Raport calitate/preț excelent la Restaurantul Hotelului Clermont

TIPĂREȘTE

După ce ne-am petrecut dimineața plimbându-ne și vizitând cele câteva muzee din Târgu Secuiesc, am decis să ne urcăm în mașină și să inspectăm un pic și împrejurimile. De asemenea, trebuia să găsim un loc bun pentru masa de prânz.

În primă fază, Tati a sunat la Zabola Estate, un resort cochet și un pic exclusivist instalat pe vechiul domeniu al contelui Mikos, pe care el îl vizitase cândva, eu doar virtual; i s-a spus că servesc masa doar clienților cazați acolo. Ne-am oprit totuși, mai mult ca să ne dezmorțim un pic. Locul e drăguț, pădure, un râuleț și vreo două iazuri, o pensiune nouă și câteva vechi anexe modernizate închiriabile, un restaurant și un conac care nu se vizitează (dar căruia i-am furat o poză din depărtare). Am băut câte o cafea pe frumoasa terasă și, la final, Tati a repetat întrebarea. S-a dovedit că am fi putut mânca la ei, însă am renunțat de bună voie când am văzut prețurile din meniu.

Și așa am ajuns la Covasna, oraș-stațiune în care de asemenea eu mă aflam în premieră, iar Tati mai fusese. Astfel că avea și o idee clară despre locul ce ni s-ar fi potrivit; desigur, cu condiția să fie deschis și să fim primiți în condiții de pandemie: restaurantul hotelului Clermont.

Despre hotelul Clermont a scris recent @Floria și la momentul respectiv m-am gândit că nu mai am ce să adaug. Poate doar experiența noastră din aceste timpuri profund ciudate...

Hotelul se află într-o margine de oraș, mai precis la ieșirea spre Comandău, vis a vis de Spitalul de Recuperare Cardiovasculară, într-un peisaj absolut minunat – pădure de brazi, râul Covasna, în apropiere am văzut și o zonă de campare oarecum organizată, și o Mocăniță (nefuncțională la acel moment). Ne-a plăcut, locul se cere investigat mai atent într-un viitor oarecare...

Am lăsat mașina în parcarea generoasă și am făcut câțiva pași prin grădina frumos amenajată a hotelului, admirând pergolele îmbrăcate în vegetație, foișoarele de lemn decorate din abundență cu mușcate roșii, gazonul impecabil tuns; mână de gospodar adevărat, ce mai! Am remarcat și locul destinat focului de tabără, ceea ce m-a dus cu gândul, evident, la întâlnirile comunității AFA... Oare când ne vor permite împrejurările să le reluăm în siguranță?! Of...

Pe urmă am urcat cele câteva trepte spre intrarea în corpul principal, unde se găsește recepția hotelului și ne-am declarat intenția de a mânca la ei, dacă este posibil. Domnișoara a zis că da, ar fi posibil, dar numai pe terasa exterioară, în cazul în care mai sunt mese libere. Și în acest sens, a sunat la restaurant, de unde i s-a confirmat că mese sunt, însă mai trebuia să îndeplinim două condiții: să nu avem febră (lucru ce uma să fie verificat de unul din angajați) și să fim de acord să ne înscriem datele personale într-un tabel, în caz de ceva să putem fi contactați. Am „aprobat pozitiv” , normal ????, ne era foame!

Am așteptat puțin să vină un angajat de la restaurant, să ne conducă. Tot traseul, de când am intrat în hotel și până am ajuns la masa ce ne-a fost indicată, l-am străbătut cu măștile pe fețe. Am localizat din mers toaletele, de care cu siguranță vom avea nevoie în viitorul apropiat și se cuvine să amintesc că, pentru a ajunge pe terasă, trebuie să străbați incinta restaurantului. Am observat că mesele erau spațiate corespunzător și doar 2-3 erau ocupate, probabil de turiști cazați în hotel.

La fel și cu mesele de pe terasă. Ca decor, destul de sobru, doar câteva jardiniere cu mușcate colorau un pic peisajul; dar n-am avut nicio problemă cu asta, desigur. S-a prezentat imediat o ospătăriță echipată corespunzător, sub ochii noștri a șters masa cu dezinfectant, apoi cu șervețele curate, pe umă ne-a distribuit meniurile.

Încă de pe prima pagină aflarăm că multe din ingredientele folosite provin din ferma proprie a hotelului și că pot fi solicitate în mod expres preparate adecvate unor diete speciale, precum cele hiposodate, vegane sau ovo-lacto-vegetariene. Urmează apoi mai multe pagini pe care e înșirată bogata ofertă: antreuri reci și calde, supe, mâncăruri cu carne (vită, pui, porc, miel, vânat) sau fără carne, deserturi, băuturi. Totul este scris în română și engleză și însoțit, acolo unde e cazul, de iconițe semnificative (vegan, ovo-lacto-vegetarian, cu conținut scăzut de grăsimi). Prețuri moderate.

Am ales astfel: o supă de pui s-o împărțim, ca de obicei (14 lei), gulaș Clermont (35 lei) și salată verde (9 lei) pentru Tati, tocană ardelenească de pui (27 lei) pentru mine. Câte o bere (fără alcool în cazul șoferului), 10 lei fiecare.

Am primit suporturi de hârtie personalizate, pe care am putut citi tot felul de informații suplimentare despre hotel, gen paleta de servicii oferite sau preparatele recomandate de bucătarul șef (too late!). Apoi au venit, pe rând, oliviera, coșul cu pâine (ascunsă într-un șervet alb), tacâmurile și șervețelele, berulele însoțite de pahare curate. Până am primit mâncarea, am avut timp să inspectăm toaletele (perfecte) și să facem câteva poze împrejurimilor verzi.

Cele câteva linguri de supă fierbinte și aromată, bogată în legume, dar și în bucățele de piept de pui, ne-au potolit un pic foamea. După puțină vreme, am primit și felurile principale. Al meu semăna cu o ciulama mai groasă, delicios asezonată (am recunoscut dragul meu tarhon), însoțită de 2 guguloaie de mămăligă aburindă. Gulașul de vită era acompaniat de găluște fine de făină albă, iar salata de jumătate de lămâie. Totul ni s-a părut foarte, foarte bun.

De data asta parcă mai rămăsese un pic de loc ????, așa că am hotărât să plusăm cu un desert pe care să-l împărțim. Tati m-a lăsat pe mine să aleg: înghețată de casă cu sorbet de coacăze negre (23 lei). Am fost foarte inspirați, pentru că porția e destul de mare și chiar potrivită pentru 2 persoane; în plus, arată într-un mare fel, o să vedeți în poze!

Am plătit cu cardul și, desigur, am mulțumit separat doamnei care ne-a servit cu amabilitate. L-am lăsat pe Tati să definitiveze aspectul, iar eu m-am dus din nou la toaletă. Abia în mașină am realizat că uitaserăm și noi, și ei, de chestia cu datele personale! Nu ne-am mai întors, dar se pare că deocamdată n-a fost nicio problemă...

În concluzie, da, recomand restaurantul hotelului Clermont, un loc bine organizat, chiar și în vremuri de cumpănă, cu mâncare excelentă, la niște prețuri rezonabile. Sperăm să revenim cât mai curând, mai ales că orașul-stațiune Covasna mi s-a părut fermecător!

---

VIZUALIZĂRI: 3122 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI