Excursie la Paris

TIPĂREȘTE

Am făcut această excursie de aproape două săptămâni la Paris cu scopul precis de a vedea ce ne-a scăpat în vizitele anterioare. Cu toate acestea, nu ne-am putut abţine şi în ultimile două zile am bătut cu pasul locuri emblematice care de fiecare dată exercită fascinaţie asupra fiecăruia dintre privitori.

Cum am ajuns de la aeroport la hotel. Am plecat din Bucureşti cu o cursă Blue Air care a decolat la 8.30 şi a ajuns pe aeroportul Beauvais, la 85 km de Paris, la 10.30, ora lor. Aici ne-a aşteptat un shuttle privat comandat din Bucureşti pentru dus-întors 240 eu. door-to-door. Mult, foarte mult!. Alternativa shared shuttle Beauvais- Paris la Porte Maillot costa dus-întors două persoane 104 eu. Am aflat că un taxi de la Porte Maillot până la apparthotel ar fi costat în funcţie de aglomerație, între 60 şi 100 eu un drum.Din Porte Maillot până pe bulevardul Jean Jaures unde aveam reţinut studioul la Appart´ City La Villette trebuia străbătut oraşul prin centru de la vest la nord-est în condiţiile de trafic parizian sau pe bulevardul periferic, mai repede dar pe o distanţă mult mai mare. Dus-întors, shared shuttle plus taxi ar fi ajuns la acelaş preţ sau mai scump decât cu shuttle privat. Cu metroul nici nu se punea problema din cauză că trebuia schimbat la Bastille. Cine să urce şi să coboare bagajul pe treptele imposibile ale metroului la 80 de ani? A d´autres!

Mijloace de transport. În legătură cu metroul, construit începând cu anul 1900, acesta are 16 linii şi 300 staţii, totalizând 214 km pe care circulă 3500 garnituri de tren. Ca lungime este al treilea din Europa, după metroul din Londra şi cel din Moscova. Este utilizat de 4.5 mil pasageri pe zi. Majoritatea staţiilor sunt nemodernizate. Numai câteva au scări rulante şi alte câteva lifturi de sticlă iar în centru s-au montat în staţii parapete de sticlă care previn accidentele voite sau nu. De regulă prin coridoarele metroului urci şi cobori zeci de trepte alternate cu porţiuni plane. Pentru turistul venit să viziteze Parisul cel mai rapid mijloc este metroul de mare viteză RER dar acesta are puţine staţii şi tot trebuie să apelezi la o corespondenţă cu metroul sau autobuzul. Abonamentul pe autobuze şi metrou se numeşte Navigo şi înlocuieşte vechile Carte Orange. Costul acestuia este de 20.4 eu pe săptămână (începând de luni până duminică) pentru zonele 1-2. Zonele 1-2 acoperă practic tot Parisul. Costul pe zonele 1-6 care include şi suburbiile este de 37.6 eu. Noi am luat o săptămână navigo pe zona 1-2 iar în cealălaltă toate zonele. Astfel am putut vizita pe baza acestui abonament palatul Fontainebleau mergând cu trenul transilian 60 km, necropola Saint Denis, muzeul Ceramicii din Sevres, palatele Trianon. Doar pentru Chartres aflat la o distanţă de 90 km de Paris am cumpărat bilet de tren. Abonamentul Navigo este reîncărcabil dar la emiterea lui te mai costă 5 eu fotografia şi alţi 5 eu anvelopa. Atenţie! Cănd vi se face primul Navigo de către funcţionarul de la ghişeu, plătiţi cu cardul, nu se primesc bani, reîncărcarea se poate face oricum. Faţă de anii trecuţi este o certă îmbunătăţire a traficului, distanţa dintre trenuri fiind la orice oră de max. 2 minute iar notarea ieşirilor din gurile de metrou sunt semnalizate cu mult mai bine decât cu ani în urmă. Autobuzele circulă pe 350 linii în Paris şi suburbii cu un parc de 5000 vehicule. În toate staţiile sunt afişate panouri cu traseul pe linia respectivă iar în unele se arată câte minute mai sunt până la sosirea următorului autobuz. Pe toate traseele atât în metrou cât şi în autobuze se observă cum se schimbă componenţa socială după cartiere. În centru circulă turişti dar pe măsură ce te apropii de capătul liniilor, se aglomerează cu negrii, chinezi sau arabi.Etniile nu se amestecă între ele, adică sunt linii înţesate de chinezi, altele de negrii. După accentul curat franţuzesc se vede că locuiesc în Franţa de mulţi ani sau sunt născuţi acolo. Francezii sunt reprezentaţi într-o proporţie din ce în ce mai mică. Cu toate că zilnic am circulat cu orele în metrou sau autobuz, am auzit numai de câteva ori vorbindu-se româneşte şi am întâlnit doar o ţigancă cerşind într-un amestec de rromani-franco- română. Este adevărat că noi nu am circulat prin locurile aglomerate înţesate de hoţi. Mai există un Museum Pass care permite intrarea gratuită în 60 de muzee şi monumente în Paris şi regiunea pariziană. El costă 42 eu pentru două zile, 56 eu pe patru zile şi 69 eu pe şase zile. Nu l-am cumpărat pentru că anii trecuţi am ieşit în pierdere cu acest Museum Pass, neputând vizita în intervalul respectiv decât câteva muzee. Merită luat doar pentru scurtcircuitarea cozilor la bilete.

Mâncarea. Turistul care stă două-trei zile în Paris şi în general nu are timp, poate rezista cu baghete sanvici de 3-4 eu luate de pe stradă şi care conţin şuncă, ou, caşcaval, salată verde fiind în general gustoase şi săţioase. Mai un fruct, mai o cafea sau suc şi a trecut ziua. Necazul e că ce i se dă la micul dejun la hotel- un croasant, o unghie de unt şi uneori o feliuţă transparentă de şuncă cu un jus sintetic şi cafea diluată, nu-i ţin de foame peste zi. Una peste alta, din o zi-două mai subţirele ca mâncare nu a murit nimeni. Cu totul alta e situaţia când stai o săptămână sau două. Noi am ales să locuim într-un apparthotel tocmai pentru a mânca seara şi dimineaţa în casă şi ca acasă. Mâncarea ne-o procuram de la supermarketul Monoprix care are peste 100 de unităţi în Paris. Mai există şi alte lanţuri de magazine ieftine ca Franprix sau Ed l´epicier. La alimente oferta era destul de diversificată, preţurile doar cu 20-30% mai ridicate decât în ţară dar de o calitate incomparabil mai bună. Din trei în trei zile cumpăram brânzeturi, şuncă, ouă, pate tip foaie gras, fructe, roşii, iaurt, pâine, de cca. 30 eu. revenind de persoană pentru dimineaţa plus seara 5 eu. La prânz majoritatea restaurantelor cu excepţia celor din centru ofereau plat a jour cu preţuri cuprinse între 8 şi 16 eu/ persoană. Cu 12 eu/persoană mâncai binişor o supă-cremă de ceapă cu crutoane, un somon la grătar sau cuptor cu cips şi salată sau o porţie de vită cu sos madera. La Tuileries într-un chioşc, am mâncat două porţii mari de quiche lorraine (un fel de pizza cu blatul moale) cu caşcaval şi şuncă, deasemeni cu cartofi prăjiţi, salată, bere franţuzească, la urmă cafea şi ne-a costat 38 eu plus 2 eu bacşiş. Nu aveam curajul să cerem mâncare cu denumiri sofisticate şi necunoscute de noi din cauză că o dată am luat plasă servind ceva total nemasticabil. Mai în toate părţile paharul de 250 ml bere sub presiune costa 3 eu iar cafeaua americană sau allongee până în 3 euro. Una peste alta mâncarea pe întreaga zi ne costa cca 25 eu/ persoană. Pieţile volante chiar că zboară dintr-un cartier în altul în zile şi ore prestabilite. Pe St. Charles piaţa funcţionează marţea şi vinerea de la ora 9 la 13 când comercianţii îşi strâng marfa şi în urma lor vin debarasorii (gunoieri şi spălători de trotoare). Marfurile nealimentare sunt chinezisme ordinare dar pescăria şi fructele erau de calitate. Am luat o caserolă de 0.5 kg cireşi mari de mai, superbe, cu 2.5 eu. dar nu aveau gust. De pe Rivoli, vis-a-vis de Luvru am luat câteva suveniruri: baticuri cu 3 eu/ buc şi eşarfe cu 5 eu. O piaţă oribilă dar foarte ieftină plină de negrişi oameni fără căpătâi am văzut la Saint-Denis chiar în momentul în care începea să fie strânsă. Mărfurile erau de pomană:cămăşi bărbăteşti cu 1 eu, pantofi cu toc cu 2 eu. Am trecut repede pe lângă ea atenţi la buzunare. Cine are curaj ar putea lua de acolo o căruţă de suveniruri cu 10 eu.duminica dimineaţă

Taxele de vizitare. Spre deosebire de acum mulţi ani când nefiind încă cetăţeni UE, aveam ca persoane în vârstă reducere de tarif sau chiar de anii trecuţi în care cetăţenii seniori UE de peste 65 ani plăteau cu 50 % mai puţin sau deloc, anul acesta am avut surpriza să constat că numai pensionarii francezi beneficiari de un card special beneficiau de reducere. În schimb, copiii până la 12 ani nu plăteau iar cei de până la 25 ani aveau reducere 50 %. Impresia generală este că din cauza recesiunii s-a scumpit totul.

Cum a fost timpul. În prima jumătate a lunii mai a fost un timp capricios atât la Paris cât şi în întreaga Europă. Spre deosebire de ţara noastră în care ziua bună se cunoaşte de dimineaţa şi aoleo! ce ploaie vine de la Cluj! , adică când plouă, plouă, la Paris fiind mai la nord si sub influenţa oceanului vremea e mai capricioasă şi cu câteva grade mai friguroasă. Urmăream buletinele meteo care, ca şi la noi nu erau sigure decât pe timpul trecut, aşa că ne luam cu noi umbrelă, pălărie impermeabilă, scurtă de piele şi pulover. Dimineaţa erau 6-7 grade iar după prânz temperatura se ridica la 16-17 grade. Din oră în oră turna cu găleata, apoi se oprea, iar ploua dar în general nu ne-a împiedicat la program. Am mers nesperat de bine cu nişte adidaşi fitness cu botul şi călcâiul ridicat cu care nu oboseşti dar febra musculară a pulpelor (muşchii cvadricepsi) ca urmare a scărilor de la metrou a trecut abia când am ajuns acasă. Cred că am avut noroc cu timpul răcoros căci dacă s-ar fi ridicat cu 10 grade nu am mai fi putut merge atât de mult.

Ce am vizitat. După cum am scris mai sus, am vrut să vedem locuri pentru care în excursiile anterioare nu ne-a ajuns timpul. De regulă dimineaţa mergeam la un palat-două sau muzeu iar pe după amiază străbăteam cartierele vechi ale oraşului, parcurile şi grădinile Parisului. Când ne simţeam obosiţi luam un autobuz cu ferestre mari şi curate şi vedeam Parisul de pe roţi. Am vizitat catedrala Chartres, palatul Fontainbleau, necropola Saint Denis (chiar dacă staţi doar câteva zile în Paris ar merita să faceţi şi imposibilul pentru a le vedea), palatele Marele şi Micul Trianon cu ferma Mariei Antoaneta, muzeul bijuterie Jaquemart Andre, muzeul naţional de ceramică din Sevres, cimitirul Pere Lachaise, muzeul magiei, al descoperirilor ştiinţifice şi multe altele; apoi Grădinile Luxembourg, parc Monceau, parcul La Butte Chaumont, Tuileries, St. Cloud, Bois de Boulogne. În cele două zile însorite de dinaintea plecării, ne-am plimbat la pas prin centrul oraşului. Cu siguranţă că pentru oameni ca voi, tineri şi sănătoşi, ceeace am făcut noi în 12 aţi putea parcurge în 4-5 zile. A fost un sejur cum s-ar spune intensiv, care a meritat tot efortul şi graţie acestor reviewuri în care îmi ordonez amintirile şi sutele de poze făcute, înţeleg şi realizez că amfostacolo. Mulţumesc afa!

---

VIZUALIZĂRI: 6056 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI