Dans le ventre de Paris

TIPĂREȘTE

Așa că ajuns la Paris din București cu metroul (se numește avionul albastru) și acolo folosind același mijloc de transport din burta Parisului mă simt îndatorat de a împărtăși experiența personală totodată dând și ceva sfaturi să zicem utile privind aceste călătorii.

De ce foarte scurt? Pentru că oricum nu îl interesează pe nimeni, dar așa ca introducere merge, până la urmă trebuie să știm cum ajungem din punctul A până la punctul B din Paris fără să plătim prea mult. Și totuși dacă pe mine mă interesează cum s-a înființat și cum a evoluat metroul poate mai sînt și alți interesați.

Istoria metroului să zicem că începe în 1900, chiar în anul Expoziției Universale organizate în această metropolă numită Paris, atunci când a pornit prima garnitură. Nu zic, au fost mulți ani de pregătire, teste până atunci. Și romanul lui Emile Zola: Le Ventre de Paris (stomacul Parisului) publicat în 1873 în care a descris garnituri de tren circulând pe sub pământ. Dar dacă ne întoarcem puțin mai mult în timp ne dăm seama... chiar și Napoleon își dorea acest lucru. În prezent rețeaua măsoară nu mai puțin de 214 km, o cifră care m-a întristat enorm. Nu de alta dar acum vreo 3 săptămâni am scris despre metroul din Shanghai China iar acest popor mic, galben dar numeros a dezvoltat o rețea de metrouri în Shanghai de 600 km și asta doar din 1993 adică in 24 de ani/600 km în loc de 117 ani/214 km cât au făcut parizienii. Dar ăștia sîntem noi europenii cu două viteze încet și foarte încet. (sau în unele locuri din Europa aceste viteze înseamnă încet sau deloc...)

În prezent s-a ajuns până la 16 linii, evenimente importante în afara dezvoltării continue a rețelei au fost doar evenimentele din timpul războaielor mondiale, în special în vara anului 1944 atunci când treptat s-a oprit toată circulația și totul s-a culminat într-o grevă generală. În 1945 totul funcționa din nou. Rețeaua de metrou din Paris se extinde până la împrejurimile orașului, de acolo căile ferate au alte denumiri cum ar fi RER, SNCF. Dacă până aici se circulă predominant sub pământ de la periferie se va circula predominant la suprafață.

Și ca să nu se supere pe mine cei interesați de istoria metroului din Paris rog web să atașeze acest link direct către sfântul wikipedia acolo e descris foarte bine chiar și în mai multe limbi. ro.wikipedia.org/wiki/Metroul_din_Paris

Compania de transport public din Paris pune la dispoziția locuitorilor și turiștilor toate garniturile de metrou care circulă pe sub și pe deasupra pâmântului (linii care au denumirea de M1, M2 și așa mai departe, toate liniile de tramvai care încep cu T (T1, T2 etc) o mare parte din autobuze (linii care încep cu A) o parte din trenurile regionale (RER) și câteva curse speciale care fac legătura cu aeroporturile mai apropiate cum ar fi Charles de Gaulle și Orly)

Să nu uităm de autobuzele Hop-on-hopp-off aparținând tot de RATP (mai sînt și de la alte firme) atât de frecventate de turiști.

Anul înfiițării RATP ului a fost 1949 cu 4 ani după al doilea război mondial. Dar mai multe se pot citi aici: en.wikipedia.org/wiki/RATP_Group

Personal din această abundență de mijloace de transport am ales doar metroul (și de două ori trenul RER) pentru a mă transporta din punctul A în B (sau invers) și a fost o alegere inspirată. Restul mijloacelor de transport RATP doar le-am observat ochiometric sau fotometric adică făcut poze.

Nu numai fără cai dar și fără mecanici. Linia 1 galben de metrou de Paris este complet automatizat așa că te faci tu mecanic dacă vrei stând în primul vagon. E tot așa galben și fără cai vorba cântecului „Trenul galben fără cai „se poate auzi/vedea aici

În fine cu acest tren galben de pe linia 1 am avut prima impresie după ce am ajuns la una din porțile Parisului (în evul mediu chiar a existat o poartă, zid de incintă și o graniță al orașului aici), Porte Mailot în alte cuvinte. Ce să mai scriu despre prima impresie? Poți greși foarte ușor sensul de mers, adică s-o iei în direcția greșită, poți coborâ la metrou cu bombe și arme nu te oprește nimeni, iar dacă vrei să bei tării direct din sticlă în metrou și să vezi lumea așa prin aburii alcoolului iar nu te oprește nimeni dimpotrivă se feresc de tine și îți dă și locul de pe scaun (am văzut câteva exemplare și m-am ferit de ei, n-aveam chef de scandal...)

Să zicem că această primă linie galbenă cu nr. 1 este puțin mai sigură din punctul de vedere contact direct cu șinele trenului. (se vede acest lucru in video de la inceput) Acele garduri de limitare între platforme și șine pe care le-am văzut în China aici există așa că ăia sinugigași vor căuta alte platforme, gări fără garduri și sînt destule în Paris.

Chiar dacă este necesară puțină atenție la alegerea direcției după a doua călătorie te înveți și nu mai ai ce greși. Iar în difuzoarele vagoanelor se anunță din timp în mai multe limbi următoarea stație. Dar având în vedere istoria de peste 100 de ani al metroului din Paris găsim destule trenuri unde nu se anunță următoarea stație (aici vom căsca ochii la numele stației afisată în tunel (la fiecare 5m) iar ușa vom deschide apăsând clanța. Da chiar așa clanța pentru că acum o sută de ani încă nu erau uși automate. Tot aceste trenuri de epocă circulă pe roți de cauciuc (voi atașa poză), șinele sînt platbandă groasă dreaptă, există un ghidaj care nu lasă garnitura să deraieze iar înauntru se aude extraordinar de ciudat, e ca și cum ai încâlțat mașina cu cauciucuri de iarnă noi, așa se aude.

Europa e scumpă așa că un bilet simplu de călătorie cu metroul, autobuzul, tramvaiul, și trenul RER (până la o limită bănuiesc periferie) costă 1,9 euro (8,83 ron acum 8,5 ron când am fost în aprilie, acest preț însemnând de 4,75 ori mai mult decât pentru o simplă călătorie din Shanghai. Dar să nu uităm că acest bilet simplu se poate folosi și la funicularul de Montmartre cu care se poate urca la bazilica Sacre Coeur. Situația se schimbă atunci când luăm un carnet (set de 10 bilete) care costă 14,5 euro și prețul scade cu 25%. Biletul simplu este valabil 2 h (după validare, de ex schimb cu alt metro, etc) și se numește t+tickets.

Dar ce facem atunci când nu ne ajunge un carnet? Mai luăm un carnet? Nici vorbă, căutăm alte modalități care ne ajută să facem o călătorie cu mai puțini bani. Neavând posibilitatea de a cumpăra un abonament doar pentru timpul petrecut în Paris (Navigo 63,3 euro / lună au 19,85/săptămână venea cca între 2-2,8 euro/zi orice mijloc de transport 24h) am găsit ceva pentru turiști se numește Paris Visite și recomand acesta. Recomand având în vedere experiența avută cu acest tip de bilet. Prețul plătit de mine la una din ghișeele găsite înainte să mă urc prima dată în trenul galben fără cai pare descurajant. 37,25 euro am plătit pentru 5 zile (167 ron la nivel de aprilie) În prezent prețul este și mai descurajant costă 38,35 euro iar având în vedere moneda europeană mult scumpită în ultima perioadă acum ar fi 178 ron. Pentru 3 zile de Paris Visite plătim 26,65 euro, pentru 2 zile 19,5 pentru 1 zi 12 euro. Să nu uităm prețurile înjumătățite pentru seniori, tineri până în 25 ani și alte categorii de persoane.

Paris Visite este un bilet special care ajută la economii în cazul unor vizite la obiective turistice. Nu sînt cine știe ce reduceri, poate un infim de 5-20 % dar ajută turistul. Câteva exemple de reduceri prezentând acest bilet: 22% reducere la vizita Pantheonului, 20 % la Musee de l, Armee, 25 % la observatorul de pe turnul Montparnasse, 10 % la o croazieră de pe Sena, 25 % la vizitarea Arcului de Triumf, iar pentru amatorii de shopping la galeriile Lafayette 10% anumiți comercianți. Sună bine nu-i așa? Cică s-ar economisi 100 euro la toate obiectivele dacâ s-ar folosi la maxim. Dar nu este cazul la nimeni. Personal nu știu dacă am economisit câțiva euro dar au fost ok și ăia. Economia în sine cumpărând acel bilet l-am făcut cu multiplele călătorii cu metroul în medie 10 / zi. Pentru cele 5 zile reveneau 7,45 euro/zi și implicit 0,75 euro/călătorie. Deci 3,37 ron atunci pe călătorie. Biletul prezentat de mine are avantaje doar dacă călătorești mult și vizitezi mult. Altfel nu prea, mai bine iei carnetul de 10 bilete. Dar sa nu uitam nici de valabilitatea de 24h din 24h fata de cele 2 h oferite de t+ticket.

Există și alte tipuri de bilete, de exemplu biletul Weekend Pass pentru tineri până la 26 ani, folosibil sâmbătă și duminică costă 4,1 euro (zonele 1-3 din Paris, pentru toate zonele 5,25). Airport Tickets tot de la RATP costă 17 euro de la Beauvais, 8,5 euro de la Orly și 12 euro de la CDG (Charles du Gaulle) Fără metrou și tramvai de această dată doar bus și tren (T și RER) Celălalte tipuri de bilete sînt destinate mai mult localnicilor și constă în mare parte în abonamente lunare/anuale. Oricum toate tipurile de bilete și tarife se pot studia in amanunte aici ratp.fr/en/titres-et-tarifs. În următoarele rânduri voi povest ce linii de metrou am folosit și la ce obiective turistice se pot ajunge de la aceste linii.

Linia 1 galbenă am folosit-o destul de des totodată aceasta a fost și prima-ultima folosită cu ocazia sejurului. Ceea ce am vizitat coborând la una din stațiile liniei 1 în ordine geografică ar fi cartierul La Defence, Palais des Congres, Arcul de triumf, bulevardul Champs Elysees, Piața Concorde, grădinile Tuileries, Luvru, Palatul Regal. Se poate ajunge până la Chateau de Vincennes capătul celălalt de linie.

Linia 7 roz am folosit-o în primul rând din cauza domiciliului temporar din Paris (Hotel Monte Carlo), care se află lângă biserica Notre Dame de Lorette. Tot de pe această linie coborând am vizitat Opera, Gara de est, Pantheon (pe celălalt mal al Senei) și numeroasele gări de la care am luat alte garnituri de la alte linii.

Linia 8 mov am folosit-o la vizita bisericii Madeleine, complexul Invalides, iar coborând la Motte Picquet Grenelle am luat nr. 6 spre Turnul Eiffel

Linia 6 verde am folosit-o distanță scurtă iar de la stația Bir-Hakeim se poate ajunge pe jos la turnul Eiffel tot de acolo am luat RER trenul regional la Versailles. Este linia cu trenurile cu roți de cauciuc și clanță la ușă.

Linia 4 mov închis am folosit-o vizitând grădinile Luxemburg, bisericile Saint Sulpice și Saint Germain de Pres, fântâna Saint Michel, cartierul latin, insula Ile de la Cite, Les Halles, Gara de est, gara de nord.

Linia 2 albastru am folosit-o la vizita Sacre Coeur (stația Anvers) Acestea au fost folosite de mine restul de linii se pot studia pe hartă. Pe scurt de la RATP am folosit predominant metroul, transferul de la/la aeroport și trenul regional RER devenind astfel unul din clienții RATP.

Aspecte negative ar fi lipsa orcărui control de securitate la intrare în metrou, diferența între garnituri de tren (de la moderne până la super învechite), mizeria în unele locuri (cei care au fost acolo știu că există robinete de apă iar unul parizian își făcea nevoile (doar treaba mică) acolo în timp ce alții treceau pe lângă, cerșetorii, hoții de buzunare (din păcate și din RO), drogații, alcoolicii și alte specimene europene, jandarmi puțini și relaxați (așa cum am povestit și în alte articole)

Recomand o vizită turistică în varianta descrisă de mine și aștept ecouri multe de la cei care au fost acolo cu privire la alte idei de călătorie, cum s-ar mai putea economisi câte ceva folosind RATP sau alte firme de transport.

Rog WM să atașeze, mulțumesc. https://www.youtube.com/watch?v=ja5gz7Gh8Pg

---

VIZUALIZĂRI: 4979 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI