Meduze, vipere, cherhanaua părăsită, prin măruntaiele Dunării, până la adorabila Perișor

TIPĂREȘTE

Parcată la Ambiance, bărcuța Corsarul ne aștepta, era ora 9 dimi, micuța ambarcațiune avea să ne poarte pe apele Dunării, pe canalele întortocheate, pe lacuri cu nuferi albi și galbeni, printre stuf și copaci arși, deasupra împărăției peștilor.

Corsarul are acoperiș, este o barcă mică, cu trei banchete, capacitatea de 8 + 1, prețul unei excursii este de 100 lei/persoană.

La îmbarcare am primit și veste de salvare, durata excursiei este de 5 ore, 2:30 h până la Marea Neagră, o oră la plajă și bălăceală și încă o oră și jumătate la întoarcere, pe alt „drum” .

Indicat este să puneți în paporniță o sticluță cu apă, crema pentru hidratarea pielii, ochelarii de soare și ceva de acoperit capul, un prosop și... voie bună :)

Șoferul bărcuței este un băiat tânăr, deloc volubil, ușor timid, mi-ar fi plăcut să-l „chestionez” un pic, Delta are mii de povești numa' bune de ascultat.

Foarte amabil tinerelul, mi-a plăcut că făcea și ghidușii cu Corsarul lui, spre disperarea domnului C și a unei doamne fricoase ce se afla în spatele meu. Prea multă adrenalină n-a fost, barcagiul ține cont de „prinți și prințese sensibilicoase” .

Noi am stat pe băncuța din față, am ajuns ultimii la bărcuță, s-a moșmondit domnul soț la primele ore ale zilei. Gazda noastră de la Ambiance s-a oferit să-i dea ochelarii lui de soare soțului meu, spunea că din cauza vitezei va avea nevoie de cicliști. Perfect adevărat dar cineva trebuie să fie contra, întotdeauna =))

C. a refuzat politicos, eu mi-am pus cicliștii și șapca, am pus papornița în bărcuță, am scos bățăgăul pentru poze și m-am încărcat cu emoție, așteptam să savurez imaginea salciilor bătrâne, a stufului și-a păsărilor, a tuturor viețuitoarelor care stabilesc un echilibru în cel mai frumos loc din țara mea.

Am să încerc să descriu traseul, nu sunt expertă în canale și lacuri, poate nu le încurc prea tare =)), ghidul nostru tânăr nu avea cum să vorbească când „șofa” , în clipa în care încetinea barca ne mai onora cu câte o vorbuliță.

Așadar, ne îndepărtăm încetișor de pontonul de la Ambiance, virăm la dreapta, pe canalul Dunavăț, înaintăm agale printre salciile mustăcioase, liniștea umedă pune stăpânire pe noi. Admirăm casele de pe malul apei, intrăm pe un alt canal îngust, o grămadă de „ulițe” are Delta asta, mă gândeam că te poți pierde ușor printre boscheți, uite-așa s-o fi pierdut și Elodia...

Admirăm hotelul Delta Paradis și înaintăm către lacul lui Solomon. Pe Canalul nr 8 am văzut foarte mulți cormorani mari, negri și urâți, aceste păsări consumă cantități mari de pește, sunt un adevărat pericol pentru piscicultură, o să-i vedeți în pozele mele cocoțați în copacii arși de locuitorii drăguți ai Deltei. Cormoranii clocesc pe copacii înalți, în colonii care ajung la mii de perechi.

Din când în când zăream și pescărușii scandalagii, multe ciori urâte, berze, multe coțofene hoațe, de două ori am văzut și pescărașul albastru - o frumusețe deosebită, este o pasăre de talie mică cu un penaj superb, este cam vitezoman și rar se poate fotografia.

Câteva lebede mândre de puișorii lor urâți se adăposteau la margine de stufăriș, rățuștele dădeau din funduleț fără nicio jenă, am admirat egretele elegante și câțiva pelicani comuni - păsări masive care se aliază uneori cu cormoranii pentru a dirija și prinde peștii.

Când ne apropiam de o intersecție, barcagiul încetinea, la fel proceda și când ne apropiam sau se apropia o altă ambarcațiune de noi, dar nu toți aveau bun simți, unii se amuzau accelerând și creând valuri inconfortabile. La un moment dat am trecut pe lângă o barcă pescărească, doi bărbați se mândreau cu captura lor, cred că era un somn, sper să nu mă fi înșelat mustățile peștelui :)

Aerul era brăzdat de multe libelule, n-am văzut până acum așa culori frumoase, unele erau roșii, alte mov.

Ajungem la Canalul de centură al Razimului, superbitatea Holbina Trei Bibani este înconjurată din toate părțile de apă, îl admir (hotelul) și regret că n-am să ajung niciodată să stau acolo, din Canal în Canal, pe poteci știute doar de barcagiu ajungem la Golful Razim, eu îl văd pe hartă ca fiind Golful Holbina, dar, mna... el știe mai bine.

Am poposit un pic acolo să admirăm nuferii galbeni și pe cei albi, o broscuță pitică se tolănea la soare pe o frunză de nufăr, lebedele se plimbau grațioase pe tarla, ghidul nostru ne face semn să privim în stufăriș, era acolo o pasăre care se camuflase, era cuminte și tăcută, cred că era un buhai de baltă sau un stârc galben (ăsta e mare maestru în camuflaje), o să pun poză.

Cu viteză înainte, în atmosfera deltaică, mergem pe Canalul Dranov către Lacul Dranov. Brusc, barca se oprește. „Liniște, priviți, un șarpe se grăbește să traverseze canalul” ... n-am mai apucat să-l pozez, era drăguț și speriat, îi invadasem teritoriul.

Iar viteză, iar oprim brusc. Întoarcem barca, mergem pe o uliță care se desprinde din Canalul ăsta, ulița e scurtă, ajungem într-un loc de poveste. Apa e mică, limpede ca cea la chiuvetă, se vede vegetația abundentă pe care pășim. Adică barca pășea și noi ne minunam :D. L-a mâncat în fund pe copil, a vrut să ne facă o surpriză deosebită și am tăiat colțul unui lac, o fi fost Dranov habar nu am, cert e că, Corsarul nostru se împotmolea în plantele de pe fundul lacului, cu mare, mare greutate am înaintat și-am ieșit de acolo, nefiind recomandat acel loc de traversat. L-am întrebat pe tânăr ce facem dacă rămânem înțepeniți, mi-a spus că ne dăm jos și împingem barca, apa e foarte mică și e plină de lipitori=))

Super, facem picioare frumoase, scăpăm de varice=)) Lăsând gluma de-o parte, am uitat că aveam un negativist în barcă, domnul creț a fost cuminte dar îi înghețase zâmbetul pe față, am mai rămas noi înțepeniți în mijlocul Dunării la Cazane iar ultima dată în Deltă era să ne tamponăm un pic, doar un pic :) cu un ponton plutitor. O să pun poze cu apa mică, n-am văzut lipitori, cred că se piteau de noi.

Așa, ajungem la Canalul Perișor, ăsta-i lung ca o zi de post. E liniștit și lat cam cât două șalupe. Sunt multe canale colmatate (astupate), doar localnicii se pot descurca prin abrambureala Deltei. Prin unele locuri plaurii blochează canalele, sunt sectoare din Deltă care au adâncimi mici și sunt periculoase, pe anumite canale mai măricele sunt diguri submersate, ascunse și fără semnalizare. Pe lângă toate acestea există adevărate obstacole, adică salcii prăbușite de-a lungul și de-a latul apei, periculoase și astea, dacă nu le curăță cei abilitați cu așa ceva, în câțiva ani nu se mai poate pluti pe-acolo.

Și-am ajuns la Perișor, un loc uitat de lume, sălbatic, cu o aromă sărată, cu un nisip alb amestecat cu scoici, cu bușteni eșuați pe plaja îngustă. Suntem încântați, soarele arde cu putere, lăsăm papornița pe scoici și mergem la scăldat. După o scurtă bălăceală, soțul meu se aolește, deja mă vedeam înconjurată de imense pericole=)), nu știam cum să ies mai repede din marea caldă. Of, apa era plină de meduze micuțe, de scăldau și ele de zor, doar era teritoriul lor, le invadasem intimitatea...

Pe plaja asta se pot petrece câteva ore bune de relaxare, nu se poate dormi, campa, zona e plină cu vipere, cică ar fi și șacali. Nu există niciun chioșc pentru a cumpăra ceva, vă puteți adăposti de razele fierbinți ale soarelui doar dacă mergeți la cherhanaua părăsită și un pic dărâmată, am găsit acolo și gunoaie lăsate de unii turiști drăguți.

Pe o lungime de câțiva km nu există niciun semn de civilizație, doar pustiul mării, al Dunării și al plajei înguste.

Acolo, la Perișor era cel mai mare bazin piscicol din toată Delta, „puielniță” se numea, pe vremuri munceau 300 de oameni, după 1998 niște oameni de afaceri din București au pus laba pe cherhana, au închis-o și a ajuns o clădire pustie, pescarii aduceau cu bărcile din largul mării peşte la cherhana, iar de acolo era dus la Murighiol. Am vrut să dau ocol clădirii părăsite dar am dat nas în nas cu o tanti ramolită care a țipat ca din gură de șarpe că n-am ce căuta pe plaja aia, proprietatea e privată. Cum naiba au cumpărat niște nesătuli și bucățica aia de Arie Protejată din țara mea???

Să revenim la... meduzele noastre. Drăguțe, nu zic nu, dar am preferat să culeg scoici împreună cu soțul meu, ne-am stropit cu apă, am admirat cormoranii care ne priveau din mare, erau cocoțați pe niște cataroaie. Mai precis, am făcut plajă, ne-am relaxat, am băut cafeluța din traistă, am fumat și-am aruncat mucurile de țigară în scrumiera „confecționată” de mine la pensiune, specială pentru această excursie.

A zburat repede timpul, ne-am echipat și-am mers la Corsar, șoferul nostru se odihnea la umbră, ne-am îmbarcat repejor.

Am înaintat pe Canalul Perișor, apoi pe Centura Dranov unde am simțit miros de balegă, dintr-o băltoacă au zbughit-o câțiva cai sălbatici, eram tare bucuroasă că-i văd, după puțin timp am văzut și niște văcuțe care se hidratau cu apa Dunării, câțiva metri mai jos era un leș mare din care se ospătau niște păsări flămânde. Of, n-am pozat tot, eram hipnotizată de peisaj, evantaiul curiozității mele este mare când e vorba despre floră și faună, „muzeele” astea în aer liber sunt preferatele mele.

Am ajuns iar la Holbina Trei Bibani (are o poveste interesantă), trecem pe Canalul Bucov apoi pe Dunavăț. Îmi doresc să nu le fi încurcat (denumirile), oricum nu există o hartă omologată a tuturor „ulițelor” Dunării, sunt locuri și „drumuri” știute doar de oamenii locului.

Pe Canalul Dunavăț am trecut pe lângă hotelul New Egreta, foarte frumos loc, am auzit că sunt prețuri uriașe, nejustificate, dar stau prost la capitolul sevicii...

Până la frumoasa Ambiance am înaintat pe apă încetișor, am admirat îmbrățișarea crengilor și liniștea construcțiilor neterminate de pe malul apei, am revenit la civilizație, mă aștepta la pensiune scrumbia la grătar tolănită lângă două mușuroaie de mămăliguță, iar pe domnul C. îl aștepta o delicioasă ciorbiță de pește.

Ziua asta a fost fabuloasă, am fost buimăcită de emoție, am încheiat-o cu o relaxare pe terasa Ambiance - vezi impresii, cu o bălăceală în piscina domnului G. - gazda noastră de nota 10.

Cadrul natural e de poveste, am făcut și noi parte din ea, din poveste, Delta Dunării e cel mai frumos loc din țara mea d. p. m. d. v.

Relaxarea și adrenalina se împletesc armonios, formează un întreg

---

VIZUALIZĂRI: 1924 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI