Un EVEREST la cote joase

TIPĂREȘTE

Trebuie să scriu acum, la cald, când am în memorie impresiile „proaspete” 😊Am ales titlul articolului gândindu-mă că proprietarul este un glumeț, un hâtru, altfel nu văd nici o similitudine între celebrul vârf și numele pensiunii.

A venit la noi cineva drag nouă de departe pentru doar câteva zile, cu ocazia Crăciunului. Mihai a vrut să facă un program pe care să-l agreeze și ea, și noi. Am zis că n-ar fi rău să mergem la Târgu’ de Crăciun din Craiova, dacă tot i s-a dus buhul că este cel mai cel! 😉 Cam pe la jumătatea lui noiembrie am căutat cazare pentru o noapte, două camere, una dublă și alta single, care să fie relativ aproape de Târg. Am găsit cazare la

Pensiunea Everest, de numai 2*, fără mic dejun, și totul a costat 333 lei. Pe site-ul hotelului era scris că pensiunea oferă și MD, la cerere, care ar fi costat 25 lei/căciulă. Adresa exactă este: Strada Alexandru Macedonski 25, Craiova, iar pentru automobiliști reperele sunt:  

Latitudine:44°, 18’, 30’ – N;   

Longitudine: 23°, 49’, 73’ – E;

Nu are parcare. Checkin-ul se face între ora 14:00 și 23:00, iar checkout-ul între 10:00 și 11:00. Nu primesc animale de companie și nu este voie să faci petreceri, iar pentru fumători este un spațiu mic, în curte, imediat după intrarea din stradă. WiFi-ul gratuit inclus a funcționat bine! :) Punctul forte al pensiunii este că se află la mai puțin de un Km de Târgul de Crăciun, de aceea am ales-o! 😊

Plata s-a făcut on-line. Am călătorit cu trenul până la Craiova și, cu puțin înainte de-a ajunge la destinație Mihai a primit un telefon de la proprietarul pensiunii care ne anunța că este o mică problemă și anume: una din camere – cea single – nu va fi eliberată la timp, deoarece turistul care a ocupat-o și-a prelungit șederea și că ne va fi oferită o altă cameră. Bun și-așa! 👍 Ulterior am aflat că această a doua cameră este, de fapt, cea în care el, proprietarul, mai vine din când în când, să stea în ea. 😒

Pensiunea are ca niveluri demisol, parter și mansardă.

Ajunși în Craiova – cu întârzierea de rigoare –😂 am luat un Bolt să ne ducă la destinație.

Ne-a întâmpinat o doamnă nu foarte bine dispusă, care ne-a dat cheile (clasice) ale camerelor. Am întrebat-o dacă putem mânca un MD aici, la pensiune. Ni s-a răspuns NU, pentru că nu au personal să-l pregătească.

De la parter se ajunge la mansardă pe o scară metalică spiralată destul de abruptă, pe care cei cu probleme la picioare mai greu o urcă; ☹ mă gândesc la oamenii mai în vârstă, la cei ponderali, sau supra ponderali, care ar urca-o mai greu. Fata noastră a avut camera la parter, dar în alt corp de clădire, unde se ajungea ieșind din holul mic din lateralul recepției într-o curticică, camera ei fiind imediat cea din dreapta. (nu i-am reținut exact nr., dar parcă era 11)

Camera noastră nr. 5 – declarată a fi la parter atunci când am ales-o – era, de fapt, la demisol :(De cum am intrat m-am minunat de suprafața mică a încăperii, de lipsa noptierelor, de dulapul de haine foarte îngust și... ca să fie tacâmul complet, de ușa de la baie; aceasta nu avea mai mult de 40 cm deschiderea de acces. 😒 Atât Mihai, care este mai slab decât mine, cât și eu, ceva mai rotunjoară, 😊 trebuia să intrăm „pe cant” , cum se spune! Daaaar... stați așa, că mai am una care – efectiv - m-a șocat Urcatul în pat se face pe o singură parte, iar între colțul din dreapta de la picioarele patului și perete distanța nu este mai mare de 15 cm. 😡Se va vedea mai bine în poze. Așa ceva... 🤒Am luat unul din taburetele, nu prea ușoare, de lângă măsuța de la picioarele patului și, atentă să nu-l scap în zona „critică” l-am așezat „cu lingurița” - așa cum spuneam noi în proiectare când trebuia să găsim loc de montare în plafoanele false a diferitelor aparate de producere a aerului condiționat (și nu numai!) - lângă partea mea de pat.

Trebuie, musai, să am pe ce să-mi așez cartea de citit, rebusul, un pahar cu apă și ochelarii. La plecare nu l-am mai pus la loc! Rușinică pentru mine! 😜 Am văzut că pernele sunt tari și că este o singură pilotă dublă, dar cam prea subțirică.

Dulapul de haine era foarte îngust și avea vreo 4 umerașe de diferite forme și materiale. Bine că l-am avut!

 Aplica pentru lumina din zona patului era montată pe perete undeva mai sus, iar întrerupătorul ceva mai jos, pe peretele alăturat. Când am stins lumina l-am deranjat pe Mihai! 🤕

Singurul lucru care mi-a plăcut a fost că toți pereții erau lambrisați cu lemn-natur, pe o înălțime de aprox. 1,8 m. 👍

Baia cum să fie :-?? ... și ea la fel de mică și îngustă. Obiecte sanitare clasice, iar dușul, chiar dacă era separat de podea cu o bordură, nu avea nici măcar o perdea de plastic/pânză anti-stropire. De un paravan transparent nici vorbă!!! Nu l-am folosit, noi plecând la drum mereu „dușați” , sau îmbăiați (după caz). Nu m-a tentat dușul, chiar dacă apa caldă, chiar fierbinte a fost non-stop. Prosoapele au fost câte unul de fiecare, doar de față și de culoare închisă. Nici vorbă de unul mare, de duș! 😒 Pe site-ul pensiunii scrie că există uscător de păr, dar eu nu l-am văzut!

La intrarea în baie era pus pe jos un mic prosop care nu stătea întins de subțire ce era, și un altul asemănător la picioarele tronului.

Încălzirea camerei. Ziua de 26 dec. a fost una rece și la Craiova. La ora cazării, cam pe la 13:30, caloriferele erau reci și aparatul de AC nu funcționa. :(A vorbit telefonic Mihai cu proprietarul să rezolvăm treaba. Ne-a îndrumat să mergem noi la recepția, goală de-acum, să luăm de sub blatul de lemn telecomanda camerei nr. 5 și să facem setările dorite. Uraaaaa! 🙌 Am rezolvat cu încălzirea camerei. Am vorbit eu apoi cu proprietarul la telefon și l-am rugat să-mi mai dea două pilote înguste (sunt friguroasă, chiar dacă am ceva șunculiță pe mine😉), una pentru mine și alta pentru fata cazată în camera single. Mi-a spus să deschid micul dulap din spatele recepției și să iau de acolo ce-mi trebuie, lucru pe care l-am și făcut!

De dormit am dormit bine amândoi, salteaua a fost bună, dar pernele puțin cam tari și mici, pentru gustul nostru, dar asta nu intră la cârcoteli! În cameră a fost cald, aparatul de AC și-a făcut treaba. Pe la ora 4 sau 5 din noapte Mihai l-a închis, fiind prea cald. 

Dimineața am pus mâna pe calorifer și era cald. Ne-am sculat pe la ora 8:45, ne-am toaletat, ne-am strâns bagajele și la 9:20 am predat cheia proprietarului care ne aștepta în mica recepție. Era un bărbat spre 60 de ani, muuuult mai gureș decât mine 😉și ne-a spus că am avut dreptate cu radiatoarele! Cineva a setat centrala termică pe minim. :(( Ni s-a mai plâns că în timpul pandemiei pensiunea a fost închisă și că, după aceea, nu a mai găsit personal de calitate! Patronul este un om rezonabil, care încearcă să mulțumească pe toată lumea, și-asta nu-i un lucru rău! Cât reușeste s-o facă... e de discutat!

La 9:30 am fost așteptați în fața pensiunii de un autoturism al unor rude care locuiesc la vreo 10... 12 Km de Craiova. A spus că este păcat să fim atât de aproape de ei și să nu le facem o vizită de câteva ore, măcar!

Cam asta am avut de povestit de „Pensiunea Everest” ! Dacă recomand:-?? Noi doi nu am mai alege această pensiune. Pentru cineva nepretențios care este în tranzit pentru o noapte, va găsi minimul necesar: un pat bun, curățenie și apă caldă.

---

VIZUALIZĂRI: 44 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI