Prima data in Maramures :)

TIPĂREȘTE

Maramuresul a fost intotdeauna o zona in care mi-am dorit sa ajung, dar fiind destul de departe de Timisoara, aveam nevoie de mai mult de un weekend pentru a vedea cateva obiective. Totusi in acest concediu am ales sa mergem in nordul tarii, sa respiram aer de munte si sa vizitam ceva autentic, traditional, intr-o zona superba din tara noastra.

Am ramas cu un gust dulce-amarui dupa aceasta experienta, am avut asteptari probabil prea mari in ceea ce priveste Maramuresul, ma asteptam sa gasesc traditie si arhitectura specifica locului la fiecare pas. Nu sunt o persoana in general pretentioasa, si de obicei gasesc lucruri bune mai mult decat rele, insa voi ajunge la fiecare obiectiv in parte si voi prezenta ce am gasit si ce ma asteptam sa gasesc de fapt.

Soselele in toata zona Maramures nu sunt extraordinare, in multe dintre sate chiar destul de rele, dar noroc cu peisajul si iti mai treceau nervii. Puteau sa investeasca mult mai mult la calitatea drumurilor, doar este o zona atat de vizitata si de romani si de straini.

Acum fiind parinti, a trebuit sa alegem cu atentie obiectivele pe care le putem vizita alaturi de fetita noastra de 2 ani jumatate. Altfel ar fi aratat Maramuresul pentru noi daca mergeam doar noi doi, in primul rand l-am fi vazut cu siguranta de pe Pietrosul Rodnei, varful cel mai inalt din Muntii Rodnei. Dar drumetia fiind lunga, a trebui sa il admiram doar de jos.

Cimitirul vesel de la Sapanta, un loc in care sotul meu a tinut neaparat sa ajungem este o atractie turistica importanta in Maramures. A fost primul obiectiv vizitat de noi, oprindu-ne in drum spre Borsa, unde aveam cazarea, sa il vedem. Intrarea este 5 lei/adult, copii nu platesc. Putin, pentru a vizita ceva atat de unic. Eu as dubla pretul biletului pentru a investi acesti bani in alte cele necesare. Este unul din cele mai autentice locuri pe care le-am vizitat, ciudat fiind totusi ca este vorba de un cimitir. Dar este totusi atat de interesant ca atunci cand intri intr-un cimitir in mod normal iti amintesti cu regret de persoanele care au trecut in nefiinta. Insa in acest cimitir se pune accent pe ceea ce a facut fiecare om in aceasta viata, totul povestit intr-o nota vesela, cu rima, cu imagini reprezentand ocupatia principala. Am citit pe cateva cruci povesti de viata, am admirat crucile de un albastru asemanator cu albastrul de Voronet si am intrat si in frumoasa biserica de lemn de acolo. Mi-a placut si faptul ca era si un targ mare langa, de unde puteai cumpara diverse lucrusoare, multe ii cusute manual, suveniruri, artizanate si multe altele, obiecte care sa iti aminteasca de aceasta vacanta.

De la plecarea din Sapanta, peisajul a inceput sa devina frumos cu vreo 50 km inainte de a ajunge in Borsa. Datorita aparitiei Muntilor Rodnei, bineinteles. Casute aruncate pe coline, verde cat cuprinde, mi-a placut mult ceea ce vedeam chiar si obosita fiind dupa atatea ore de mers cu masina.

Borsa este un orasel statiune, unul dintre punctele de plecare daca iti doresti sa vizitezi Maramuresul, o statiune dezvoltata de-a lungul soselei, foarte lunga, si alegerea noastra in ceea ce priveste cazarea. M-am asteptat sa gasesc un orasel in care sa ai unde sa te plimbi, un oras verde si frumos, activ. Ma asteptam sa gasesc parcuri unde sa putem sta si sa mancam o inghetata, parcuri pentru copii, targuri cu suveniruri. Nu stiu cum e iarna, cand multi viziteaza zona pentru a merge sa schieze sau sa observe traditii, care am inteles ca aici se pastreaza mai mult ca in orice loc. Dar in mijlocul verii, am gasit un oras care avea toate magazinele deschise doar pana la ora 17, fara nimic verde, un singur parc pentru copii in zona centrala, mic si aglomerat. Vroiam sa ii cumpar fetitei mele un balon, orice sa o bucure, sa cumpar suveniruri, sa ma plimb printr-o piata, sau in orice zona pietonala inafara de trotuarul de pe langa sosea. Pentru ca era trafic mare si nu era deloc placut sa ma plimb in acea caldura cu zgomotul masinilor in urechi. Patiserii am vazut cateva dar erau inchise, deci nici vorba de vreo placinta specifica zonei sau ceva de genul, daca ne era foame trebuia sa oprim la vreun restaurant sau sa mergem in supermarket.

Nu am vazut cladiri frumoase sau case frumoase, inafara de pensiuni care de care mai tantose, dar care se gasesc peste tot in tara. Vroiam simboluri, arhitectura frumoasa, mesteri care vand lucruri facute de ei, porti de lemn. In schimb am gasit strazi cu case care nu aveau nici o noima una langa alta, strazi unde fiecare a construit cum a vrut, cum a putut, fara sa se respecte o anumita tema sau macar simt estetic. Pacat.

La pensiunea unde am stat, schimband impresii cu ceilalti turisti am aflat ca si ei sunt de aceeasi parere, ca au crezut ca in Borsa ai ce face cu un copil langa tine. Dar ne-am petrecut toate serile la pensiune, care a avut un loc de joaca si o gradina impresionanta de flori. Mai mare dragul sa stai acolo, pe un balansoar sau la un foisor cu vedere spre munti.

In Borsa ne-a placut mult plimbarea pana la Manastirea Pietroasa, o manastire aflata putin deasupra orasului la care am ajuns pe un drum asfaltat. Foarte frumoasa si manastirea si gradina, de amplasare nici nu mai zic. O splendoare! Se ajunge foarte usor cu masina din centrul orasului, pe o straduta care te poarta pe langa ultimele gospodarii, mergand tot in sus.

Maiestria lemnului sculptat si maiestria naturii se impletesc intr-un tot perfect aici si chiar e pacat sa ajungeti in Borsa si sa nu o vedeti. Cred ca e una din cele mai frumoase din Maramures.

Am mers in una din zile spre Centrul Turistic Borsa, la o plimbare cu telescaunul, pentru ca ne doream neaparat sa vedem Cascada Cailor. Acolo era o singura tanti care vindea kurtos si avea vreo 5 magneti pe o tabla. In rest liniste si pace.

Plimbarea cu telescaunul (30 de lei de pers, dus-intors) spre platoul Muntilor Rodnei a fost foarte frumoasa, relaxanta si cu cat urcai peisajul te impresiona din ce in ce mai mult. Am ales drumetia cea mai scurta (total opus cu ceea ce facem noi de obicei) pentru ca stiam ca o sa ne fie tare greu cu fetita noastra mai mult de o ora pe jos. Mai erau si alte trasee spre lacuri glaciare, pe care le iubesc maxim, sau spre Pietrsoul Rodnei, dar asteptam sa mai creasca fetita noastra si revenim cu siguranta.

Asadar, ajunsi sus pe platou, am luat-o usor spre Cascada Cailor, o plimbare usoara prin padure pe o poteca lata, la care poate ajunge orice persoana de orice varsta. Am facut 30 min pana acolo, la racoarea padurii si cu sunetul caderii de apa mereu aproape. Ultima parte spre cascada se coboara brusc, e mai dificil la intoarcere doar.

Am vazut multe cascade la noi in tara, unele accesibile la sosea, altele ascunse in munti, in aventurile noastre drumetind mereu, dar e cea mai frumoasa pentru mine aceasta cascada, din ce am vazut pana acum. E impunatoare, foarte inalta. Are 90 m. De fapt, cea mai inalta din Romania. Situata la altitudinea de 1300 m, si cu caderea apei in trepte, peste un abrupt calcaros care se numeste Podul Cailor. Nu ai cum sa nu ramai mut in fata ei.

Neparat am vrut sa ajungem si la Manastirea Barsana, cea mai frumoasa din Maramures, dar cred ca una din cele mai frumoase si din Romania, si ca sa trecem prin alte locuri, nu am mers din Borsa pe soseaua principal, spre Viseu, ci am luat-o pe sus, pentru a trece prin sate pitite la poala muntilor. Stiam ca facem cam o ora pana la Barsana, si speram sa gasesc macar pe acolo ceea ce imi doream sa vad. Drumul e groaznic acea portiune, stiam sigur ca alegem cealalta ruta cand ne intoarcem.

Fiecare sat avea o biserica frumoasa din lemn, neagra, cu varf tuguiat sau cate un indicator care arata spre o manastire sus pe munte. Foarte frumos de altfel, dar in rest nu mi-au placut satele. Pareau gri, saracacioase, casele nu erau cum imi imaginam eu, erau banale, nimic traditional. Faina treaba. Macar pe strada principala mi-ar fi placut sa vad altceva.

Ajunsi in final la Manastirea Barsana, am parcat masina in fata, era o parcare mare si un chiosc cu bauturi, suveniruri, toaleta si in cealalta parte o tanti ce facea placinte tare gustoase. Nu se percepe taxa de intrare la manastire. Clar e cea mai frumoasa pe care am vazut-o, pentru ca de fapt nu e doar manastirea ci si alte cladiri realizate din lemn in stil popular maramuresanesc, toate imbinandu-se atat de frumos. Altarul de vara este chiar in centrul gradinii, biserica si casa maicilor foarte bine ingrijite. Gradina, nu mai spun. Impatimita a florilor fiind, a fost o adevarata placer sa ma aflu in acel loc. Chiar daca nu va este satul Barsana in drum, va recomand sa va faceti drum acolo pentru ca merita.

Neavand oricum de gand sa mergem inapoi spre Borsa pe unde am venit, din cauza soselei, prin satele de pe munte, am hotarat sa ne oprim si la Sighetul Marmatiei pentru ca era la vreo 20 km de Barsana. Orasul speram eu sa fie mai frumos si mai practic pentru o familie cu copil mic decat Borsa sau Viseu de Sus, pentru ca si in Viseu am vrut sa ne plimbam dar din masina am vazut traversandu-l ca e similar cu Borsa si nu era ce cautam noi. Fac o mica paranteza sa va spun ca am ales sa nu mergem cu mocanita pe Valea Vaserului pentru ca am aflat ca dureaza aprox 7 ore plimbarea dus intors si foarte mult ca timp sa o tinem pe fetita noastra cuminte atata timp chiar daca peisajul imi imaginez ca e superb. Stiu ca e cel mai important obiectiv din Maramures si am aflat abia dupa ce am ajuns acasa ca puteam sa coboram mai repede si sa luam o mocanita inapoi spre Viseu. Pacat, mi-ar fi placut mult cu siguranta.

Sighetul Marmatiei, ne-a placut mult. Un oras colorat, vesel, magazinase de tot felul, a fost o adevarata placere sa ne plimbam pe stradutele lui. Pacat ca e departe de punctele de atractie turistice din Maramures ca altfel ar fi locul ideal de cazare. Am mers si la Muzeul Satului Maramuresean sa vedem cum erau casele traditionale in trecut. Este foarte frumos sa descoperi casute de demult, pacat ca majoritatea erau inchise, inclusiv biserica. Dar in cele in care am intrat, ne-a facut placere sa vedem obiecte vechi pe care le foloseau, mese si scaune de lemn, prispe si podele scartaind si acel miros de vechi, de autentic.

Cand am plecat din Borsa am vrut neaparat sa trecem si pe la Pasul Prislop, care leaga Maramures de Bucovina, noi oricum mergeam spre Bistrita sa vedem lacul Colibita asa ca am luat-o pe acea ruta sa vedem ceva nou. Soseaua care serpuieste prin padure, muntii care strajuiesc si apara padurea, linistea aceea pe care nu o pot descrie. Doar noi pe sosea si natura cat cuprinde, in rest nu ne mai trebuia nimic. Este si o manastire acolo, nu am oprit. Oricum peisajul devine din ce in ce mai frumos si dupa ce treceti de Pasul Prislop, deci nu ar strica daca aveti timp sa trageti o fuga si pana acolo.

Cam asta am facut noi in cele cateva zile in care am stat in Maramures. Obiectivele vizitate ne-au impresionat toate. Si cascada, si Barsana, si plimbarea cu telescaunul, si cimitirul vesel. Cadrul natural foarte frumos, natura se intrece pe sine in acel loc. Am fost dezamagiti doar ca nu am regasit arhitectura specifica Maramuresului decat in cateva locuri, si unele statiuni cheie goale si triste. Dar e o experienta minunata care ne-a dat prilejul sa ne cream amintiri noi, si cred ca m-as intoarce si iarna, cand am inteles ca e mai animat Borsa si sa vad Maramuresul stralucind in albul zapezii. :)

---

VIZUALIZĂRI: 8448 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI