Hanu Ancutei - Ospetie ca in vechea poveste

TIPĂREȘTE

O zi de toamna, o zi care ne va purta tocmai in tinutul de legende al Neamtului. Aici, s-au scris atatea file din istoria glorioasa a neamului moldovenesc. Parca si azi, de-aici rasuna strigatul de lupta al bravului Stefan….

Dar dincolo de-aceste file de istorie stau ascunse povestile. Povestile cu hangite, povestile pitoresti ale oamenilor savurand ospetia traditionala, povesti cu aroma de vin rosu si de berbecut sfaraind atat de suculent si atat de ispititor.

Aici, unde Sadoveanu si-a scris viata, aici unde povestile sadoveniene sunt nemuritoare, aici…unde lasi cotidianul deoparte si-ti rasfoiesti singur clipele de poveste din nemuritoarul Han al Ancutei. Iata-ne asadar, in comuna Tupilati, de-a lungul drumului E-85, aici unde Hanul din poveste este acelasi, iar statuia lui Mihail Sadoveanu sta impozanta in dreptul hanului. Parca si auzim soaptele lui Sadoveanu poftindu-ne inauntru…acolo, unde lumea este altfel, acolo unde pribeagul isi opreste pasii din lunga calatorie spre Bucovina legendelor. Se opreste, se-aseaza la o masa, tragandu-si sufletul in timp ce hangita voluptoasa cu dulcele-i grai si cu mandru-i port se aproprie de el. Dar…pribeagul sunt eu. Povestea este a mea. Iar Hanul…e al Ancutei. Imi place aceasta lume de lemn, aceasta lume plina de traditie si-mbracata in obiecte reprezentative, practic rezultate ale vredniciei si iscusintei mesterilor populari din aceste locuri. Ce bujori are hangita, ce zambet…si ce veselie in jurul ei. Lumea rade, paharele se aud ciocnind… iar ea se apropie. Nici in cazul meu, vinul nu va lipsi din poveste, vin rosu ca sangele aprig. Nu puteam sa nu incerc si tochitura moldoveneasca ce abia astept sa-mi umple farfuria, pe marginile careia gasesc scrise randuri din povestea reprezentativa a locului – Hanu Ancutei.

In han, atmosfera aminteste de vremurile de-altadata, viorile inca mai canta iar arcusul naste armonii care te imbie la visare; apoi tinerii ce se prind in hore ametitoare fac sederea noastra mult mai placuta. Practic, nici dupa ce am terminat de mancat nu ne-am lasa furati din povestea pe care am gasit-o aici.

Hanul-restaurant are o capacitate de aproximativ 300 de locuri.

Am apreciat foarte mult aceasta pastrare a traditiei moldovenesti, felul in care ospatarii vorbesc si mai ales, felul in care te servesc. Ambianta este una de nota 10, iar hanul se pastreaza exact cum ar trebui sa se pastreze orice spatiu recomandat de valoare, recomandat de cultura si mai ales, recomandat de generatiile si generatiile care i-au trecut pragul.

Iar voia buna si mirosul bunatatilor moldovenesti plutesc in aer. Iar Ancuta... Ancuta iti zambeste, de-acolo de undeva... de unde nici nu te-astepti.

---

VIZUALIZĂRI: 2857 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI