La Izvoare, in inima padurii

TIPĂREȘTE

''Fiind baiet, paduri cutreieram / Si ma culcam ades langa izvor... ''

In copilarie de cate ori ai mei vroiau sa iasa ''la un mic si-o bere'' mergeam la Izvoare. La aproximativ 25 de km de Baia Mare este acest mirific loc, drumul este destul de bun, strabate padurea de brazi serpuita de multe si lungi raulete si la fel de multe izvorase de unde cine vrea sa bea o apa limpede si buna, merge in weekend sa isi umple bidoane.

Exista la Izvoare un complex de vile numit Poiana Soarelui din care dupa cum stiu eu se inchiriaza camere in vila Ignis, dar nu sunt sigura, daca cineva doreste informatii suplimentare ma pot interesa.

Alte camere se pot inchiria la vreo 8 km mai jos, in satul Firiza.

Dar noi, mari drumeti, nu am fost interesati de camere, ci am mers cu cortul! Am gasit o poienita intre zecile existente, calcata doar de o stana de oi, unde am campat si ne-am apucat de facut focuri, de prajit niste carnuri, etc.

Am tras o sperietura la un moment dat (noi femeile :))), fiindca erau foarte multe urme de mistreti si ne gandeam ca vom avea musafiri in timpul noptii.

Dar noaptea a trecut rapid langa focul de tabara, o noapte rece de tot, cu un aer pe care nu aveam ocazia foarte des sa il respiram, o zi urmatoare cu plimbari prin padure, am cules afine, am intrat cu picioarele in apa rece a izvorului si rausorului si am cumparat cas de oaie de la ciobani.

Un weekend deosebit, o incantare si o fericire in sufletul copilasilor, asa ceva nu am trait sincer, nici cand am fost la 4-5 stele.

Mergeti oameni buni cu cortul in natura macar o data pe an!

Eu promit solemn sa o fac mereu...

---

VIZUALIZĂRI: 2268 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI