Podul Artelor, Paris

TIPĂREȘTE

Paris, orașul cu cea mai mare aglomerație din Europa, cu numărul cel mai mare de studenți din UE și un număr record de turiști, este cel mai vizitat în orice anotimp, atât pentru obiectivele sale arhicunoscute, dar și pentru viața extravagandă, datorită căreia i s-a dus vestea încă de multă vreme, drept ”oraș al îndrăgostiților”.

Sena, frământată de sute de ambarcațiuni și care îl separă în două jumătăți inegale, este un râu fermecător, mai ales la orele se seară când apusul îi colorează valurile, într-un peisaj de-a dreptul romantic.

Pond des Arts, ce leagă malurile Senei între Institut de France, inclus în Palais des Beaux Arts și aripa de sud-est a Muzee du Louvre, este amplasat exact în punctul unde apele Senei dau un adevărat spectacol la asfințit. Să fi pornit oare de aici, dintr-un impuls de sinceritate și dorință de longevitate a dragostei, obiceiul de a lega un lacăt de grilajul podului, de a-și înscrie numele pe el și apoi cheia să fie aruncată în valuri?

Am văzut Pont des Arts în iunie 2012 și m-am mirat de multitudinea lacătelor. Și nu erau foarte multe. Le-am fotografiat și se pot vedea în pozele atașate. Prima oară văzusem cu doi ani în urmă câteva lacăte pe Ponte S. Angelo din Roma și chiar nu știam ce-i cu ele.

Orașul Paris, prin însăși excentricitatea lui, nu putea decât să exceleze și în acest domeniu.

Din toate podurile pariziene, peste 37 la număr, din care, în jur de 22, numai în larga zonă centrală a orașului, fiecare cu grația, eleganța, farmecul și stilul său arhitectonic, nu putea decât pe bietul Pont des Arts să pice sarcina de a suporta greutatea imensă a acestor lacăte înghesuite, legate și ferecate untul de altul, de toate mărimile, formele, culorile, mărcile și modelele, încât structura metalică din anii 1801-1804, ce-i drept reconstruită și refăcută prin 1884, să cedeze în final.

Obiceiul de a lega lacăte, la Paris a început prin 2010, dacă nu mai devreme. În vizita mea din anul următor, iulie 2013, grilajele podului erau așa de încărcate, încât cu greu cred, că se mai putea lega măcar un lacăt. Nu de multă vreme am aflat că în anul următor, adică 2014, o parte din grilaj a cedat. S-au întocmit atunci studii care au concluzionat că unul din factorii distructivi a fost și rugina transmisă structurii metalice a podului de la diversele materiale metalice ale lacătelor.

Primăria orașului Paris a luat decizia de a demonta bucată cu bucată ambele balustrade ale podului și de a proteja cu geam, balustradele nou înlocuite. Nu știu cât de viabilă a fost metoda, dar oricum lacăte au început să apară prin alte puncte de interes turistic, chiar și în parte de sus a Turnului Eiffel.

Primăria Parisului s-a procopsit cu 65 tone lacăte, pentru care în ianuarie 2017 a fost deschisă o licitație, cu prețuri rezonabile, tocmai pentru a scăpa de ele, iar fondurile strânse au fost date Asociațiilor Umanitare ce ajută refugiații din Europa.

Problema dragostei încuiată în lacăte, nu cred că va fi rezolvată vreodată. Îndrăgostiții își au dreptul lor de a-și manifesta sentimentele, primăria își are datoria de a întreține Pont des Arts.

Am scris reviewul de ziua îndrăgostiților. Țin să subliniez, că adevărata zi a îndrăgostiților nu este asta, cea importată, ci ziua de 24 februarie, de Dragobete, căreia i-am dedicat anul trecut un review, într-u slava și frumosul datinii românești. Îl puteți vedea aici. Mulțumesc!

---

VIZUALIZĂRI: 2739 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI