Pensiunea Maria Boroica, o frumoasă poveste maramureşeană

TIPĂREȘTE

Gata, am terminat cu plimbările noastre în Bucovina, aşa că trecurăm pârleazul dincolo, în Maramureş, prin Pasul Prislop, pentru alte 4 zile stabilindu-ne cartierul general în Poienile Izei, la pensiunea Maria Boroica.

Din Borşa ne-am deplasat pe traseul Săcel - Săliştea de Sus - Bogdan-Vodă - Şieu - Poienile Izei, drumurile judeţene din zonă fiind acceptabile, se circulă cât de cât, sunt sectoare de drum cu denivelări, altele cu gropi plombate etc.

Pensiunea Maria Boroica este situată la intrarea în comuna Poienile Izei, pe partea dreaptă, de fapt treceţi de câteva locuinţe şi apoi urmează pensiunea, cu poartă mare, tradiţională, pe care noi, cât era de mare n-am văzut-o, ca nişte căscaţi ce eram! :)

Nu am văzut sigla de la poartă, am mers până în centrul localităţii, unde ne-am prins noi că ne dă cu virgulă la calcul, ne-am întors mergând foarte încet, capetele noastre se învârteau ca la bufniţe, şi în cele din urmă am găsit pensiunea, minune! :)

Am fost întâmpinaţi de doamna Maria aşa cum se face în Maramureş, cu bucurie şi cu un păhărel de horincă sau afinată, n-ai cum să refuzi aşa ceva!

Pensiunea Maria Boroica înseamnă o afacere de familie, tinerii proprietari, harnici şi inimoşi, ajutaţi bineînţeles de părinţi, încercând să satisfacă toate cerinţele turiştilor, şi din ce am văzut sunt convins că o fac foarte bine.

După ce am lăsat maşina în parcarea din faţa pensiunii, ne-am luat în primire camerele, aici am avut 2 camere duble, structura de cazare nu include apartamente, doar camere triple şi duble, 10 la număr.

Deoarece nu mai plecam nicăieri, după ce am despachetat am coborât la un pahar de horincă şi la spionarea locului, pentru a divulga secretele celor care doresc să ajungă aici.

Terenul din faţa pensiunii este în pantă, atenţie la parcare, întrucât undeva în partea dreaptă se mai construieşte un corp de clădire destinat cazării turiştilor, pe care gazdele speră să-l dea în folosinţă cât mai repede, curtea este amenajată cu pietriş, în mijloc fiind montat un robinet unde, dacă doresc, turiştii îşi pot spăla maşinile prăfuite.

Sala de mese, micuţă, frumos amenajată, se află la parter, iar în spatele pensiunii este un foişor destul de spaţios, unde stam seara, la un păhărel de... horincă! La acest capitol gazdele sunt generoase, când aveai chef de o tărie găseai horincă şi afinată peste tot, şi în foişor, şi în sala de mese, băuturile sunt de calitate, ne făceau o poftă de mâncare de numa-numa! :)

Eu şi consoarta mea am avut o cameră dublă la etajul 1, spaţioasă, curată, cu baie generoasă, cu şifonier imens, multe spaţii de depozitare, iar juniorul nostru a avut o cameră la mansardă, mai mică, implicit şi baia fiind mai mică, suficient însă pentru el. Tot la mansardă, pe hol, proprietarii au amenajat un spaţiu cu costume populare specifice zonei, destinate turiştilor, puteţi sa faceţi fotografii îmbrăcaţi în aceste superbe straie tradiţionale, noi nu am ratat acest moment.

Şi aici sunt probleme cu semnalul la telefonia mobilă, foarte slab, mă refer la reţeaua Telekom, însă cu netul ne-am descurcat binişor, de asemenea şi la tv posturile se văd foarte bine, nu au fost probleme.

Am ajuns la un capitol care face cinste Maramureşului, mâncarea! Dimineaţa, micul dejun a fost mai mult decât îndestulător, cu produse aproape în totalitate făcute în casă, de gazde sau cumpărate de la localnici, produse de patiserie, calde, toate cu un gust deosebit, am băut lapte de vacă adevărat, pentru 4 zile am uitat de cel de la cutie. Seara la cină, am avut diverse ciorbe, excepţionale, sau ,,zamă acră", cum spun localnicii, iar la felul de bază am savurat carne şi cârnaţi de porc de la garniţă, carne de pui, cu piure şi diverse garnituri, sau tocăniţă de cartofi cu carne de porc, complice la toate acestea fiind doamna Ioana, mama proprietarului, o bucătăreasă desăvârşită.

Pur şi simplu am fost răsfăţaţi în cele 4 zile, gazdele, oameni deosebiţi, ne-au satisfăcut toate cerinţele, sunt deschişi dialogului, comunicativi, tot timpul cu zâmbetul pe buze, o plăcere să discuţi cu ei, să afli cât mai multe despre minunatul Maramureş.

Dacă ajungeţi aici, e obligatoriu să faceţi o plimbare la locuinţa bunicii proprietarului, situată pe dealul din spatele pensiunii, la circa 300 de metri. Buna, cum îi spun ei, coboară de 2-3 ori pe zi în sat, şi reţineţi, are 96 de ani! Noi am urcat greu, când am ajuns la locuinţa acesteia suflam ca şi când am fi escaladat vârful Moldoveanu! Casa în care locuieşte are o vechime de 100 de ani, camerele sunt decorate cu multe obiecte tradiţionale, specifice zonei. Am stat aproape o oră de vorbă cu buna, ne-a povestit multe episoade din viaţa ei, momente plăcute sau mai puţin plăcute, ne-a dat sfaturi cum numai un om la o asemenea vârstă poate să o facă. Am plecat de acolo îngândurat, având în cap o singură concluzie: a fost o lecţie de viaţă, pe care am să o ţin minte mult timp!

Cam aceasta a fost povestea de astăzi, vă invit să veniţi şi să citiţi această frumoasă poveste aici, la faţa locului, să descoperiţi acest loc minunat, numit Maria Boroica !

Vacanţe frumoase vă doresc!

---

VIZUALIZĂRI: 2539 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI