Theologos, unul dintre cele mai vechi sate ale insulei Thassos, prima sa capitală

TIPĂREȘTE

Mereu în vacanţele noastre din Grecia, am încercat să gustăm atât din „comercial”, cât şi din mai puţin „comercial”. Se spune că dacă ai ajuns în Thassos, este musai să vezi şi Theologos pe lângă mulţimea de obiective din insulă, dacă vrei un pic de tradiţie şi istorie. Data trecută, acum şapte ani, n-am ajuns la Theologos, şi, deşi n-aş putea să spun că am fost degeaba, am rămas cu neajunsul de a nu fi cunoscut prima capitală a insulei.

De data aceasta, eram hotărâţi să nu mai ratăm satul, de aceea, într-una dintre zile, după o şedinţă de bălăceală la Giola şi una la Trypiti, după masa de prânz la Limenaria (mare greșeală, dar asta a fost!), ne-am îndreptat spre Theologos, luând-o la stânga din Potos cam 10 kilometri pe un drum destul de bun.

Ca să vă faceți idee asupra satului, sau ca să vă aduceți aminte, Theologos este astăzi mica localitate cu doar vreo șase sute de locuitori, un sat de munte, în interiorul insulei, adăpostit la poalele munților, la vreo 220 m altitudine. Are case mici, ulițe strâmte si pietruite și doar două străzi principale, și acelea înguste, fiind cu sens unic: pe una te duci, pe alta te-ntorci. Cu mașina, desigur!

Casele sunt de piatră, învelite cu solzi de piatră, vechi, multe renovate, altele rămase în paragină, abandonate. Casele sunt construite în stil tradițional macedonean cu acoperișuri de ardezie, dând satului un aspect nobil, dar se observă imediat şi arhitectura de influență otomană care se recunoaște repede după balconul de la etaj scos în consolă, dând impresia unui nivel ceva mai mare decât parterul. Per ansamblu, ai zice că te-ai teleportat în timp și te-ai nimerit în Evul Mediu, noroc că te trezesc la realitate firele și stâlpii de curent electric, antenele parabolice, câteva tâmplării tip termopan total nepotrivite, câteva acoperişuri de ţiglă metalică, etc. Şi cu toate acestea, emană farmec şi stârneşte curiozitatea trecătorului care se întreabă cum de în cea mai populată aşezare din Thassos acum vreo două sute de ani, a ajuns „să bată vântul”.

   Povestea satului Theologos se pierde în negura vremii, lunga sa istorie începând dinaintea perioadei colonizării insulei de către grecii veniți din insula Paros în secolul al VII-lea Î. C., la îndemnul Oracolului din Delphi. Pe urmă, insula a trecut, pe rând, prin mâinile perșilor, romanilor, venețienilor, bizantinilor, otomanilor, fiind atacată de pirați de mai multe ori. În vremurile de demult, oamenii din insule erau nevoiţi să se retragă din zonele de coastă și să locuiască în interior, spre a se feri de invaziile prădătorilor, de care nici thassienii nu duceau lipsă, știut fiind faptul că pirații slavi au atacat insula secole de-a rândul. Așa încât, populația insulei a scăzut considerabil, iar locuitorii s-au îndepărtat de zonele de țărm alegând să se așeze printre dealuri, luând naștere astfel satele de munte, mai greu accesibile de pe mare.

Numele satului, cuvântul lui Dumnezeu, (în traducere de la theos însemnând divinitate, logos, cuvânt), a fost luat în timpul dominației bizantine, din 1287 datând prima atestare documentară despre sat. Într-un hrisov de pe vremea împăratului bizantin Andronikos al II-lea Paleologul, se menționa că o mănăstire de pe muntele Athos ar fi avut aici un mitoc, (o mănăstire mai mică subordonată) ce purta numele teologului și evanghelistului Ioan. Nu era un sat propriu-zis, ci doar o comunitate de monahi ce construia biserici mici și mori de apă, folosind din belșug resursele naturale ale zonei: apă de la râul ce curge în apropiere, vegetație, inclusiv pădure.

Abia după vreo două sute de ani se poate spune că satul începuse să se înjghebe, după ce insula a intrat sub stăpânire otomană și s-a făcut o colonizare asiduă a așezării monahale. Dar, nu numai turcii au devenit parte din populaţia satului, ci şi mulţi greci veniţi de la Constantinopole, proaspăt cucerit de otomani. Satul a fost ridicat pe partea stângă a râului și de la început a fost separat în două părți: una pentru grecii creștini, alta pentru turci.   

Perioada sa cea mai înfloritoare se pare că a avut-o între 1455 -1813 pe când a fost capitala insulei în timp ce aceasta făcea parte din Imperiul Otoman, dar și între 1813-1902 în vremea dominației egiptene, după ce sultanul a cedat insula Egiptului, respectiv, lui Ahmed Ali Pașa. La început, insula s-a bucurat de un statut privilegiat, acela de a avea propriul guvernator local și o relativă autonomie. Din Theologos se asigura conducerea întregii insule, de către un fel de preşedinte, cu atribuţiuni asemănătoare cu cele ale unui prim-ministru din zilele noastre, iar primul conducător de acest fel a fost Metaxas Hatzigiorgis care, în 1821, s-a alăturat mișcării generale Eteria de eliberare de sub turci. După șase luni, revoluția este înăbușită, iar Hatzigiorgis se refugiază în alte insule grecești. Este eroul local cu un monument ridicat în mijlocul satului, vizibil de către orice vizitator. Pe atunci, satul se bucura de prosperitate, iar populația ar fi fost cam de patru ori mai mare față de cea din prezent.

Mai târziu, nemulțumiți de regimul egiptean, thassienii s-au revoltat împotriva acestuia, trecând din nou sub autoritatea Înaltei Porți. Întreaga insulă a fost eliberată în 1912, moment în care a revenit patriei-mamă, Grecia.

Localnicii, cei care au mai rămas, fiindcă satul a fost depopulat masiv în secolul al XIX-lea, păstrează cu grijă vechile tradiții. Se spune că nunțile organizate în Theologos sunt adevărate spectacole de obiceiuri și tradiții la care este o reală plăcere să participi fie dacă ești invitat, fie și de pe margine, numai în calitate de observator.

În vremurile noastre, sătenii se ocupă de stupărit, turism, agricultură, mici meșteșuguri. În plus, produc ulei de măsline, ouzo si vin.

Astăzi, vizitatorul satului Theologos se poate bucura, printre altele, de mâncarea excelentă și de dulciurile făcute după rețete vechi, disponibile în fiecare magazin din piața satului. La fel cum poate să savureze o cafea la una dintre cafenelele cu mesele în stradă de unde poate privi trecătorii după modelul autohton, adică aşa cum procedează localnicii.

În anul 1979,  Theologos a fost declarat capitală culturală a insulei Thassos, în semn de recunoaştere a valorilor pe care le deţine, considerate adevărate comori de tradiţie ce trebuie să dăinuie peste timp.

Cred că în prezent cele mai cunoscute obiective din Theologos, și nu glumesc deloc, sunt tavernele sale, cu faima de a fi cele mai bune locuri de mâncat miel/oaie, ied/capră din insulă și desigur, unde se organizează cele mai zgomotoase şi spectaculoase seri grecești, cu muzică live și dans, continuu, ore în șir. Se pare că Augoustos, Lampiris, Stelios și Yatrou ar fi cele mai vestite, toate cu renumele că ar fi tradiționale 100%.

De cum intri în sat, taverna Augoustos este prima ce iese în calea trecătorului zăpăcindu-l cu miresmele sale, mai ales că are și publicitate pe măsură. Fiind cu mașina, am mers încet pe strada principală în căutarea unui loc în care să lăsăm mașina, mult spus parcare, dată fiind îngustimea locurilor. Cu greu am reușit să găsim unul mic lângă cafeneaua Old Museum, după ce plecase un alt autoturism venit în vizită. Ne hotărâm să o luăm la pas tot înainte, spre capătul satului unde se află și moara de apă, ca apoi să revenim şi s-o luăm şi spre intrarea în sat.

Făcând câţiva paşi, ne dăm seama că Theologos este presărat cu mici magazine și tarabe ale localnicilor unde se găsesc miere de portocale, de pin, dulcețuri de toate felurile, mirodenii, săpunuri de casă, ulei de măsline presat la rece, măsline, ouzo, tsipouro (rachiu de struguri) sau diverse lichioruri făcute în casă. Chiar în mijlocul satului, într-un atelier de pielărie, ţi se confecţionează pe loc, dacă ai un pic de răbdare, încălţări (papuci, sandale) comode, la preţuri normale.

Un pic mai încolo, pe partea dreaptă, dăm de muzeul Folcloric Hatzigiorgis, încercăm să intrăm, dar găsim închis. Acesta se află în fosta casă a lui Metaxas Hatzigiorgis, un edificiu răsărit, situat pe două niveluri. E drept, că era ora siestei, dar n-am găsit deschis pe nicăieri, nici la biserici, doar tavernele şi cafenelele îşi aşteptau clienţii, altfel satul ai fi zis că e părăsit.

Pe stânga ne iese în cale piaţeta, plateia, considerată punctul zero al satului, de unde se observă uşor centrul instituţional comunitar, un centru medical, chiar şi o staţie de autobuz. Centrul instituţional comunitar a fost ridicat în 1884 şi a funcţionat pe parcurs şi ca şcoală de fete şi grădiniţă, acum găzduind centrul medical şi oficiul poştal.

Aproape, se află bustul lui Metaxas Hatzigiorgis şi casa memorială a cunoscutului autor şi diplomat grec contemporan, Vassilis Vassilikos, fiu al insulei Thassos. În acelaşi areal se mai poate întâlni mitocul Sf. Arhanghel Mihail (Metochi) , construit de călugări de la Muntele Athos ce au trăit aici. De pe panoul din faţa sa, aflăm că acesta a fost locul de pelerinaj şi închinăciune al sătenilor, obicei ce se păstrează şi astăzi şi că aici s-ar afla unul dintre cuiele folosite la crucificarea lui Hristos şi o iconiţă a Sf. Arhanghel Mihail.

În plimbarea noastră am dat şi de şcoala din Theologos, dar şi de biserica Agia Paraskevi, ridicată în 1842 din dorinţa sătenilor de a mai avea încă un locaş de închinăciune, la vremea respectivă, Theologos având peste 2.200 de locuitori, mai mult ca oricare alt sat din insulă, aşa ne informează tăbliţa de lângă ea.

Mai încolo dăm de taverna Stelios, în faţa căreia trona un cuptor mare cu miei şi iezi puşi la învârtit, care arătau într-un fel de-ţi ploua în gură. În acel moment, văzând „animalele” rumene, rotisate şi unse cu diverse baiţuri de bucătar, am regretat că mâncaserăm în Limenaria nemaiavând răbdare. Totul părea apetisant, dar nu mai mergea să îndesăm nimic pe gât, păcat! Magazinul Sourini ne-a apărut şi el în cale cu mărfurile sale colorate expuse chiar şi pe o tarabă afară, iar cafeneaua Tsiknas îşi aştepta muşterii cu mesele scoase în faţa sa.

O privire departe cu zoomul ne-a arătat locul de peste deal unde s-ar afla satul Kastro, unde n-am mai ajuns, din păcate.

Unul dintre cele mai importante obiective din Theologos este biserica Agios Dimitrios ridicată în 1803 a cărei gravură în lemn, ne spune tăbliţa informativă, a fost realizată de meşterul local Ignatios Filothitis, şi a cărei construcţie a durat 18 ani. Este frumos decorată cu figurile apostolilor şi ale evangheliştior.

În faţa sa ne întâlnim cu un cuplu de cehi între două vârste care ne salută şi ne întreabă dacă vrem să mergem cu ei pe Poteca Pietruită până la Podul de Piatră. Fireşte că ne învoim şi o luăm uşurel pe lângă biserică pe o cărare cam denivelată, făcută din pietre. Lângă aceasta am găsit un panou ce ne spune că pe aici era calea de circulaţie folosită de obicei între biserica Agios Dimitrios, mitocul Sf. Arhanghel Mihail şi casa lui Metaxas Hatzigiorgis. Recent a fost reconstruită/recondiţionată, dotată cu un sistem de iluminat public cu lămpi şi semnalizată cu săgeţi roşii care te ghidează să ajungi în vreo 200 de metri la Podul de Piatră.

Podul de Piatră (Gefyri) a fost construit în secolul al XVIII-lea, aflăm tot de pe o tăbliţă, şi s-a păstrat aproape intact până astăzi. Frumos arcuit, podul a fost clădit din cărămizi de lut ars şi destinat să facă legătura între cele două comunităţi importante ale satului: cea a grecilor creştini şi cea a turcilor musulmani.

Am văzut şi noi podul, l-am fotografiat, l-am admirat, şi de la el am făcut cale-întoarsă către parcarea unde ne lăsaserăm maşina. În Theologos mi-a plăcut mult că am întâlnit izvoare cu apă rece unde poţi să-ţi potoleşti setea dacă ai cu tine o sticlă sau, pur şi simplu, din căuşul palmelor dacă nu.

Ce nu am reuşit să vedem, din păcate, este Konaki, o importantă clădire administrativă cu etaj, distrusă înrtr-un incendiu și din care au mai rămas doar zidurile exterioare, după cum am văzut pe internet. De asemenea, nu am ajuns nici în zona cascadelor „Kefalogournas” şi nici nu am văzut cuptoarele de calcar sau vechea presă de ulei.

Se zice că Theologos este satul cel mai puțin atins de modernitate, dar pentru câtă vreme nu se știe, având în vedere că serile grecești organizate la tavernele menționate reunesc turiști ce sunt aduși în câteva autocare, aproape seară de seară.

Totuşi, Theologos rămâne satul tradițional de munte cu peisaje idilice, de o frumusețe remarcabilă, care are caracter, care încearcă să mențină vii obiceiurile și cultura de mii de ani ale locului. Vegetația abundentă, izvoarele cu ape cristaline și aerul curat compun scena ideală pentru iubitorii de natură, de pitoresc. Dacă mergeţi în vacanţă în Thassos, alocaţi câteva ore şi pentru Theologos, o plimbare prin el vă va purta înapoi în timp şi vă va aduce în faţa ochilor o părticică din viaţa gloriosului sat macedonean, odată cel mai important din insula Thassos.

Sursă de informare:

http://anaeth. gr/en/thassos_to_nisi_mas/villages/theologos_eng. html

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip: - youtube

---

VIZUALIZĂRI: 4885 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI