Epava de la Costinesti

TIPĂREȘTE

Prin anii ’70, comunistii au hotarat ca tabara tineretului de la Costinesti are nevoie de un simbol. Au ales un Obelisc cu un “iades”, ceea ce semnifica, in mitologie, o anume forta destructiva. Acest lucru s-a si vazut ceva mai tarziu, in timpul inundatiei din iunie 2010, cand Obeliscul a fost distrus. Dar, se pare ca “in orice rau exista si un bine”, cu aceasta ocazie, s-a mai investit pe ici, pe colo, intr-o statiune litorala care cadea in desuetitudine. Insa, cel mai bine a rezistat “potopului lui Noe”, celalalt simbol al sau, vaporasul din Costinesti, nimic altceva decat o vesnica “mare de rugina” scufundata pe jumatate, intr-o mare adevarata. Dar, cu sau fara potop si rugina, marea are farmecul ei irezistibil…si cum sa nu te bucuri zarind-o, cand singurele accelerate ce ne poarta pe noi provincialii la mare, sunt doar doua si pornesc din extremul Vest al tarii dupa masa iar, a doua zi dimineata, dupa multe, multe ore de nesomn si inghesuiala, ajung la destinatie …dar, ce mai conteaza golgota transportului in comun, ea dispare subit cand vedem in sfarsit, spre dimineata, marea…ah, marea!... oricat de gri, “algoasa” sau furtunoasa ar fi ea, imaginea marii, dupa o noapte de calvar, ni se pare formidabila, ne relaxeaza si ne ia, cu o mana nevazuta, toata oboseala si foamea! …ne cazam in graba, dar ce? parca ne intereseaza cazarea? ... important e sa iesim odata pe plaje…. intram cu picioarele in apa, ne balacim, ne bucuram, apoi obositi, seara ne plimbam pe faleza sau prin nisip ca sa culegem scoici…si ce daca dormim la camping sau in casute de lemn? …si ce daca impingem tava la cantina? …si ce daca? ... si ce daca? ... totul ni se pare grozav, caci marea e langa noi…

Pe vremuri, Uniunea sindicatelor socialiste studentesti, ne dadea bilete gratis…astazi, termenul de “gratis”, a disparut…atunci, la Costinesti, cea mai solicitata era discoteca…”la mare nu dorm! , ... la mare nu dorm! ”…discoteca Vox Maris urla intreaga noapte, dar nu se supara nimeni…astazi unele statiuni de litoral din alte tari, “ce-au vrut sa impace si capra si varza”, au avut ideea sa puna discotecile pe mici insulite artificiale, evitand astfel, poluarea sonora nocturna pentru cei ce doreau sa inchida un ochi, caci ambii ochi, in astfel de statiuni ale tineretului, e aproape imposibil…dar la Costinesti, unde sa pui discoteca? Pe vaporul ruginit? Vaporul e-o permanenta sursa de venit pentru hotii de fier vechi, vei intra fara-ndoiala in conflict cu ei…”Pai ce ne faceti domnilor, ne luati painea de la gura pirandelor si a puradeilor? Noi muncim aicea, nu se vede? ”

Se pare ca al doilea simbol al Costinestiului, epava sa cea ruginita, care seamana intr-un fel cu cea de la Navagio, doar ca acolo aceasta a fost “trasa” pe mal si protejata drastic, a rezistat mai bine furtunilor, vantului si inundatiilor decat Obeliscul. Si, hai sa fim sinceri, vaporasul are farmecul lui, chiar si-asa ruginit cum e! …ati incercat vreodata sa inotati pana la el, calare pe-o saltea pneumatica? …eu am facut-o, dar, ajuns la triborduI ros de apa sarata si de vreme, si privind in sus, abordarea mi s-a parut dificila, plus ca m-a speriat cineva ca epava e mereu inconjurata de meduze urzicatoare…

In acest an, cuprins de nostalgie, am intrat, cale de “o cafea”, pana la Costinesti…

Costinestiul mi s-a parut insa mult schimbat, “chicizat”, o lung bazar cu "de toate", de la cirese pana la creme de plaje, apoi am mai vazut si un parc de distractii cam “second hand”, si multe cladiri peste care s-a tras doar o spoiala…exista insa si unele constructii moderne…

Singurele lucruri care m-au relaxat si remontat la Costinesti, dupa un lung drum cu masina, au fost marea, cafeaua turceasca “la nisip” si vaporasul cel ruginit…

Iata pe scurt istoria acestui vaporas.

Cred ca fiecare satean din Costinesti are varianta lui proprie in legatura cu esuarea vaporasului, caci din 1968, anul naufragiului si pana in prezent, circula o sumedenie de legende iar adevarul e greu de scos la suprafata. Vaporasul se numea “Evanghelia”, naviga sub pavilion grecesc si se afla in proprietatea celui mai bogat om al secolului trecut, Aristotel Onassis, ramas celebru prin vorbele sale de duh…"Daca femeile n-ar exista, banii n-ar mai avea nici un rost". Se zice ca Onassis, s-ar fi inteles cu capitanul vasului, sa esueze in mod deliberat nava, care mai avea doar doi ani drept de navigatie si sa incaseze astfel banii pentru asigurare. Pare plauzibil, mai cunoastem noi si azi niste exemple de oameni care si-au dat foc propriilor lor masini de lux, in vederea incasarii banilor de asigurare.

O alta varianta ar fi vizibilitatea redusa pe o zi cu ceata, capitanul s-a apropiat prea mult de tarm crezand ca se afla langa Constanta si a patruns cu carena intre doua stanci in forma de “V”. Nava a fost abandonata, intrand astfel in patrimoniul statului roman. Vaporul transporta deseuri de cupru si portocale. In ziua naufragiului, se spune, ca intreaga mare din jurul vaporului, era acoperita cu portocale. Bucuria satenilor din Costinesti, caci in vremea comunistilor, portocalele erau un produs ce lipsea de pe piata autohtona. Alta varianta ar fi ca vasul a fost initial fabricat pe santierele britanice si apoi, vandut grecilor.

Tot in acea zona, dar mai inspre adancuri se stie ca a mai existat un naufragiu al unui vas ce transporta din Turcia obiecte de artizanat din cupru, satenii gaseau adeseori la mal, ibrice, sfesnice, alambicuri si alte vase frumos pirogravate din arama, aduse de valuri. In Muzeului de Istorie Nationala si Arheologie din Constanta, exista aproape 100 de kg de astfel de vase de arama, gasite de echipa de scufundatori profesionisti ai profesorului de arheologie Caraivan.

Dar, in lipsa unei decizii ferme a autoritatilor locale sau nationale, epava, ajunsa azi paradisul hotilor de fier vechi si cupru, risca sa dispara…

Nu pot sa inchei fara sa aduc anumite argumente si exemple despre cum au reusit altii sa transforme niste banale povestiri sau legende mai mult sau mai putin veridice despre epave, in obiective turistice adevarate…

Epava Navagio din insula Zakynthos

Este punctul forte de atractie al oricarei mini-croaziere optionale din jurul insulei. Legenda epavei este afisata la vedere in unele agentii de turism ce-ti vand bilete de croaziera. Vasul a fost esuat in mod deliberat de un traficant de tigari de contabanda in anul 1983 pe o plaja pustie din nord vestul insulei. Acesta era urmarit de politia de coasta elena. A incercat sa se ascunda intr-o grota, dar vremea nefavorabila si o defectiune la motor, i-a dejucat planurile. A doua zi, localnicii din apropierea epavei au vazut o imagine asemanatoare “portocaliadei” de la Costinesti…intreaga mare era acoperita cu pachete de tigari…De o frumusete fara egal, plaja Navagio numita si “Shipwreck beach”, loc unde stanci de calcar verticale inalte de 500 de metri tasnesc direct din mare, poate usor intra in “TOP TEN”-ul celor mai frumoase plaje din lume.

Naufragiul Meduzei

“Pluta Meduzei”, tablou existent in prezent la Luvru, pictat de Theodore Gericault in anul 1718, evoca prin intermediul penelului sau de maestru, un fapt real. Am admirat acest tablou si cand acesta era o vedeta a muzeului, fiind asezat singur intr-o sala numai a lui si anul trecut, cand era pus pe un lung coridor, “la gramada”, alaturi de alte tablouri, “vedeta” “Mona Lisa”, luandu-i locul.

Poate ca in intreg muzeul cel mai vizitat din lume, nu exista un tablou mai dramatic decat “Pluta Meduzei”.

Pe la inceputul secolului XVIII, un grup de colonisti francezi se intorc din Senegal, spre casa, la bordul fregatei franceze “Meduza”. Dar corabia lor ramane prizoniera unui banc de nisip numit “Banc d’Arguin”. In fiecare zi, fregata, se scufunda cate putin. Zilele treceau iar proviziile se imputinau vazand cu ochii. In acel moment disperat, capitanul lua o decizie curajoasa si inteleapta. Din resturile epavei, el dadu ordin marinarilor sai, sa construiasca o pluta. Pluta si alte cateva barci de salvare, o pornesc la drum, pe marea cea mare. Echipajul era format din 152 de oameni dar numai 12 vor ajunge la destinatie. Ca provizii, pe pluta, se afla un butoi cu rom si cativa saci cu biscuiti, care, datorita umezelii, aveau in curand sa se mucegaiasca. Pluta era la discretia curentilor marini, precum e si o meduza la “mana” valurilor.

In tablou veti vedea un pui de negru catarat pe o piramida umana, care zareste in departare o corabie de pirati somalezi, acesta agita o esarfa, dar piratii nu vor sa opreasca. Pe pluta Meduzei, incepe foametea, disperarea si, implicit, canibalismul. Ramasi fara provizii, oamenii incep sa consume carnea fiecarui om “proaspat decedat”. Pentru a fi mai veridic, Gericault viziteaza morga Parisului, pentru a reproduce cat mai fidel cadavrele din tablou.

In final, o duzina de oameni ajung acasa, mai mult morti decat vii si povestesc intreaga lor tragedie, fara de care, astazi Luvrul nu s-ar lauda cu una dintre cele mai expresive si dramatice picturi din lume. Tabloul a starnit un scandal national in presa vremii, in primul rand datorita faptului ca capitanul si-a abandonat nava.

Am prins si un an “de Luvru” in care aceasta pictura era inaccesibila publicului, ea fiind in renovare. Gericault, folosise mult gudron in cocteilul sau pictural si acesta incepuse sa se degradeze, dar in doi ani de munca migaloasa a restauratorilor de arta, capodopera a fost complet refacuta.

Epava vikingilor din insula Tatihou

In insula Tatihou din nordul Normandiei, se gaseste, bine conservat, scheletul unui “drakkar”, vechi de un mileniu! . Vikingii, marinari vestiti, au speriat nordul Europei si poate, au ajuns pe la anul 1000 e. n., chiar si-n America, cu cinci secole inaintea lui Columb. Acest lucru se datora si corabiilor lor lungi si dinamice (drakkar-uri) ce spintecau apa, strabatand distante imense si surprinzand alte corabii mai lente. Neam de razboinici feroce, vitregiti de o tara in care nu crestea mai nimic decat “zapada si paduri”, vikingii, astazi disparuti din istorie, atacau mai ales comunitatile umane din nordul Europei. Ora de atac? Pe la 4 dimineata cand somnul e cel mai dulce. Pradau, ucideau si plecau cu iuteala fulgerului. In fiordurile din Norvegia s-au gasit cateva corabii vikinge aproape intacte, “lignificate”, adica impregnate cu siliciul nisipului de pe fundul apei. Iar daca veti vizita vreuna dintre ele, bine-nteles ca ghidul, va va spune ca in acel “drakkar” a pus piciorul si Ragnar sau Einar, sau insusi Eric cel Rosu, cea mai de temut capetenie vikinga a tuturor timpurilor. Poate demonstra cineva contrariul?

Dar…pe departe, cea mai celebra epava a tuturor timpurilor, ramane Titanicul, care zace inca si azi, rupt in doua, in intunericul rece al Atlanticului, la 3800 de metri adancime. Descoperit de Bob Ballard, dupa indelungi cautari, acesta a reusit sa-l localizeze, cu un scanner, iar apoi, a reusit, cu un robot teleghidat, sa patrunda pana in maruntaiele celebrei epave.

Din pacate, imagini “live” ale acestei epave inca n-am putut sa va ofer pentru ca inca nici o agentie de turism nu a incercat sa organizeze un “batiscafosejur” pana acolo. Iar eu, oricat m-am straduit sa-mi imbunatatesc prin gimnastica yoga performantele respiratori subacvale, mai mult de 2 minute, inca n-am reusit sa stau sub apa…

Dorgo

@Web, te rog videoclipul “vapoare scufundate”

http://www.youtube.com/watch? v=ENjyaS6n-HQ

---

VIZUALIZĂRI: 5335 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI