Prislop un pas catre o alta lume!

TIPĂREȘTE

Un review scris de cineva despre acest loc m-a facut sa ma intorc in timp si sa imi amintesc de acest pas minunat! PRISLOPUL! Poate ma asteptam la o altfel de descriere, dar fiecare vede altfel lucrurile! Iata si varianta mea! :) !

Cazata in Borsa cu o trupa de petrecareti, dupa ce ne-am fript cu carnea si cartofii facuti la disc deasupra unui foc scanteietor de brad, dupa ce ne-am mai potolit setea care cu un sirop de afine, care cu o horilca margelata am hotarat ca a doua zi sa mergem la Cascada Cailor!

Dimineata soarele intarzia sa-si faca aparitia, iar un nor negru statea atarnat de varful Pietrosului! Nimic insa nu ne facea sa renuntam la planurile noastre! Blindati cu ce aveam nevoie pentru un pranz la iarba verde am pornit spre Complex (asa numesc localnicii zona cu partia). Soarele incepea temator sa isi reverse razele si sa ne indulceasca plimbarea cu telescaunul! Coborati din telescaun, cu soarele de partea noastra, am zabovit cateva ore langa cascada (o sa povestesc alta data aceasta experienta) ; apoi dupa pranzul luat la iarba verde ne-am hotarat sa ne intoarcem insa era prea devreme sa incheiem ziua si s-a nascut o noua intrebare; "dincolo de varful acela ce este? " A venit si raspunsul: "PASUL PRISLOP! ". Asa ne-am inceput aventura catre un alt loc frumos de pe acest pamant!

Odata ajunsi in varful muntelui lasam in urma noastra tot ce ne amintea de civilizatie. Valea in care se vedea Borsa, instalatia telescaunului, chiar si vuietul cascadei deveneau amintire! Acum paseam intr-o alta lume unde totul era de un verde ireal! Un covor de fan necosit niciodata ne-a facut sa scoatem incaltarile si sa innaintam desculti prin iarba ce ne ajungea uneori mai sus de genunchi! Acolo sus nu sunt decat urme de arbusti mici si pajiste, cat vezi cu ochii o pajiste imensa ca o patura ce se revarsa si care se intuneca in paduri de brazi falnici mai jos, pe vai si coaste! Ne aminteam de povesti si ne intrebam pana unde oare avem voie sa mergem... unde e hotarul, de unde incepe pedeapsa daca trecem mai departe? ! :) !

Mergeam de minute bune si nu ne mai saturam alergand de colo colo pana pe marginea platourilor privind in gol spre haurile unde se ideseau coniferele, verdele crud devenind astfel un verde negru! Oare acolo patrundea vreodata soarele printre crengile lor? Nici la noi nu mai era asa soare! ne parasise fara sa bagam de sema, dar nu ne pasa!

Dupa o alta panta, un alt coboras si in sfarsit ajungem langa marcajul cu Pasul Prislop! 1413 cea mai inalta trecatoare de la noi! Poarta ce se deschide intre doua lumii, intre doua traditii, intre doua culturii, pentru noi insa doar o punte intre peisaje de o rara frumusete!

Daca vreti o sa va spun ca in jur nu era mai nimic, picior de om nu vedeai, doar o cladire darapanata care parea parasita, nu v-as putea spune exact numele! Acum am inteles ca s-a mai populat cu cate o cladire si ca se cladeste manastire)

Tot traseul de care va spuneam se face peste munte, nu exista sosea, nu exista poteca (acum cand am fost cred ca era marcat, atunci nu imi amintesc de marcaj... parca mergeam la voia intamplarii... eram cu cineva din zona printre noi) !

Dar tot ce este frumos se termina repede! Si ca in povesti cand depasesti hotarul esti pesepsit... :) ! O ploaie rece la inceput destul de rezonabila, cu picuri mari si rari, devenita apoi o adevarata pacoste ce se revarsa pe crestetele noastre ne-a facut sa parasim pajistea si sa o luam la goana pe sosea! (in iarba chitaiau soricei de camp, iar in incaltari prindeam peste:)) !

Timp de minute bune am coborat in fuga cu frica sa nu inghetam pe acolo! Aveam o distanta destul de mare pana in Borsa, abia atunci am realizat cat de inconstienti fusesem! Nu mai conta! Era prea tarziu pentru regrete! Si oare regretam cu adevarat? :) !

In zgomotul ploii am sesizat totusi ca din spate se apropia o masina! Ne-am asezat ca niste"martiri"in sosea, doar doar ne-o lua cineva!

O masina ce cara doua remorci de busteni a aparut la orizont si toate visele noastre erau spulberate! A oprit totusi, ploua torential! A facut o gluma si ne-a intrebat daca incapem toti in cabina! In secunda doi opt insi stateau care cum puteau inghesuiti, murati, dar urcati in cabina acelei masini! Dupa ce am inchis usa s-a inchinat si am plecat la drum! Cand ma gandesc si acum ma rog de sanatate pentru bietul om! Aproape ca l-am sufocat! :)) !

La cum aratam cand am coborat toata lumea credea (inclusiv noi) ca o sa o patim rau! O horilca la timpul ei va spun, face minuni! :)) !

Nu regret nimic! Iar ploaia a fost ca sa stim ca am trecut hotarul! :) ! (Nu poti baga mana in foc ca esti in Maramu' sau ai trecut in Bucovina! ) Sau poate doar ca sa tinem minte, sa nu uitam!

Cu ploaie sau nu mergeti acolo si nu veti regreta!

---

VIZUALIZĂRI: 1886 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI