Maramures, frumos loc, frumosi oameni

TIPĂREȘTE

In Maramures am petrucut una dintre cele mai placute mini-vacante din Romania.

Nu stiu care e secretul acestei zone dar cred ca amestecul dintre atitudinea prietenoasa, omenoasa, mentalitatea sanatoasa, gospodariile si satele ingrijite, graiul frumos si mancarea gustoasa constituie elementele care m-au impresionat.

Am petrecut cateva zile relaxante in Maramures in iune 2014, de mult ne doream sa aflam de ce zice lumea ca in Maramures e frumos si oamenii sunt faini.

Zis si facut, am studiat cam ce puteam vizita si zonele interesante am hotarat ca ne vom caza in 2 locatii in satul Salistea de Sus si in Poienile Izei, sat Sacel.

Asadar am ales drumul Zalau-Baia Mare-Ocna Sugatag, seara am ajuns in Salistea de Sus unde aveam rezervare. In ciuda orei tarzii gazdele ne asteptau voioase si cu bucatele inca calde. (cu detalii despre pensiune revin).

A doua zi cand ne-am trezit am remarcat locul frumos in care ne aflam, satul ingrijit, gospodariile mari si curate, care mai de care mai frumoase, iar pensiunea unde eram cazati minunata. Dupa deliciosul mic dejun am pornit la drum.

Prima zi am dedicat-o zonei Borsa cu intentia de a urca pana la Cascada Cailor. Borsa e o importanta statiune montana, cautata si iarna pentru ski avand 2 partii, din pacate drumul spre ea e tare prost (cel putin era in 2014).

Am ajuns la coplexul turistic Borsa de unde am platit bilet 20/lei/persoana (orar 9-17) pentru urcarea cu telescaunul, merita toti banii. Timp de aprox 15 minute puteti admira de la inaltime statiunea si imprejurimile, vara e o spendoare. Ajungand sus ne-am bucurat de racoare si alte peisaje apoi am urmat indicatorul spre Cascada Cailor unde am ajuns in aprox 20 de minute.

Ce trebuie sa stiti depre aceasta cascada:

-se afla in Muntii Rodnei la 1300 m altitudine

-este cea mai inalta cascada din Romania avand o cadere de apa de 90 m inaltime

-este rezultatul caderii apei adunate intr-un lac glaciar, caderea fiind pe un perete abrupt numit Podul Cailor.

Este intr-adevar impresionanta, conteaza bineinteles si debitul de apa la momentul vizitei, din ce am aflat in trecut era mai spectaculoasa datorita acumularilor mari de apa din lac. In acel peisaj ne-am bucurat de liniste, aer curat si am vazut locatii naturale superbe. Merita vazuta!

Ne-am bucurat la fel de mult de drumul intors cu telescaunul, in statiune gasiti si cateva magazine cu suveniruri si produse locale daca vreti sa le achizitionati.

La intoarcere am vizitat Manastirea Barsana situata in comuna Barsana, este o manastire construita din lemn, dateaza cam de la 1710.

Intregul ansamblu monahal este impresionant, cladirile construite si asezate intr-un mod armonios, completate de o ordine desavarsita, alei peitruite impodobite de numeroase flori si arbusti. Cuprinde: poarta maramureaseana, turnul clopotnita la intrare, biserica propriu-zisa inalta de 57 m, chiliile maicilor, altarul de vara, capela, casa maistrilor, muzeul si atelierele artistilor.

Intr-adevar e un obiectiv impresionant, atat de simplu si frumos, era prima biserica din lemn pe care am vizitat-o si dupa gustul meu acestea sunt mai frumoase prin simplitate si culoarea naturala a lemnului.

Ne-am intors la Salistea de Sus si am vizitat la recomandarea gazdei Muzeul Tarancii Romane, primul muzeu dedicat femeii, situat in satul Dragomirestil. A fost o experienta placuta, localnica ce se ocupa de muzeu este deosebita, are darul povestirii si e bine documentata. Veti afla simbolistica multor obiecte din curte si casa, va fi o adevarata incursiune in cultura maramureneana. Vi-l recomand cu drag.

In a treia zi ne-am decazat de la pensiune si ne-am pornit spre Poienile Izei.

De data acesta ne-am abatut de la drum pentru a ajunge la Sighet. Ajungand acolo am cautat Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei care era pe lista de obiective.

Memorialul Durerii cum mai este numit e constituit din fosta inchisoare de la Sighet, un monument dedicat luptei contra comunismului, puterii, uitarii si o forma de lupta a victimelor impotriva opresorilor.

Demersurile de tranformare a fostei inchisori in muzeu au inceput in 1993 (initativa Anei Blandiana), in perioada 1997-2015 celule au fost transformate pe rand in Sali de muzeu in care sunt prezentati fostii detinuti, marele teme ale rezistentei, obiecte din inchisoare etc. Totul este foarte bine documentat dar vizita m-a rascolit. Stiind ca am pasit in loculul suferintei si mortii a sute de romani m-au incercat stari de furie, dezamagire dar si admiratie si mare respect pentru fostii detinuti.

Fiecare roman cu inima tare trebuie sa vada acest obiectiv, cu atat mai mult noile generatii pentru a cunoaste istoria perioadei 1945-1989.

Plecam intristati de la acest obictiv si ne indreptam spre Muzeul Satului Maramuresean situat la iesirea din orasul Sighet. Ajungand acolo ne-am luminat vazand o frumusete de satuc, casute vechi din lemn, ulite frumos ordonate, poteci cu iarba, atat de simplu si frumos.

Muzeul a fost infiintat in 1971 si reproduce satul cu specific zonal, incepand de la casute si modul cum au evoluat ele, pana la biserica punctul central al satului. Casele sunt grupate pe principalele subzone ale Maramuresului, realizate exclusiv din lemn cu fundatii de piatra.

Sunt locuinte simple ce cuprind maxim 2-3 incaperi si anexe, toate cu portile traditionale zonei, datand din secolele XVI-XVIII, majoritatea dintre ele fiind declarate monumente istorice. Unele dintre ele sunt amenajate in interior cu obiecte incercand sa reproduca conditiile normale ale familiilor. Nici minoritatile nu sunt uitate, in sat am gasit casute ale maghiarilor, evreilor, germanilor.

E minunat ca exista astfel de obiective, vizitarea lui mi-a amintit de copilarie, bunici, viata simpla si de cat de putine lucruri avem nevoie pentru a fi fericiti.

Si daca tot eram la Sighet am dat o fuga la faimosul Cimitir Vesel de la Sapanta. E incredibil ca un cimitir poate fi obiectiv de vizita dar acesta chiar e deosebit. Dovada ca maramuresenii au mentalitate frumoasa si asupra mortii, culorile si mesajele sunt vesele, optimiste. Mai mult nu stiu ce as putea spune despre el. In zona veti gasi multe magazine cu suveniruri.

Seara am ajuns la Poienile Izei unde ne astepta o alta gazda primitoare si binedispusa. Dupa ce ne-am delectat cu bucate delicioase la cina si mic dejun a doua zi am plecat spre Budesti-Joseni.

In apropiere este Valea Vaserului de unde se poate parcurge un traseu cu mocanita din Viseu de Sus. Cu siguranta e un traseu interesant dar din ce aflasem totul se misca incet si dureaza cam mult. Am preferat ca acele ore sa le dedicam altor vizite.

Asadar am pornit spre Budesti Josani spre a vedea cea mai ampla biserica veche maramureseana. (aici sunt pastrate zalele si coiful lui Pintea Viteazul). Din pacate nu am putut intra, cheia este la unul dintre localnici care nu era acasa. Asa ca am vazut-o din exterior, se poate observa ca e destul de veche.

Chiar si asa a meritat drumul pentru ca peisajele sunt superbe prin satele maramuresene. La intoarcere am trecut prin satul Budesti, ne-am oprit in zona dealului cunoscut pentru un fenomen ciudat. Masina urca la deal cu motorul oprit si asa a fost. Nu stim care e explicatia ori e iluzie optica dar e ceva interesant de experimentat.

La intoarcere am oprit la casuta unui mester in prelucrarea lutului, fam Tanase Burnar, detine in subsolul casei atelierul de prelucrarea a lutului, unde are de la stramosi un cuptor de ardere a lutului vechi de 5 secole. Puteti admira si cumpara diferite obiecte din ceramica, lut, argila. Il gasiti in satul Sacel.

Ne-am intors la pensiune si am petrecut o seara linistita.

Ce mi-a placut cel mai mult in Maramures: bisericile si portile de lemn, oamenii optimisti, calzi si primitori, mancarea si bautura excelente, diversitatea obiectivelor, peisajele, relieful de deal si munte.

In concluzie daca vreti sa fiti turisti multumiti mergeti in Maramures unde sunt oameni calzi si locuri faine!

---

VIZUALIZĂRI: 1510 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI