Un restaurant care ni s-a arătat la marele fix!

TIPĂREȘTE

Între Micloșoara și Baraolt sunt doar câțiva kilometri, pe care i-am străbătut ca vântul și ca gândul (mă rog, în limita restricțiilor legale de viteză). Suficient timp totuși pentru a da o căutare pe Google, spre a găsi o mâncătorie cât mai bine cotată. Acuma, precum vă imaginați, Baraolt nu-i cine știe ce metropolă și prea multe variante n-am avut; totuși, am ochit Party Pub, l-am pin-uit pe hartă și... mână, birjar, că foamea-i mare!

Party Pub nu se află pe drumul principal, trebuie să te abați un pic. Adresa din buletin: str. Libertății 5. Cred că și Helga (GPS-a noastră) era flămândă și nu mai judeca bine nici ea, căci ne-a ghidat la un moment dat în stânga și ne-am trezit în parcarea Poliției Orășenești, de unde nu se mai putea înainta decât per pedes spre restaurant, care se află cu un nivel mai sus, pe strada următoare; n-am mai stat să cercetăm, am procedat ca atare. Ulterior, cu creierul limpede, am reluat studiul hărții și am văzut cum ar fi trebuit făcut: să cotim stânga în centrul localității, apoi pe prima iar la stânga și gata, am fi ajuns în spațioasa parcare a mâncătoriei.

Party Pub este o căsoaie văruită în galben-pal (în pozele de pe GoogleMaps apare portocalie), cu acoperiș în 2 ape și o terasă ce o înconjoară pe două din laturile sale, în formă de L. La ora când am ajuns noi (puțin după 12), erau doar câteva mese ocupate, ceea ce a însemnat că n-a fost nicio problemă să găsim una liberă, în partea dreaptă a terasei (care e parțial suspendată deasupra parcării). Ambient deloc sofisticat, mese și scaune gen „de grădină” , din șipculițe de lemn.

Am fost imediat băgați în seamă de unul din cei 2 ospătari ce deserveau terasa, un nene mai în vârstă, care avea să se dovedească foarte drăguț și eficient. Deocamdată ne-a aprovizionat cu meniuri și ne-a lăsat câteva minte să le studiem. Pe prima pagină trona oferta de „meniu al zilei” , cu supă/ciorbă, fel principal, salată/murături și pâine, la 17 lei totalul; eram rupți de foame (vă reamintesc că săriserăm peste micul dejun), dar nici chiar așa... Mai ales că urmau Cheile Vâtghișului și n-ar fi fost indicat să ne lansăm pe traseu cu burțile atârnând până la pământ...

Am remarcat bogăția de variante din care trebuia să alegem, grupate pe categorii – supe/ciorbe, gustări, mâncăruri de bază, garnituri, salate, deserturi, pizza, băuturi – și prețurile medii spre mici. De asemenea, mi-a plăcut că totul era scris în 3 limbi: română, maghiară și engleză și că, acolo unde era cazul, preparatele erau marcate cu simboluri pentru „alegeni alimentari” , „conținut de gluten” sau „ingrediente anterior congelate” .

Am ales să împărțim amândoi o ciorbă de fasole (10 lei) cu ceapă roșie (2,5 lei) și câte un fel principal: Tati – piept de pui Borzoska (19,5 lei) cu cartofi pai (5 lei), eu – pulpe de pui la grătar (17,5 lei) și aceiași cartofi pai, plus o salată de varză (3 lei). De băut, câte o bere Ciuc (5 lei), eu cu alcool, șoferul fără.

Ni s-a gătit imediat masa cu suporturi de farfurii din hârtie, personalizate cu numele restaurantului, dar și cu câteva imagini sugestive pentru obiectivele turistice din zonă; din păcate, denumirile acestora erau doar în limba maghiară (dar tot m-am prins despre vreo 2, pe care le-am salvat pe hartă pentru o vizită viitoare prin zonă). În plus, șervețele personalizate și, desigur, tacâmuri și pahare. În curând ne-au sosit și băuturile, reci și bune; am gustat numai, căci alcoolul era fix ce trebuia stomacului meu mult-prea-încercat în ultimele ore...

În fine, nici ciorbița n-a întârziat să vină și a fost exact așa cum ne doream să fie: delicioasă (mai ales în combinația cu ceapa roșie!) și nu prea fierbinte (urăsc să fiu moartă de foame și să trebuiască să suflu cu patos în mâncare!). Am mai stat puțin și-au apărut și felurile principale. La mine treaba era clară – pulpe de pui la grătar reprezintă ceva foarte previzibil; la Tati, pieptul de pui era acoperit cu un strat gros pe bază de cartofi mărunțiți și apoi încă unul de brânză rasă. Cartofii pai au fost însă adevărata surpriză: aurii, crocanți la suprafață, moi și pufoși înăuntru; un deliciu! Salata de varză am primit-o deja asezonată, exact cât trebuie. Pâine nu ni s-a adus, dar nici nu ne-a trebuit.

Una peste alta, ne-am pus burțile la cale și ne-am declarat foarte mulțumiți în acest sens! Gata, de-acum eram pregătiți pentru o lungă plimbare în natură! L-am rugat pe domnul cel drăguț să ne aducă nota, pe care am plătit-o cu cardul (72,5 lei), plus un mic „mulțumesc” cash pentru dumnealui.

Ați reținut, sper, acest restaurant nesofisticat, dar ospitalier! În cazul în care vi se face foame sau sete, fiind în trecere prin zonă... Mai ales că prea multe variante nu aveți...

Ospătar foarte amabil și foarte prompt.

Mâncare simplă, foarte gustoasă.

Multe obiective turistice în zonă; cele mai importante: Castelul Kalnoky, Cheile Vârghișului.

---

VIZUALIZĂRI: 2011 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI