Răsfăț gastronomic parizian...

TIPĂREȘTE

... sau cum ne-am răsfățat papilele gustative în cele două zile de plimbare prin Paris!

Despre plimbările noastre prin oraș cu grupul și însoțiți de cele două ghide am scris că am reușit să stăm cu toții la o cafenea la intrarea în Grădinile Luxemboug iar în timpul liber fiecare mergea unde dorea, la fel și cu alegerea localurilor, nu ne-am împiedicat unii de alții... avem preferințe diferite și gusturile nu le discutăm.

Iar despre bucătăria franțuzească, respectiv cea pariziană nu știam decât teoretic, câte ceva... începând cu renumita baghetă... cu patiseria lor, respectiv croasantele... ficatul de gâscă... supa din ceapă... rața confiată... stridii și terminând cu creme brulee... și cam atât, iar noi voiam să mâncăm câte ceva din toate acestea sau măcar un pic... iar acum pot spune că am mâncat câte ceva, despre care voi scrie dar ce vreau să menționez este, că Sorin a rămas în cap cu vorbele” Le confite de la canar” pe care le pronunța mai mereu... sunau tare bine!!!

Trebuie să precizez că zona marilor obiective turistice sunt diferite braserii- restaurante cu terase pe trotuar, la vedere... dar era destul de aglomerat și cam neplăcut să treacă toată lumea pe lângă farfuria ta... poate că este fiță dar nouă nu ne place modalitatea acesta de a servi masa!!!  

După plimbarea prin Cartierul Montmartre, noi ne-am continuat plimbarea pe Bd. De Clichy, am studiat un pic google să vedem unde am putea mânca și ne-am oprit în Place De Clichy la Restaurantul Wepler – este genul de restaurant parizian... cel pe care le-am văzut prin filme... cu geamuri mari, copertine roșii, ușă rotativă, ospătari cu șorțuri lungi, albe... ăsta este, aici mâncăm!!!

Am fost întâmpinați cu zâmbetul pe buze de un bărbat tare drăguț ce ne-a condus la o masă chiar la fereastră și ne-a lăsat să studiem meniurile în limba engleză... Totul a decurs foarte normal, natural...  

Am comandat câte o supă de ceapă gratinată... rață confiată cu sos și cartofi pentru Sorin și eu am comandat ciolan cu varză murată... Iar de băut, Sorin a vrut un whisky și câte un pahar cu vin alb și o sticlă cu apă minerală...

Am făcut o vizită și la toalete... curat și dotate cu tot ce trebuie, numai că erau la subsol și iar am coborât și urcat câteva trepte...

După ce am lansat comanda am primit din partea casei un coș cu păine- feliuțe de baghetă albă și felii de pâine cu semnințe și 2 felii negre și un păhărel cu pastă de măsline... au fost bine primite, fiind un prânz destul de întâziat (mă uit pe bon și văd ora 16,40)...

Am primit supele, fierbinți... foarte gustoase și după aceea felul principal... Sorin a fost tare încântat de ” canarul” lui iar ciolanul meu combinat cu varza murată călită într-un amestec de condimente a fost într-un mare fel de gustos... s-a topit în gură... A mers vinul la fix... pentru desert nu a mai fost loc.

A fost o masă așa cum ne-am dorit... preparate pariziene, gustoase... restaurant elegant, fețe de masă albe, șervete albe din bumbac pentru noi... nu există șervețele de hârtie... personal foarte amabil... meniu și în limba engleză...

Tot acest prim festin parizian a costat 93,30 euro plus tips pe care l-am achitat numerar.

Când am plecat și am făcut o poză am văzut că aveau și varianta de meniul zilei la 40 euro...

După noi au închis ușile, chiar dacă mai erau persoane la masă... restaurantul se închidea până la ora 19... așa am observat că și parizienii au orele lor de siestă!!!

În ziua următoare prin oraș, după ce am băut câte o cafea pe Champs Elysees și am stat și am admirat Arcul de Triumf, am mers în continuare pe aceeași axă până la Porte Maillot- stație de metrou dar și un Centrul cultural și comercial – și tot aici lângă stația de metrou am găsit restaurantul unde nota de pe google ne-a convins să-i trecem pragul.

Restaurantul Le Congres Maillot – este la parterul unui bloc vechi cu intrare pe colț... câte un rând de mese pe cele două laturi și copertine roșii... cu meniul afișat lângă intrare și cam după același tipar ca restaurantul Wepler... elegant, lambriuri peste tot, picturi pe pereți, canapele din piele, totul strălucea... am fost conduși la masă, am primit meniul și am fost preluați de un ospătar amabil... era portughez și ne-am înțeles destul de bine... cel puțin știa că noi românii vrem tărie la începutul mesei și chiar am comandat câte una... eu un coniac și Sorin un whisky... iar de mâncare a fost cam greu să ne hotărâm ce să mâncăm...

Am observat că meniul restaurantelor... atât cât am avut ocazia să vedem... nu este foarte strufos în preparate, câteva pentru fiecare fel... aperitive... fel principal și desert.

Văzusem în timpul plimbărilor noastre la braseriile unde stai la masă pe trotuar cum mâncau stridii proaspete servite într-un mare fel... și am zis că vrem să încercăm și noi dar nu le regăseam în meniu, bănuiam că ar trebui să fie la aperitiv-gustare... dar cu ajutorul unor poze de pe google am reușit să ne facem înțeleși și am comandat un platou cu 6 bucății... și mai departe eu am vrut tot o supă de ceapă gratinată și la final un desert creme brulee iar Sorin a vrut friptură de vită cu sos și cartofi... Și pe lângă tăriile de la început am încheiat prânzul cu câte un pahar cu vin alb, Sorin a băut chiar două și o sticlă cu apă minerală.

După ce am comandat și aici am primit din partea casei un coș cu felii de pîine de trei feluri și un păhărel cu pastă din măsline.

Și aici toaleta este la subsol... am vizitat-o și totul a fost ok.

Aici pot spune că ne-au indicat să folosim șervetele albe din bumbac... majoritatea clienților le aveau puse la gât... eleganță, ce mai fițe...

Am primit stridiile proaspete, câte trei de fiecare... servite pe un suport special într-o tavă cu fulgi de gheață, lămâie și un sos special... câte o mini furculiță specială și câte o cutiuță cu unt... un deliciu această combinație... au fost deosebite...

După aceea am primit supa și Sorin friptura... A fost bună supa dar mai gustoasă cea din ziua anterioară... iar friptura lui Sorin a fost de nota 10...combinația de friptură cu sos și cartofi în coajă la cuptor a fost o reușită... Nu am înțeles de ce lângă friptură au mai adus și o farfurie cu cartofi prijiți... mie mi s-a părut prea mult dar nu a rămas nimic.

Și desertul – creme brulee - a fost delicios...

Și acest festin parizian a fost 130,90 euro... pe care i-am achitat cu cardul și separat am lăsat tips!

A fost tot un răsfăț gastronomic parizian și a meritat din plin!

O dată petrecem ziua de 8 martie la Paris!!!

Am ieșit încântați, am mai făcut câteva poze și acolo în fața restaurantului am auzit un dialog românesc între două persoane și mi-am permis să-i abordez... Erau doi frați români machedoni plecați din țară din 1975... el canadian și ea cu soțul parizieni (în timpul discuției a venit și soțul dânsei)... aveau o vârstă respectabilă dar am apreciat că vorbeau foarte bine românește... mergeau la masă la același restaurant unde am fost și noi!

Ne-am salutat, ne-am complimentat și am rămas cu un sentiment tare plăcut!

Am vrut să scriu separat despre aceste două restaurante unde am mâncat pentru că nouă ne-a plăcut și am rămas cu o impresie tare plăcută despre bucătăria pariziană!

A bientot!

---

VIZUALIZĂRI: 37 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI