O experiență demnă de un show culinar - IL VIAGGIO

TIPĂREȘTE

Am întrebat gazda noastră de la Vernis Boutique unde ne recomandă să mâncăm în Piatra Neamț, știind că a doua zi prânzul ne va prinde, cu siguranță, în oraș. Am reținut IL VIAGGIO, poziționat foarte convenabil pentru noi, adică în centru, pe Str. Petru Rareș 11A. Cu ajutorul hărții Google, l-am accesat rapid.

Restaurantul se află amplasat într-o casă veche frumos reabilitată, înconjurată de o grădină minunată. Poarta am găsit-o deschisă, iar alături ne-a întâmpinat un afiș din care ne zâmbea un tânăr chef și ne anunța că terasa este deschisă zilnic între 11 și 22, mai puțin marțea, când restaurantul se odihnește. De asemenea, se pare că linia de comandă la domiciliu a funcționat din plin în perioada stării de urgență, căci era specificat faptul că acest serviciu este disponibil în continuare, alături de numărul de telefon aferent.

De fapt, am mai zărit o casă în fundul curții, bănuiesc că acolo locuiesc proprietarii. Casa-restaurant are 3-4 încăperi, le-am tranzitat repejor în drum spre toaletă; am remarcat din mers atmosfera boemă, „de epocă” și decorațiunile inspirate, am tras în grabă și câteva cadre. Evident, interiorul restaurantului era nefuncțional la acea dată (iulie) și era recomandabil să-l străbați doar cu masca pe figură.

Toată acțiunea se desfășura, așadar, pe terasa umbrită din față, unde erau amplasate câteva mese (nu multe) de 2 și 4 locuri; alte 2 mese mici se aflau în micuța loggia a casei. Când am ajuns noi, cam jumătate din ele erau ocupate. Mi-a plăcut mobilierul de grădină, suplu și modern, o combinație de lemn și fier forjat și în același timp comod, datorită pernuțelor cu care erau dublate scaunele. Și combinația cromatică mi-a plăcut – tonuri de pământ și de pădure, adaptate la specificul zonei.

Pe stâlpii ce susțin terasa se aflau înscrisuri referitoare la măsurile de combatere a coronavirusului, chelnerii erau echipați corect, cu măști și mănuși și am observat că după ce o masă se elibera, era temeinic curățată și dezinfectată. În plus, fiecare masă era echipată cu un set ce conținea câte un recipient cu ulei, oțet, sare și piper, șervețele, precum și cu scrumieră; alături se afla un cartonaș cu un cod QR, pe care, dacă-l scanai, aflai meniul complet de mâncare și băuturi și lista de alergeni.

În ceea ce privește meniul, există și varianta tipărită; nu în forma clasică, de broșură, ci pe niște coli A3, care joacă și rol de suporturi de farfurii. Masa noastră a fost dotată cu 2 astfel de bucăți, imediat ce ne-am așezat. Ospătarul ne-a atenționat că toată mâncarea se prepară pe loc, nu folosesc chestii prefabricate și congelate, așa că e posibil să așteptăm un pic, maxim 30-40 de minute. „Nu-i nimic, mai tare ne e sete, decât foame!”

Fusesem preveniți de gazda noastră de la pensiune că ăsta-i un restaurant mai cu ștaif, că chef e un tip care a participat la nu-știu-ce show televizat, al cărui nume parcă-parcă îmi spunea ceva (am rămas în urmă, eu le vizionez doar pe cele din Anglitera, mi se par mult mai civilizate – ha-ha!). Dar da! ; când m-am apucat a citi oferta, am zis: dom’ne, o fi răbdat băiatul bălăcăreli și insulte, că ăsta-i formatul autohton, dar uite, acum este un om liber și poate să creeze ce vor mușchii lui!

Nu sunt foarte multe preparate, dar alea care sunt, sunt! (Așa cică – un restaurant „tare” trebuie să producă relativ puține feluri, însă acelea să fie „beton” !) Totuși, avem de toate pentru toate gusturile: aperitive, supe, paste și risotto, cărniță, burgeri, pește și fructe de mare, salate și deserturi. După oarece chibzuință, am ales Tagliatta de vită cu salată de pere, nuci și gorgonzola (3 în 1, cum ar veni; fel principal, salată și desert pe aceeași farfurie; ba, mai corect, 5 în 1, având în vedere abundența de proteine!). Tati a optat pentru un Burger by Giovanni (acesta cre’ că-i chef-ul cu pricina) și amândoi pentru câte o limonadă cu soc.

Băuturile au sosit mintenaș, doar cât am avut timp să vizităm, pe rând, toaletele. Pe urmă, mai o gură de limonadă rece și aromată, mai un păhărel de vorbă, mai o ocheadă prin farfuriile vecinilor – și timpul a trecut și iată că au sosit și porțiile noastre! Ooo... Dar se pare că a meritat așteptarea!... Totul arăta într-un mare fel și mirosea atât de îmbietor! 2-3 poze întru aducere aminte și gata, trecurăm la acțiune!

Mi-a plăcut mult ce am mâncat, am savurat fiecare înghițitură! Mușchiul de vită era excelent făcut, fraged și gustos, presărat cu sare grunjoasă, iar restul ingredientelor își completau aromele în mod strălucit. Nici burgerul lui Tati nu părea mai prejos; am gustat cu plăcere din cartofii pai presărați cu un pesto verde de pătrunjel și un pic de usturoi. Totul minunat, adevărate porții de concurs!

Ne-am săturat la marele fix și, oricât a încercat ospătarul să ne îmbie cu ceva dulce, ne-am ținut tari și am refuzat (deși mă intrigase denumirea Sweet Rock și la început zisesem c-o să comand fără măcar să întreb ce și cum, să mă las surprinsă, cum ar veni). Tati a dorit totuși o cafeluță, eu nu consum stimulente după o anumită oră...

Nota de plată a totalizat 107 ron, pe care i-am decartat rapid de pe card, plusând separat „partea leului” pentru băiatul cel drăguț și eficient. Am plecat foarte încântați de o așa experiență culinară, am decis s-o recomandăm și altora când vom avea ocazia. Și iată, asta fac! Deci, dacă vă nimeriți prin Piatra și vă pălește foamea... vă jur, n-o să regretați! Poftă să aveți!

---

VIZUALIZĂRI: 3174 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI