca cele de la Saliara, în timp, apele mării, având rolul de șlefuitor perfect.

Apa mării este de smarald, limpede, numai bună pentru înot și snorkeling. Este potrivită și pentru copii, deoarece se adâncește treptat, nu chiar de la mal, ca la Saliara. Când am ajuns noi aici, apa mării era liniștită, fără niciun val, numai bună de bălăceală sau înot. Apropos de snorkeling, soțul meu, după prima ședință de „cercetare”, vine și-mi spune că pe fundul mării a regăsit un mesaj scris cu pietre măricele, albe, același pe care un cetățean de etnie română stabilit în Suedia și-l pusese drept număr la mașină, scandalizând autoritățile astă-vară când a intrat cu mașina în România, venind în concediu.

Două șezlonguri și o umbrelă ne-au costat 15 euro, dar ni s-a explicat că de acești bani putem consuma produse aflate pe o listă agățată de umbrelă, așa că ne-am răsfățat cu frappé-uri, sucuri, bere fără alcool. Ni s-a părut, indiscutabil, mai ok decât la Saliara!

Cum „munții” de marmură de diverse granulații rezultați de la cariera de marmură și pinii verzi din apropiere ne invitau să admirăm peisajul de vis din jur, creat artificial sau nu, ne-am gândit să purcedem la o mică plimbare pe jos către Vathy Beach, o mică plajă naturală, neamenajată aflată mai înainte jumătate de kilometru, pe drumul de pământ (marmură) care promitea că în 5 km ajungem la Golden Beach. Cred că „wow” se potrivește mai bine aici, fiindcă plaja asta era cu adevărat pe gustul nostru: retrasă, frumoasă, sălbatică, departe de kitsch, intimă, chiar dacă am întâlnit alți turiști tolăniți la soare.

La întoarcere, ne hotărâm să o luăm pe drumul acesta către Golden Beach, o decizie pe care eu, cel puțin, am regretat-o tot timpul, pe toată distanţa parcursă fiindcă drumul mi s-a părut nu prost, ci foarte prost, la înălţime, având hăul către mare pe stânga, și nu de 5 km, ci de 7, așa cum ne-a indicat tripul calculatorului de bord. Dar cu răbdare și dibăcia șoferului din dotare, am ajuns fără probleme în Skala Panagia, după care am vrut musai să ajungem pentru masă la taverna Panorama din Panagia la care îmi rămăseseră ochii după prima vizită în sat.

Ziua ce-a venit, a fost rezervată capitalei Limenas de care ne era dor și unde vroiam să revizităm „pietroaiele” antice: agora, amfiteatrul, să urcăm pe acropolis, să coborâm pe lângă zidurile orașului antic până la bisericuța Agioi Apostoloi, să vizităm Muzeul de Arheologie-restanță de la vacanța trecută. Traseul s-a dovedit destul de solicitant și de durată, fiindcă ne-a consumat timp și energie din plin, dar ne-am revigorat cu o baie pe cinste, la noi, la Golden Beach.

Ultima zi întreagă a vacanței thassiene, a fost dedicată vânătorii plajelor din sudul insulei, că doar unor „vânători” de plaje, așa cum ne place nouă să ne autodenumim, le stă bine în căutare de plaje, iar insula are pe partea sudică şi sud-estică exemplare frumoase pe care, data trecută spre rușinea noastră, nu le-am văzut, limitându-ne la cele mai vestite. Am avut satisfacția ca, pe lângă cele cunoscute, abordabile relativ ușor și semnalizate din șoseaua principală a insulei, să ajungem și la două plaje (Agia Anna și Salonikios) , mai greu accesibile, dar deosebit de frumoase, care au meritat efortul de a ne fi chinuit mașina pe drumuri proaste, de pământ. Firește că ne-am oprit nu numai pentru admirat și fotografiat, acolo unde am simțit că ne dorim să facem parte din peisaj, ne-am introdus relaxându-ne la plajă și baie.

Așa de tare ne-a plăcut cea de-a doua vacanță în Thassos, că și în ziua plecării nu ne-am îndurat să ne pornim la drum fără a face o baie de „adio” de dimineață, când numeri pe degete populația ce s-a trezit și a venit la plajă în zori.

Cam aceasta a fost reiterarea vacanței noastre în Thassos care, fie vorba între noi, a fost foarte agreabilă, reconfortantă ca o băutură energizantă care are rolul de a ne fi reîncărcat bateriile pentru o vreme bună de aici înainte.

Știu că pentru cei mai mulți dintre voi, iubitori de Thassos, aceste locuri și lucruri despre care v-am povestit, sunt „fumate” de mult timp, însă poate se mai nimerește printre cititori și câte un novice care vrea să-și facă un program pentru o eventuală vacanță în insulă și pentru care aș putea să fiu de folos.

Oricum, în Thassos vom mai reveni, cu siguranță și noi, insula, deși nu este prea mare, este foarte ofertantă din multe puncte de vedere, are gazde ospitaliere, nu este deloc scumpă și, nu în ultimul rând, este cea mai apropiată de români la propriu și la figurat!

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=eZdxVhT4LL8

---

VIZUALIZĂRI: 9818 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI