Muzeul gresit in care ne-am ratacit... in trecut!

TIPĂREȘTE

Intr-o zi insorita de iulie fugiti in lume ca intr-o calatorie initiatica am redescoperit frumusetea Maramuresului. Despre asta am scris multe pe aici, dar mi-au mai ramas multe altele de povestit.

In cautarea mastilor hidoase folosite in obiceiurile de iarna intr-una din zile am luat drumul Sighetului. Fara a intreba, fara a ne interesa prea mult ne-am avantat la primul indicator catre Muzeul Satului Maramuresean convinsi ca aici le vom gasi. Ajunsi la poarta muzeului intram galagiosi si platim taxa (3 ron adult/ 3 ron taxa foto) apoi fugim catre casutele amplasate pe un mic deal.

Prima casa, primul ghid si controlul biletelor. Ne avantam in curte dam ocol casei, ratacim prin unghere, intram prin odai, iesim nauciti de simplitatea interiorului si intrebam ghidul: "Si mastile? ". Zambind ne raspunde: "Avem o expozitie de masti la Muzeul de Etnologie... ". Probabil nu eram singurii care cautau mastile :) ! Ne-am dat astfel seama ca ajunsesem la "muzeul gresit", dar culmea fata de alte ocazii in care ajunsesem din greseala pe alt drum sau in alta parte decat ne propuneam acum nici un comentariu, de parca nimanui nu-i mai pasa de masti. Satul acesta recreeat aici la marginea Sighetului ne atragea ca un magnet fara sa fim capabili de a pleca inainte sa il vizitam.

Astfel am inceput o calatorie fantastica! Pasind pe ulite strajuite de garduri impletite, sezand la umbra pe canapeaua de la poarta, deschizand porti inalte sau sarind parleazuri, scartaind o presa de ulei sau roata unui car am ramas muti; interiorul caselor cu pamantul lipit proaspat, cu vatra in care parca inca nu se stinsese focul, cu leganul coconului prins in grinda, cu stergare la feresti si cu cergi frumos alese peste care domneau perine moi ne facea sa ne pierdem in trecut. Desi totul parea la fel, in fiecare curte descopereai altceva, in fiecare colt aveai altceva ce te incanta.

Nu mica ne-a fost mirarea cand deschizand o poarta, in curte, langa grajd, am gasit pascand oite. Locul parea ales cu grija caci acolo, langa ele am sezut si noi pe o capita de fan (sa nu va fie cu suparare, n-am imprasiat fanul, am tras doar in nari aroma lui linistitoare si tare era buna de un sforait daca am fi venit cu o cerga :)), am stat la umbra unui brad si ne-am simtit un pic mai aproape de sufletul moroseanului regasind parca in noi linistea de mult pierduta in tumultul orasului.

Tot colindand pe ulite am ajuns si la Biserica, nu o poti rata caci toate ulitele parca tot la dansa duc. Biserica este cea mai veche constructie din muzeu, adusa de pe Valea Izei si aplasata acolo unde ii sede bine unei biserici, in varf de deal sa o poata vedea o lume, sa o admire oricine, iar sunetul clopotelor sa se piarda prin vai. Acolo, urcand spre Biserica iarba parca creste altfel, umbra parca e mai deasa, bradul parca mai inalt, iar de liniste... de liniste nu mai pot spune nimic... te indeamna la evlavie...

Pacat insa ca nu am putut trece pragul... pacat ca atatea usi stateau totusi zavorate obligandu-ne sa furam in memorie imagini trecute prin geamuri murdare de feresti...

Am prins insa un nou elan dupa acea tihna din curtea bisericii si ne-am avantat catre noi ograzi mai frumoase si mai incapatoare. Coborand una din pante priveam nauci la uneltele prinse de una din case, asta la ce foloseste? asta ce o mai fi fiind? tot dand roata gasim o usa data in laturi si dam sa intram bucurosi ca de asta data putem sa vedem un alt interior traditional, din dosul usii apare insa o fata tipic maramureseana care zambind ne spune... "Aci nu-i muzeu! Dar daca vreti sa intrati sunteti bineveniti! ": D!

I-am zambit si ne-am cerut scuze, parea obisnuit cu astfel de intamplari: D! Noi insa nu... si nu se limpezea in mintea noastra cum am ajuns in ograda lui, cum de nu exista hotar intre muzeu si ograda sa? ... Oare atat de mult ne-am ratacit? Nu, doar ne-am aventurat mai jos decat era intins acel sat muzeu... si faptul ca am confundat acea casa in care chiar locuia cineva cu una din casele muzeului ne intarea inca o data convingerea ca aici in Maramures prezentul se impleteste cu trecutul intr-un mod nevazut...

---

VIZUALIZĂRI: 1542 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI