We will always have Paris (IV): spiritul gotic al catedralelor

TIPĂREȘTE

Centrul Parisului este populat de obiective dintre care unele sunt mai mult cunoscute, altele mai puțin. O vizită mai puțin convențională, însă, ar trebui să ia în calcul nu doar marile obiective, ci și pe cele pe care Parisul le oferă, cu generozitate, trecătorilor: oricare dintre ele reprezintă un plus de experiență, într-o astfel de călătorie din care turistul pleacă îmbogățit din toate punctele de vedere. De exemplu, sectorul Notre Dame - Chatelet les Halles, despre care voi povesti în prima parte a acestui review, oferă nu mai puțin de 17 biserici și catedrale într-un perimetru restrâns, care poate fi acoperit în câteva ore.

Notre-Dame. Spre deosebire de anul 2000, de data aceasta (în aprilie 2015) am revăzut Notre Dame în miezul zilei, scăldată în soare, și cu o mulțime imensă de doritori de vizite, care formau o coadă solidă la intrare. Am așteptat o vreme să se creeze un moment favorabil, și l-am prins în curând: un moment în care mai toți oamenii care stăteau la coadă au intrat în biserică, iar în urma lor s-a creat o breșă (momentan nu erau alții care să formeze o coadă) - așadar, am reușit să intrăm în catedrală fără să stăm deloc la coadă. Am nimerit, de altfel, la slujbă, la care asista și suficient de mult public: mi-a părut bine, pentru că o biserică se cunoaște mai bine în contextul unei slujbe, care dezvăluie viața ei cotidiană. Slujba era pe sfârșite, iar după ce s-a terminat am putut să ne mișcăm mai mult în interior. Notre-Dame are o personalitate puternică, fără îndoială, însă cel mai important de reținut este că este reprezentativă pentru stilul gotic radiant, considerat varianta clasică a goticului (față de stilul gotic lanceolat și stilul gotic flamboyant). Parisul este foarte bogat în biserici, și nu ar trebui ratată nici una dintre cele care sunt deschise pentru vizită. De exemplu, foarte aproape de centrul Pompidou se găsește Saint Julien le Pauvre: una din cele mai vechi din Paris, atestată după 507, distrusă de către normanzi în 886, reconstruită și redată circuitului de cult în 1170. A treia cea mai veche biserică din Paris, alături de Saint-Germain-des-Pres și Saint-Pierre de Montmartre, este și una din cele care funcționează neîntrerupt de peste opt secole. O altă biserică încântătoare, peste care vizitatorii centrului Pompidou dau aproape fără să vrea, este Saint-Merri (construită în secolul XVI), cu un interior deosebit de finisat.

Atelierul lui Brâncuși se găsește lângă centrul Pompidou, în fața căruia este o piață generoasă, unde tinerii stau pe asfalt sau sub pomi și discută, în spiritul boem-turistic al Parisului: un stil de viață efervescent și relaxat în același timp. Atelierul poate fi vizitat gratis, însă (când am fost eu acolo, în iunie 2015) programul de vizită se termina la ora 18,00 (cam devreme pentru turistul însetat de obiective și cu un număr de zile limitat la dispoziție...). Intrând cu doar o jumătate de oră înainte, am avut puțin timp să vedem camerele atelierului - suficient, însă, să ne încărcăm cu liniștea și energia acelui loc (energie diferită, față de modernismul excesiv al Centrului Pompidou).

Un alt obiectiv foarte la îndemână pentru cine vizitează centrul Pompidou (cartierul Chatelet-les Halles) și din care se poate vedea o perspectivă frumoasă asupra Parisului este Turnul Saint Jacques (clopotnița rămasă și singurul vestigiu din biserica Saint-Jacques de la Boucherie, distrusă la Revoluția Franceză), monument arhitectural înalt de 54 de metri construit în stilul gotic târziu, la picioarele căruia se găsește statuia lui Blaise Pascal. Mica piață care se întinde la picioarele turnului este prima piață din Paris (numită ca atare la jumătatea secolului XIX).

Grădinile din centru. Poate cel mai cunoscut și mai la îndemână parc din centru este unul cu rezonanță istorică, care începe chiar de lângă Musee du Louvre și se termină spre Champs Elysees: grădinile Tuileries. De dimensiuni mari, acestea oferă un spectacol plăcut prin culorile variate ale florilor și spații generoase pentru plimbare sau stat pe malul unui mare bazin circular. De altfel, aceste grădini sunt locul potrivit de odihnă pentru turiștii care vor să lege între ele cele mai cunoscute obiective din Paris (Tour Eiffel și Louvre). Foarte aproape însă se găsesc alte grădini care impresionează mai mult prin belșugul de flori și prin proiectarea minuțioasă: grădinile Palatului Regal. Acestea din urmă, de formă pătrată și încadrate de clădiri pe toate laturile, sunt oarecum în afara unei plimbări întâmplătoare. Odată descoperite, însă, ele încântă vizitatorul prin rigoarea savantă a proiectării și prin asocierea între varietatea culorilor florale și statuile rococo. S-a scris, în alte caracterizări, că sunt niște grădini romantice: mie nu mi s-au părut deloc așa, dimpotrivă, totul era minuțios construit. Grădinile proiectate de arhitecții regilor Franței (aceste grădini sunt din aceeași familie cu grădinile muzicale de la Versailles, despre care am scris mai demult) sunt exagerat de cerebrale și reprezintă o culme a planificării și a combinării raționale a resurselor ambientale (a vegetației cu fântâni arteziene și bazine, sculptură și clădiri). Geniul acesta al proiectării unor grădini de excepție reușește să creeze o amintire persistentă pentru vizitatorul care nu ar mai pleca de aici, într-o zi însorită de primăvară…

Champs-Elysees. Plimbarea spre Champs Elysees începe de la Louvre, apoi prin grădina Tuileries, și apoi urmează cunoscutul bulevard, curat și comercial, plin de trecători de obicei. Bulevardul (destul de convențional mi s-a părut, cu magazinele de rigoare de o parte și de alta) se termină la Arcul de Triumf, în care se poate urca și unde se vede o priveliște frumoasă de la înălțime, din câte am auzit (eu nu am urcat, se lăsase seara și trebuia să ajung în La Defense).

A mai rămas de povestit despre muzee (în primul rând :) ), despre Montmartre și despre cartierul postmodern în care am locuit, La Defense (în curând) .

---

VIZUALIZĂRI: 2950 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI