Bune și (ne)bune, frumoase sau nebuloase – plajele de pe Litoralul românesc

@tata123: Cred ca pana la Revolutie putini dintre noi cunosteau plajele din alte tari, asa ca plajele din Romania erau asaltate an de an in vacanta. Fie ca am stat la cort, in gazda sau hotel ne bucuram de marea noastra cea frumoasa, dimineata mergeam sa vedem rasaritul, seara sa vedem cum se oglindeste luna in mare.  

In functie de varsta si de posibilitati, am fost la Navodari, Costinesti, Venus, Eforie Nord si Sud), Olimp, Neptun, Saturn, Mamaia​.

De la Mamaia chiar am o amintire draguta, le-am tot spus copiilor ca mergem la Mamaia (erau inca micuti) si au fost foarte bucurosi, insa au fost dezamagiti acolo ca nu era nici o mamaia (asa ii spuneam eu bunicii mele).

Recunosc ca nu am mai fost la marea noastra ​​de ceva ani si mi-as dori sa mai ajung acolo. Intradevar trece printr-o perioada de schimbare si sunt convinsa ca daca se doreste cu adevarat isi va recapata stralucirea de alta data.

Felicitari, votat cu mare drag si La Multi Ani de 1 Mai! ​

De pasarela aceasta din beton cu cele doua tobogane de piatra de o parte si de alta, sunt legate multe zile ale copilariei mele. ​​

​​Mamaia, care m-a crescut, era cea care ma ducea in fiecare vara la mare, ea fiind nascuta la Constanta, unde avea rude, la fel si in Navodari, altele. Intre plajele cele mai frecventate atunci au fost Cazino, Tabara Nord, Hanul Piratilor, 3 Papuci. ​​

​​Cum aratau plajele si turistii (socialisti) pe atunci! Alta lume! ​​

Un articol fain care mi-a provocat amintiri frumoase! Numai bine! ????

Încă o plajă frumoasă și sălbatică, mai greu accesibilă, pe care o iubesc foarte tare, deși n-am vizitat-o decât de 2 ori, "în trecere": plaja Tuzla. O bogăție de nuanțe de turcoaz ca acolo, rar am văzut! Prima dată am descoperit-o fix acum 3 ani, la finalul mini-vacanței de 1 Mai petrecută cu prietenii AFA (of, @Maria55????... !) la Eforie Sud. Entuziasmată, am și scris atunci un articol despre ea.

Un alt loc fain e plaja din nordul stațiunii Olimp, aproximativ în dreptul ​controversatului complex Blaxy. Sunt acolo vreo 3 pensiuni drăguțe, dar cam scumpe și, un pic mai încolo, 2 cherhanale.  

@mishu: Mulțumesc pentru ecou. Am considerat că un articol dedicat Litoralului românesc e bine-venit în data de 1 Mai, mă gândeam că fotografiile vor fi atrăgătoare, dar se pare că m-am înșelat...

​ Ai mare dreptate, în timpul liceului am stat ani la rând la rude în Constanța și Mamaia a fost punctul central de atracție. În ultimii ani am fost de mai multe ori pe litoralul românesc, în general incursiuni de o zi și doar două minivacanțe de câte 5 nopți (Jupiter și Năvodari).

Configurația țărmului s-a tot schimbat în câteva stațiuni românești de la Marea Neagră​ prin lucrările de extindere și refacere a unor segmente de plajă (pe o lungime de zeci de metri nisipul a apărut din nou în Constanța, Mamaia sau Eforie Nord). Proiectele continuă (stirileprotv.ro/stiri/act ... ne-de-euro.html) !

Numai bine! ​

@crismis: Vine sezonul macilor! Ce imagine am în fața ochilor: un câmp verde cu pete sângerii pe o faleză înaltă deasupra unei mări azurii!

Probabil că anul acesta plajele mai mici și mai puțin călcate de turiști vor fi la mare căutare. De unde concluzia că vor fi greu de găsit asemenea locuri. Mulțumesc pentru ponturi!

Să ne bucurăm de tot ceea ce ne înconjoară sau de ceea ce vom descoperi în țară (ori străinătate) !

Sănătate și alegeri inspirate!

@Dan&Ema: Amintirile, amintirile... Vine acuși vremea să ne facem alte amintiri frumoase, să călătorim, să explorăm, să admirăm. Cu bune sau cu rele câte o scurtă incursiune pe malul românesc al Mării Negre tot voi face în fiecare an.

Listele cu obiective turistice sunt lungi, privirea se apleacă asupra hărții și caută locuri frumoase, sunt atât de multe încât e greu de ales. ​ Vreau să văd zone noi, precum doresc și reveniri pe cărări bătute.

Mulțumesc pentru ecou. Sănătate și numai bine! ​

@tata123: Marea și macii - două din iubirile mele!... Cine știe dacă voi avea ocazia de a mă bucura de ele în această primăvară atât de capricioasă?!

... Asta îmi amintește de altă primăvară, destul de agitată și ea... La fel, mi-am dorit să ajung la macii mei, pe un câmp oriunde, dar n-a fost să fie... Știi ce s-a întâmplat? Au venit macii la mine! Jur! În fiecare zi, în drumul meu spre serviciu, treceam pe lângă o grădină ce aparținea unor blocuri. Timp de 2 săptămâni am admirat în grădina aceea cei mai mari și mai frumoși maci pe care i-am văzut vreodată! În primăverile care au urmat n-au mai apărut, doar atunci când am avut mai mare nevoie de ei! Mi-e și frică să zic mai mult, dar uite, iar m-am înfiorat amintindu-mi întâmplarea asta... ​

   Asa cum am mai spus, pentru mine o vară fără să văd marea este o vară pierdută. Traiesc cu speranta că o voi putea vedea și anul acesta, chiar îi spuneam soțului că daca eu am mers la mare chiar și in anul cu Cernobîlul o să răzbim noi si cu acest covid.

Anul trecut, după foarte multi ani, am mers la Mamaia noastră și vreau să spun că am fost plăcut surprinsă, mie mi-a plăcut.

Am citit cu plăcere despre ​​litoralul românesc. Votat cu drag!

​​

@alinafulg: Mulțumesc pentru lectură, ecou și aprecieri. Marea, oriunde s-ar afla ea, reprezintă o dorință pentru mulți dintre noi, o alinare și o clipă de relaxare. Ne pregătim, sufletește deocamdată, pentru întâlnirea de anul acesta cu apa, nisipul și soarele litoralului. Autoritățile nu ne oferă încă răspunsuri clare, dar noi așteptăm...

Unele lucruri s-au îmbunătățit ici-colo pe Litoralul românesc, au apărut hoteluri și restaurante bune​, s-au amenajat plaje. Poate ne îndreptăm spre luminița care trebuie.

Numai bine! ​

Am și eu n motive să iubesc marea. Nu ai cum să uiți bucuria copilăriei din cele 6 zile de sejur anuale la mare, bălăceala, joaca în nisip, alături de părinții tineri, de frați, de prieteni, nu poți să uiți emoțiile și fiorii îndrăgostelilor estivale, aleile Costineștiului, nopțile albe la discoteca Ring, kilometrii merși pe jos pe faleză cînd aveai cazare în Olimp și trebuia să te întorci noaptea din Costinești, pe cînd nu existau nici maxi taxi, și nici nu circulau trenuri între 23 și 6, sticla de vin și pachetul de țigări strecurate pe șestache în tabără, „evadările” de acolo puse la cale pe șoptite, umbra din curtea unei gazde din 2 Mai, muzica auzită în surdină în depărtare, noaptea spre dimineață, din cortul ridicat pe plajă în care de voie - de nevoie mai trebuie să ajungi din cînd în cînd, refugiul din fața cîte unei ploi sub o streașină, cînd liniștea lasă să se audă ropotului picăturilor, peștele fript mîncat lîngă o carafă aburindă de vin alb, pe o bancă de lemn, cu spinarea arsă de soare, leneveala într-un hamac pe la ora 3 după amiază, la umbră, cu un rom în pahar, plaja pustie pînă la orizont de la Perișor sau Portița, zăbovirea pînă spre apus, cînd se lungesc umbrele și apar albatroșii, pe șezlong, cu ochii spre orizont, peste valuri, sau cu o carte alături, joaca cu copilul, în nisip sau sărind în valuri, și cum rîsul și bucuria sa te trimit înapoi în copilăria ta și îți umplu toată ziua și nu mai ai nevoie de nimic, fotbalul sau voleiul pe plajă, șprițurile cu gașca de 1 Mai, fugile de weekend, vara, toamna, iarna, de dorul mării, pînă în Vamă, sau Olimp, sau Constanța, răsăriturile, zecile de răsărituri trăite cu un hanorac pe umeri și cei dragi alături, folkul în jurul unui foc de tabără, plutirea în voia valurilor, cînd apa te răcorește numai o idee, fix cît să facă uitată pîrjolirea soarelui...

Cred că toți avem ceva în comun, ceva din cele de mai sus cu siguranță.

Pentru mine, toate sînt bucăți ale unui mozaic numit „la mare”. „La Mare” mai bine zis. E o stare, e o destinație meta-turistică, e un ceva ce eu îl trăiesc numai la noi, pe bucata aia de coastă dintre Deltă și Vama Veche. Nu există să îmi neglijez partea asta, nimic nu i se poate substitui, nu e vorba de a merge în vacanță sau concediu. Oriunde în alte țări am fost, am fost la plajă, în vacanță, dar nu „la mare”. Nu pot simți că merg la mare în altă parte. Eu nu am cum să nu apreciez litoralul, iar ideea de servicii mă lasă rece, ar fi ca și cum n-aș mai vedea pădurea de copaci, sau a încurca marfa cu ambalajul. Altceva mă cheamă spre mare, nu serviciile.

Marea e conținutul. Plajele sînt doar locul unde eu merg la mare. Din păcate, locul ăsta are parte și de neglijență, și de compatrioți certați cu civilizația, văd asta, exact cum se petrece și la munte, și în orașul de domiciliu... la capitolul ăsta mai e de lucrat, și avem motive să fim cel puțin melancolici. E prea puțină plajă pentru așa o țară mare.

De joi seara aș fi fost la mare, dacă nu avea grijă guvernul de noi așa hotărît. Probabil pînă luni dimineață. Probabil ar fi plouat mare parte din timp. Probabil aș fi stat la cozi cîte juma de oră ca să comand un kebap, sau un carton de hamsii. Am pus la tonomat niște piese să ne mințim frumos, să aducă un crîmpei din veselia din alți ani. vezi impresii

@abancor: Wow! Faină pledoarie!  

Mersi!

Înțelegi ce zic, mă bucur.

Nu pot evalua turistic cartierul copilăriei. Casa părintească. Parcul. Etc. Astea nu sînt destinații turistice. Nici magazine sau cîrciumi, să le dau note.

Uneori din păcate nu te mai poți întoarce acasă. Din fericire, la „acasă” de la mare încă mă pot întoarce. Apa e acolo, plaja e acolo, prietenii sînt acolo, iubita e acolo... Cîtă vreme am unde reveni, revin cu bucurie. Iar și iar. Ca în cîntecul ăla cam uzitat și cam prea pop, dar pînă la urmă foarte adevărat: „mă-ntorc la tine iar și iar Mare”.

@abancor: Un ecou cât 100 de articole! Mulțumesc! Ai înțeles ce am vrut să exprim în frazele materialului de mai sus, un strigăt de dor spre „normalitate”, nicidecum un articol tehnic despre plajele românești. Ai concentrat atât de bine stările sufletești care ne poartă spre malul românesc al Mării Negre. Sper ca dorințele „marine” să ni se îndeplinească în această vară!

Exact! Așa am citit articolul și în același spirit am schițat și gîndurile mele.