Parisul...comestibil

TIPĂREȘTE

Venisem la Paris pregatiti de o aventura culturala, condimentata pe ici pe colo cu escapade…. boeme, dar fara sa ne dorim in mod special sa cunoastem si meridianele …gurmande ale Orasului Luminilor.

Cu bugetul ciuntit de extravaganta cazarii…la usa Luvrului, de cumpararea Pass-ului pentru muzee si a permisului de transport valabil pentru o saptamana, sumele destinate…mancarii nu au fost nicidecum…prea permisive.

Plecasem de acasa cu convingerea ca nu o sa imi paca deloc mancarea frantuzeasca traditionala, ale carei rafinamente le-am incercat doar o data sau de doua ori, fara entuziasm, caci, oricat m-am straduit nu am putut aprecia gustul ratei cu portocale…al pietului de curcan cu castane…. sau al branzeturilor cu mucegai, delicatese savurate cu voluptate de francezi, ce fac din aromele bucatariei lor un motiv de mandrie nationala….

Deci, ce-o sa ma fac la Paris, ce o sa mananc, unde si mai ales la ce prêt??? Au fost intrebari la care a raspuns Parisul insusi, caci, in marinimia sa, nu ne-a lasat sa murim de foame, ba mai mult, ne-a oferit mancare, multa si buna, la preturi uneori incredibil de mici…pentru un oras cu un standard atat de ridicat in domeniul calitatii vietii…

Daca micul dejun servit la hotel era mai mult decat indestulator, ramanea problema pranzului si cinei… Iar cum la sfarsitul zilei eram atat de obositi incat abia asteptam sa cadem in pat, cinele erau extreme de sumare…fructe…ceva produse de patisserie…si cam atat…

Ramanea, totusi, enigma orelor pranzului…care ne prindeau in diverse colturi ale Parisului, si dupa atata alergatura …eram, cu siguranta, morti de foame…

Cel mai adesea s-a intamplat sa mancam in jurul Luvrului si in Cartierul Latin…caci nu ne-am permis sa mancam pe Champs Elisee, de pilda, unde un meniu, fara bautura, constand din trei feluri de mancare, costa in cel mai fericit caz 40-50 de Euro.

Aveam, pentru a lua masa…la Paris mai multe variante, cu avantaje si dezavantaje pe care va invit sa la cantariti singuri:

Prima varianta…cea a fast-food-urilor, ieftine si rapide, insa destul de aglomerate, si pana la urma…identice cu cele de la noi, deci, unde era ineditul experientei culinare…?

Exista si varianta bistro-urilor, cu mese rasarite chiar pe trotuar, dar acolo se serveau mai mult gustari si prajiturele, asortate la celebra “café au lait” sau la un pahar de vin, si mai putin mancare gatita…

Masutele minuscule, ridicate pe picioare lungi, abia reusesc sa sustina doua cescute de cafea, si zaharnita…N-am mancat niciodata intr-un astfel de bistrou…stradal…, desi mi-as fi dorit la nebunie sa lancezesc la o cafea cu lapte, mangaiata de soarele prietenos al lunii mai... Ramane tema pentru data viitoare…

O alta alegere o reprezentau micile restaurante…nespecifice, adica chinezesti, coreene, grecesti, marocane...

Cu preturi modeste si mancare extreme de gustoasa, au constituit o optiune de multe ori salvatoare, caci cu 10 euro, mancai un aperitiv si felul principal, si primeai cadou o cafea sau desert…Bauturile, fireste neincluse in prêt…

Primul astfel de restaurant unde am mancat incurajata de faptul ca niste politisti francezi cumparau de acolo mancare …la pachet…a fost unul asiatic…Acolo am mancat pe saturate …pachetele de primavara, piept de rata si taietei cu 10-12 Euro.

Se gaseste pe Rue de Rivoli, aproape de Louvru…

Un alt restaurant, cu specific marocan…pe cheiul Senei, langa Pont-Neuf…destul de modest, dar cu mancare proaspata si la fel de abundenta...

Dar cel mai frecvent am mancat la un restaurant grecesc, situat aproape de Rue de Rivoli, langa Place de Louvre, a carei pozitionare oferea mesenilor o perspectiva unica asupra palatului. Meniul zilei, constand din aperitiv si “plat principal”, nu era niciodata acelasi caci aveai zilnic de ales din 4-5 variante de aperitive si la fel de multe variante de fripturi cu garnitura si salata (frigarui, carnati, gyros, insotite de cartofi prajiti sau orez, cu salata de cruditati) …In plus, primeai din partea casei o caféa (excellent preparata) sau o inghetata…, Dar locul apartinea, din punct de vedere al atmosferei mai mult Greciei si mai putin Frantei... asa ca am mers mai departe, traversand Sena…in cautarea traditiei culinare frantuzesti…accesibile.

Uitasem sa precizez... apropo de vecinatatea Luvrului... puteti lua masa si in muzeele célèbre ale Luvrului au la Musee D’Orsay, chiar am avut o astfel de tentative…dar preturile sunt aproape duble fata de cele din Cartierul Latin sau din restaurantele…internationale

Ultima varianta …pentru a lua masa in localurile publice, cea mai pitoreasca, as zice, a fost aceea a micutelor restaurante din Cartierul Latin, de pe langa St. Michel….

Strazi intregi de localuri cu oferte care mai de care mai tentante…cu "mostre" de mancare proaspata scoasa efectiv pe strada (as vedea fotografile) cu chelneri care vaneza cu perseverenta pe strada, clientii...

Am mancat de cateva ori acolo si la 10 Euro de persoana mancai mai mult decat indestulator... un aperitiv (salata Caesar, de pilda, ), felul principal (“scarita” de porc cu cartofi prajiti) si desert (crema de zahar ars-celebra "crème brulee"). Tot gratuit, o carafa aburinda de apa…... Bauturile racoritoare, 5 euro/doza …iar berea tot cam asa.

Toaleta minuscula de la etaj…pe usa un avertisment: timpul de folosinta limitat la 5 minute!!!

Avantajul mancarii bine preparate si indestulatoare era dublat de avantajul unei atmosfere unice, caci decoratiunile interioare, mobilierul... muzica in surdina…totul te proiecta in atmosfera inceputului de secol XX. Pe pereti, fotografii ale vechiului local…cu acelasi amplasament…dar cu totul alt décor si alte vesminte.

Din tavan atarna, expresiv, un jambon de porc…veritabil, iar pe peretele opus este agatat un suport de sticle original, sub forma unui cuier... Desi e abia pranz, lumina se revarsa mai mult din aplice, decat de afara, caci, la fel ca toate localurile din Paris, sala e ingusta si prelunga…

In stanga americani, in fata americani, in spatele nostru… barul incarcat de sute de sticle cu felurite etichete…de acolo rasuna valuri de cantonete... N-as mai pleca, dar in spatele ferestrelor imense de sticla, ... ma astepta Parisul…

Am plecat, pierzandu-ne in multimea de turisti in cautare de senzatii gustative, luand cu noi in urechi murmurul cantonetelor, si in inima farmecul de inegalat al vechiului oras...

Dar Parisul…comestibil nu este numai Parisul restaurantelor, teraselor si bistrourilor cu parfum de epoca…ci si Parisul aromat al cofetariilor, cafenelelor si ciocolateriilor de pe strazile mari si mici ale orasului…

Va las sa le descoperiti singuri, caci nu exista cuvinte care sa descrie simfonia de forme si culori ce fac farmecul vitrinelor. cu parfum de ciocolata, vanilie sau capsuni…

Si daca nu rezistati tentatiei, savurati gustul orasului, din batonul de ciocolata”a casei”. serie limitata…sau din farfurioara pe care se va rasfata, sau… va rasfata... prajitura prajiturilor…”mousse au chocolat”...

---

VIZUALIZĂRI: 7089 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI