Restaurantul Cioplea Vechi din Predeal

TIPĂREȘTE

Saptamana trecuta ne-am hotarat sa profitam de ultimele zile calduroase din anul acesta si am pornit pentru o zi spre Predeal. Am fost acolo de nenumarate ori, in cautare de aer puternic ozonat, curat, raze de soare sanatoase si atmosfera benefica pentru intreg organismul. De acesta data am vrut sa revedem Predealul fiind insotiti de un prieten stabilit de multi ani in Australia si revenit pentru cateva zile si in Romania.

Drumul nu a fost aglomerat, s-a circulat bine si am putut admira in voie natura care-si schimba hainele verzi cu unele galbene, maronii, rosiatice… Un peisaj de-a dreptul incantator!

Am ajuns in centrul Predealului, de unde la un moment dat dupa gara am facut dreapta si am urcat aproximativ 2 km pana pe Cioplea, o zona linistita si extrem de primitoare. Din pacate, drumul care urca este plin de gropi, de fapt cratere in adevaratul sens al cuvantului care te fac sa iti pui semne de intrebare in legatura cu alegerea facuta. Cand ajungi sus, insa, panorama iti taie rasuflarea si te face sa spui ca merita efortul! Crestele Muntilor Bucegi, Postavaru si Piatra Mare strajuiesc locul si te imbie sa ii privesti si sa-i admiri.

Ne-am oprit la Restaurantul Cioplea Vechi, la o masa asezata strategic pe terasa, pentru a ne putea bucura in voie de priveliste.

Dupa aproximativ zece minute un chelner ne-a adus meniurile, am comandat bauturile si am asteptat. Dupa inca cincisprezece minute le-a adus, deja eram mirati ca a durat asa mult, intrucat nu comandasem ceva complicat ci am vrut ape, cateva sucuri, whisky si pentru mai tarziu bere. Ne-a luat si comanda de mancare, linistindu-ne ca in maxim jumatate de ora comanda va fi fost gata.

Au trecut cam patruzeci de minute si bineinteles ca nu a fost gata mancarea, timp in care chelnerul nu a mai trecut pe la masa sa debaraseze sau sa schimbe scrumierele. In mod normal chenerul trebuie sa fie atent, sa verifice masa din cand in cand, sa intrebe daca mai aduce ceva etc... mai ales ca restaurantul nu era ocupat total, cred ca erau in jur de sapte mese pline si mai multi chelneri.

Ne-a adus intr-un final ciorbele si salatele, moment in care l-am rugat pe chelner sa aduca si niste chifle. A venit o doamna la masa noastra – probabil sefa de sala – sa ne intrebe daca totul este in ordine, i-am spus ce ne-a deranjat si am rugat-o sa ne aduca smantana si ardei iute. Din cate stiu, daca acestea nu se aduc o data cu ciorbele, macar se intreaba daca cineva doreste si se calculeaza suplimentar – aici, insa, nici vorba! Ma rog, ne-a adus cele cerute si a observat chiar ea ca nu avem paine pe masa si s-a repezit din nou la bucatarie. Apoi, inca un drum a fost facut pentru oliviera, care lipsea cu desavarsire de pe toate mesele. Punct forte: smantana chiar era “autentica”!

Ne-a adus si felul principal de mancare, toti am luat preparate la gratar, facute pe loc chiar la gratarul de pe terasa, proaspete, bune, am fost multumiti. Cartofii erau bine facuti, nu din aceia congelati la punga.

Si inca un amanunt: ne-am dorit sa comandam si doua portii de cotlete de berbecut, pe care le-am gasit in meniu sub denumirea “Cotlete de berbecut Noua Zeelanda” la pretul de 50 lei portia (o portie cu cinci cotletele) dar cred ca erau cotlete de pe plaiurile mioritice, intr-adevar, bine preparate, dar repet banui ca am platit un produs romanesc prezentat ca fiind adus de peste hotare.

Am mai luat cate o inghetata, cate o cafea sau un cappuccino, ne-am mai bucurat de privelistea minunata, de brazii verzi si de aerul pur, apoi am cerut nota (cam piperata) si am plecat spre centrul statiunii si apoi spre casa, cu nostalgie si melanolie in suflet...

Restaurantul este complet renovat, arata foarte bine pe afara, ceea ce este de apreciat, intrucat sunt multe locuri chiar si pe aici, care au fost lasate in paragina. Cei de la Cioplea mai au insa de lucrat la calitatea serviciilor, la promptitudine, la respectul fata de client.

Totusi cadrul natural ametitor ma face sa imi doresc sa revin candva avand si speranta ca serviciile oferite vor fi mai bune!

---

VIZUALIZĂRI: 7287 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI