Ce am vizitat în prima zi în Paris

TIPĂREȘTE

După ce am făcut rezervarea pentru Paris, ne-am documentat și ne-am apucat de planificat programul de vacanță. Pentru că ne-am dorit să vedem cât mai multe, am stabilim pe zile ce anume vom vizita, în așa fel încât să nu ratăm nimic din ceea ce ne-am propus.

În prima zi, după ce am mâncat micul dejun la Timhotel am pornit la pas pe străzile Parisului.

Primul obiectiv turistic la care ne-am oprit a fost Grădinile Luxemburg, acestea reprezintă probabil cel mai popular parc din Paris. Intrarea în parc este gratuită, iar locul este impecabil: curățenie, de jur împrejur numai flori, iarbă, fântâni arteziene, toalete foarte curate, pază. Aleile sunt pavate cu piatră mică albă, de aceea ar fi indicat folosirea pantofilor sport.

Parcul are o suprafață de 22 de hectare, a fost creat în anul 1612 într-un stil pur franțuzesc, iar în secolul al XIX-lea a fost deschis publicului, pâna atunci fiind un parc privat. În centrul parcului se găsește un iaz octogonal, cunoscut sub numele de Grand Bassin. Pentru plimbări pe lac se pot închiria bărcuțe. În jurul bazinului se află alei și pajiști, în diverse forme geometrice. Parcul este decorat de numeroase statui, printre care și statuia Saint-Geneviève, sfânta ce patronează Parisul. În Jardin du Luxembourg sunt multe scaune care pot fi mutate oriunde în parc, în locul unde vrei să stai. Aici am văzut cei mai mulți parizieni aleargând.

De la Grădinile Luxemburg ne-am îndreptat spre Pantheon, dar fiind doar ora 9 acesta era închis (se deschide de la ora 10), așa că am hotârât să venim în altă zi să-l vizităm.

Am pornit mai departe la drum pe străzile Parisului până am ajuns pe malul Senei. Ne-am îndreptat spre cel mai frumos pod peste Sena, Podul Alexandru al III-lea. Încă din depărtare am observant acest pod minuțios decorat. Zona este absolut superbă, panorama asupra Turnului Eiffel este minunantă, iar acest pod pare a avea aici locul perfect. Din păcate, fotografiile făcute de mine nu pot reda frumusețea acestui pod.

Podul Alexandru al III-lea a fost construit între anii 1897 şi 1900, după cum scrie chiar pe plachetă montată pe la jumătatea podului, este construit din oțel și piatră în stilul Art Nouveau. Prima piatră pusă la construcția podului a fost pusă de către Țarul Nicolae al II-lea. Podul reprezintă simbolul prieteniei ruso-franceze, a fost numit după tatăl Țarului Nicolae al II-lea, Țarul Alexandru al III-lea.

Podul are o lungime de 107 metri și o lățime de 40 metri, este decorat cu felinare, îngeri și nimfe. La capetele podului sunt statui poleite cu aur, așezate pe piloni de 17 metri înalțime.

După ce am trecut podul, ne-am îndreptat spre Place de la Concorde, dar până să ajungem în piață, privirea ne-a fost atrasă de cele două cladiri impunătoare, situate vizavi una de cealaltă, Grand Palais și Petit Palais.

Grand Palais este unul dintre obiectivele turistice din Paris cunoscute, datorita acoperișului său impresionant din sticlă. Este în momentul de față cea mai mare clădire din fier și sticlă din lume. Exteriorul este din piatră și este decorat cu mozaic colorat și sculpturi.

Petit Palais gazduieste acum Muzeul de arte plastice din Paris. Fațada prezintă mai multe coloane, intrarea principală din mijloc are un pridvor central cu cupolă si o ușă din grilaje metalice aurii și sticlă. Clădirea este înfrumusețată de mai multe sculpturi.

Place de la Concorde este unul dintre acele locuri din Paris în care panoramele sunt excelente: în fața ai întreg Champs Elysee-ul care urca un mic delușor spre Arcul de Triumf, poți admira silueta elegantă a turnului Eiffel și poarta de intrare la gradinile Tuileries care duc spre Luvru.

Place de la Concorde este cea mai mare piață publică din Paris. Inițial a purtat numele Piața Ludovic al XV-lea iar în mijlocul ei era amplasată o statuie ecvestră a acestuia. Piața are o formă de octagon, a fost construită între ani 1754 și 1763. În fiecare colț al octagonului sunt statui reprezentând orașele franceze: Lille, Strasbourg, Lyon, Marseille, Bordeaux, Nantes, Brest și Rouen.

Piața a servit ca loc de întâlnire pentru participanții la cea mai sângeroasă revoluție din istoria Franței. După victoria revoluționarilor numele pieței a fost schimbat în Piata Revoluției, iar statuia regelui Ludovic al XV-lea a fost înlocuită cu o ghilotină. Aici au fost decapitați peste 1300 de oameni între ani 1793 și 1795, inclusiv Ludovic al XVI-lea și Maria Antoaneta. Legenda spune că mirosul de sânge era atât de puternic, încât o turmă de vite a refuzat să traverseze piața. Numele de Place de la Concorde simbolizează sfârșitul unei ere a suferinței și speranța pentru un viitor mai bun.

În centrul pieței se află Obeliscul din Luxor, a cărui înălțime de 22,83 de metri domină întreg centrul din Palace de la Concorde. Acesta a înlocuit ghilotina și a fost dăruit Franței în anul 1829 de viceregele Egiptului, Mehemet Ali. Obeliscul are peste 3300 de ani vechime, este decorat cu hieroglife și cântarește 230 de tone.

Place de la Concorde este foarte aglomerată, aici este locul unde vin autocarele cu turiști. Am așteptat ceva timp să putem face poze cu cele două fântâni monumentale: fântâna mărilor (Fontaine des Mers) și fântâna râurilor (Fontaine des Fleuves), ambele decorate cu statui din fontă ce reprezinta Rinul și Rodanul, respectiv oceanul și Mediterana cu pești, corali, perle și scoici.

Din Place de la Concorde am plecat spre Biserica Madeleine, care a fost într-adevar așa cum citisem: impunătoare. Biserica seamănă mai mult cu un templu grecesc și a fost închinată Mariei Magdalena. Noi am găsit-o în plin proces de renovare, cu schelele montate pe exterior. Numarul mare de vizitatori în jurul bisericii duce la uzura structurilor, de aceea sunt necesare reparații regulate pentru a preveni deteriorarea. Am vizitat interiorul bisericii, am facut pozele de rigoare, după care am înconjurat clădirea pentru a admira exteriorul. Designul clădirii care nu are simbolurile obișnuite ale unei biserici, ușile enorme și sculpturile prezente, conferă clădirii un caracter unic.

Biserica are 52 de coloane corintiene care înconjoară clădirea, fiecare coloană are o înălțime de 20 de metri. Basoreliefurile de pe ușile de la intrare sunt din bronz și reprezintă cele 10 porunci.

Interiorul biserici arată ca o catedrală veche, aici se află o statuie care reprezintă înălțarea la cer a Mariei Magdalena. Orga bisericii a fost construită în anul 1846 și este folosită și astăzi. Biserica găzduiește concerte muzicale clasice în mod regulat.

De la biserica Maria Magdalena ne-am îndreptat spre unul dintre cele mai cunoscute bulevarde din lume, Champs Elysees. Bulevardul face legătura dintre Place de la Concorde și Arcul de Triumf.

Bulevardul a fost numit Champs-Elysees în anul 1709. În mitologia greacă Câmpiile Elizee reprezintă Paradisul în care se odihnesc sufletele fericiţilor, unde zeii și zeițele își petrec eternitatea. Bulevardul are o lungime de doi kilometri și o lățime de 80 de metri. Champs-Elysees se continua dincolo de Arcul de Triumf cu bulevardul Grande Armee până în La Defense, cartierul de afaceri din vestul Parisului.

Aici sunt sute de magazine a celor mai cunoscute firme din lume, cinematografe, teatre, restaurante. Prețurile sunt pe măsura renumelui bulevardului.

Multe evenimente importante au loc pe acest bulevard, cum ar fi parada militară care celebrează Ziua Natională a Franței în data de 14 Iulie, manifestările din noaptea Anului Nou și finalul celei mai prestigioase întreceri cicliste, Turul Franței.

Reședința presedintelui Franței, Palatul Elysees, nu este situată chiar pe bulevard, ci un pic mai la nord.

La capătul bulevardului Champs-Elysees se află Arcul de Triumf.

Monumentul este un omagiu în onoarea celor care au luptat pentru Franța, în special în timpul razboaielor napoleoniene. Pe pereții interiori sunt înscripționate numele a peste 500 soldați francezi care au murit în războaiele napoleonien. Baza arcului este decorată cu patru grupuri de sculpturi alegorice: Triumful din 1810, Rezistența, Pacea și La Marseillaise, ultima fiind cea mai renumita lucrare a lui Francois Rude. Ideea construirii Arcului a aparut in 1806 după victoria de la Austerlitz a împăratului Napoleon. Numai construirea fundației a durat doi ani.

Arcul de Triumf masoară 49,5 metri înălțime, 45 de metri lățime și 22 în adâncime. Este atât de mare încât în cadrul festivităților dedicate încheierii Primului Război Mondial, un pilot foarte iscusit a zburat cu biplanul pe sub el.

La baza Arcului se află mormântul Eroului Necunoscut, aici arde continuu o flacără.

Accesul turiștilor la Arc se face printr-un pasaj subteran. Pentru accesul la partea de sus, se urcă 284 de trepte sau se poate folosi liftul până la nivelul de mijloc și apoi să urcă încă 46 de trepte până sus. De pe Arcul de Triumf poate fi admirată panorama către cele 12 artere majore care pleacă din Place de l'Etoile (Piața Stelei). Prețul pentru vizitarea Arcului de Triumf este de 12 euro pentru adulți.

De la Arcul de Triumf am pornit pe strada d’lena spre Turnul Eiffel. Strada iese direct în piața Trocadero, locul de unde se vede cel mai bine Turnul Eiffel. Aici toate aparatele foto erau îndreptate spre celebrul turn pentru a prinde cel mai frumos instantaneu. Același lucru am facut și noi. Fiind puțin înnorat nu am făcut chiar cele mai bune fotografii. Printre turiști erau și numeroși vânzători ambulanți care erau puțin cam supărători cu insistența lor de a ne vinde marfa.

De la Piața Trocadero am coborât la turn. După o oră de stat la coadă am reușit să intrăm în curtea turnului. Aici am stat pentru prima dată la coadă în Paris. Intrarea în curte se face după un control foarte amănunțit, bagajele se trec prin scanere iar turiști trec prin porți ca la aeroport. După ce am intrat în curtea turnului a urmat o altă coadă la casa de bilete. Am avut noroc că sunt mai multe case de bilete, așa că aici a mers mai repede. Turnul are 3 nivele: accesul publicului la primul și al doilea nivel se poate face atât pe scări, cât și cu liftul, în schimb accesul la ultimul nivel se face exclusiv cu liftul. Lifturile originale funcționau cu ajutorul unui sistem hidraulic, lifturile actuale sunt electrice.

Pentru accesul în turn sunt mai multe tipuri de bilete și anume:

- cu liftul până în vârful turnului – 25,5 euro/ adult

- pe scări două etaje apoi cu liftul până în vârf – 19,4 euro/adult

- cu liftul două etaje – 16,3 euro/ adult

- pe scări două etaje – 10,2 euro/ adult.

Copii, seniorii și persoanele cu dezabilități au reduceri.

După ce am cumpărat biletele ne-am îndreptat spre turn, înainte de a urca scările turnului am trecut iarăși printr-un control amănunțit.

Am auzit pentru prima dată de Turnul Eiffel si de Gustave Eiffel de la lecțiile de franceza din clasa a V a. Este probabil cea mai celebră atracție turistică din Europa și cel mai cunoscut simbol al Parisului, silueta sa inconfundabilă putând fi recunoscută cu ușurință de oricine. Turnul Eiffel masoara 300 de metri înălțime iar atunci când a fost construit era cea mai înaltă clădire din lume.

A fost construit de către firma deținută de Alexandre-Gustave Eiffel, renumitul arhitect, inginer și expert în prelucrarea metalelor, cu ocazia Expoziției Universale din 1889, organizată la Paris pentru celebrarea centenarului Revoluției Franceze.

Am ajuns la primul nivel, acesta se află la o înălțime de 57 metri. Aici se află un restaurant denumit Altitude 95, o cafenea, mai multe panouri informative referitoare la istoria turnului, magazine cu suveniruri și un mic muzeu unde este prezentat un filmuleț despre istoria turnului. Aici am aflat că proiectul final a necesitat peste 18.000 de piese din fier forjat si 2.5 milioane de nituri. Pe un panou sunt trecute cele mai înalte cinci turnuri din lume. Panorama asupra orașului este încântătoare.

Am urcat la nivelul 2, acesta se află la o înălțime de 115 metri, aici este un alt restaurant denumit Jules Verne. Panorama de aici este și mai frumoasă. Parcul Champ de Mars din fața Turnului Eiffel a fost transformat într-un graffiti uriaș, realizat pe gazon de artistului francez Saype, specializat în picturi mari biodegradabile. Lucrarea este intitulată „Dincolo de ziduri” și prezintă o serie de mâini interconectate. Este un tribut adus unei fundații care luptă pentru salvarea imigranților rătăciți pe Mediterană în încercarea de a ajunge în Europa. Desenul se întinde pe mai mult de 600 metri, de-a lungul parcului și se vede cel mai bine din vârful turnului.

După ce am coborât din turn ne-am îndreptat spre hotel obosiți, dar cel mai important, foarte încântați de cele vazute în cursul zile. În prima zi am parcurs pe jos 25 kilometri, monitorizați cu o aplicație de numărat pașii de pe telefon.

Toate cele bune.

---

VIZUALIZĂRI: 2465 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI