Hoinari prin Maramures / Oferte de Maramures

TIPĂREȘTE

Ne-am intors la Sacel, suntem la rascruce de drumuri si pe culmile nehotaririi... Sa fie Valea Viseului ori a Izei? Triumfa Iza, cea cu nume frumos si curat, parca de alint, si pornim spre Sighet. Sa fi scapat de gropi? Prea ar fi noroc, ne dumirim curand, cu perseverenta ele ne insotesc o buna bucata de drum, dar luam exemplul temerarilor de pe santierele de tineret Agnita-Botorca sau Salva-Viseu, inaintam voiniceste si ne bucuram de arhitectura traditionala ce da tonul in Dragomiresti, adastam pret de cateva minute la monumentul descalecatorului de tara din satul ce-i poarta numele si ne amuzan de numele inspirat dat restaurantului local: ”Bogdan-Voda” si fara de voie ne intrebam prin ce virtuti se aseamana? Ni se ofera cate o floricica plapanda aidoma copilelor ce zoreau spre noi cu prietenie-schimbam daruri si facem poze. Fusul calatoriei noastre toarce cu harnicie, suntem rasplatiti cu imaginea bisericutei monument din Ieud Deal, vestigiu de lemn din secolul al XIV-lea, intrat in patrimoniul UNESCO; cum “ghidul “improvizat si-a facut tema de casa, aflam ca aici preotul satului a descoperit cele mai vechi texte religioase din tara, niste fragmente de psaltire datand de la sfarsitul secolului al XIV-lea, autentificate si pastrate acum la Bucuresti; fusul se suceste si rasuceste inapoi la Bogdan-Voda pentru a porni neobosit inspre Sieu, unde suntem din nou pusi la incercare: hotaram prin scurt sfat al batranilor (caci doar ei erau de fata) : intai stanga la Manastirea Botiza, inapoi si apoi la dreapta spre Poienile Izei, ce vrea musai sa se infatiseze inaintea nostra cu bisericuta de lemn din secolul al XVII-lea, din nou Sieu, apoi firul drumului oboseste si ne indruma tot inainte spre Rozavlea. Frumos, intr-adevar, la Rozavlea gasim in mijlocul cimitirului din imediata vecinatate a soselei o alta bisericuta de lemn, ce dateaza din 1717.

Zorim inainte, caci urmeaza perla Maramuresului, manastirea Barsana, ce vietuieste din secolul al XIV-lea. Aici imaginatia devine realitate, pe buna dreptate Barsana este un nume devenit renume. A curs multa cerneala, tonner la fel, penitele s-au tocit, camerele au obosit, si tot se mai poate vorbi despre acest sfant locas, unde tot ce atinge ochiul genereaza simtire. Ne bucuram ca se adauga noi puncte de atractie, aerul miroase a lemn proaspat prelucart, a flori potrivite dupa culori, miresme si marimi. Daca nu am fi avizati, am putea crede ca am intrat in Gradina-colt de rai. Uimire si incantare, admiratie de asemenea; cat trebuie sa trudeasca maicutele pentru a intretine lacasul! La plecare trecem pe langa ceva ce arunca o umbra de tristete- caprioare in tarcuri mici (cu adapost si hrana) ce bine le-ar sta sa zburde pe pajisti. Poate cand vor creste si vor fi invatat sa se apere singure... Casele vazute de la inaltime par a ne privi prin ochii-ferestre de pe acoperis, clipesc bucuroase, chipurile calatorilor sunt scaldate de multumirea ca au ajuns la... Barsana (Meca- voiau tastele sa scrie).

De aici inainte e simplu, calatorul obosit este imbiat cu oferte de popas din belsug la Vadul Izei, apoi altele dupa 8 km, la Sighetul Marmatiei. Noi poposim sa alimentam vehiculul si pasagerii; dupa fireasca hrana data fizicului, ne dedicam spiritului. Este sambata Rusaliilor, portile caselor, dar mai ales bisericile, sunt impodobite de sarbatoare cu verdeata si flori de salcam, mic exercitiu de purificare sufleteasca. Ganduri bune adresate locuitorilor si edilului orasului, un oras fara caini comunitari printre trecatori, cu sosele bune si parculete ingrijite cu gust artistic si pricepere in design, fapt ce transmite o stare buna celui ce le admira! Trec sub tacere momentele de meditatie de la Memorial, raman la spiritul vioi al calatorului, din nou la drum, tinta noastra este Baia Mare, loc de popas peste noapte, mai este loc si pentru alte “descoperiri”.

---

VIZUALIZĂRI: 2202 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI