PARIS... dragoste fără sfârşit!!!

TIPĂREȘTE

Parisul, cunoscut şi drept Oraşul luminilor, îşi merită pe deplin renumele, fiind una dintre cele mai remarcabile destinaţii turistice întrucât oferă vizitatorului tot ceea ce îşi poate dori. Este imposibil să nu te îndrăgosteşti de Paris! Arhitectura sa seducătoare, frumuseţea şi eleganţa oraşului, oamenii stilaţi şi cocheţi, restaurantele şi posibilităţile multiple de distracţie sunt dedicate plăcerii iar pe străzile sale sunt împrăştiate vise.

Parisul are acel “je ne sais quoi”, care îl face deosebit.

O simplă plimbare prin Paris te poate duce pe urmele artiştilor, intelectualilor şi ai îndrăgostiţilor celebri de altădată. Fiecare colţişor este încărcat de emoţie, fiecare stradă pietruită îţi oferă o călătorie în trecut, iar bătrânele clădiri printre care au răsărit construcţii moderne alcătuiesc un melanj cuceritor de vechi şi nou, de istorie şi prezent, împletite cu rafinament într-un tablou perfect prin toate imperfecţiunile sale. Parisul este oraşul bucuriilor simple, în care îţi vei reaminti să trăieşti.

Eu mi-am imaginat vacanta de vis in inima Parisului! Am visat la o astfel de vacanţă de când mă ştiu…de pe vremea când, în adolescenţă citeam « Misterele Parisului » a lui Eugène Sue, un roman citadin incitant, misterios, efervescent şi complex.

Am planificat călătoria în luna decembrie când am cumpărat şi biletele de avion la un preţ foarte bun la compania albastră. A urmat o perioadă destul de lungă până când am găsit cazare pe un site de specializare. Totul era programat pentru începutul lunii iulie. Până atunci …. documentare!

Ziua mult aşteptată a sosit şi nu vă spun cu câte emoţii am urcat în avionul care urma să mă ducă în locul mult visat!

După un zbor liniştit, am ajuns pe aeroportul Beauvais Tille, la aproximativ 80 de km de Paris. De aici ne-am continuat călătoria cu autocarul. Biletele se cumpără chiar din aeroport şi într-o oră am ajuns în oras, la Porte Maillot. De acolo până la cazare am mers cu autobzul.

Priveam fascinată de pe geamurile autobuzului clădirile, străzile, persoanele, cafenelele şi restaurantele pe lângă care treceam. Mi-a plăcut atmosfera creată de oamenii ce mergeau încoace şi-n colo, unii cu treburi de rezolvat, alţii doar pentru a se plimba sau a se întâlni cu prietenii.

Un oraş mare, aglomerat, ce părea că nu se mai termină ….

Se înserase. Am ajuns la destinaţie, am despachetat şi …. Am căzut frânţi de oboseală.

Mâine ne aştepta marea aventură!!!

Ne-am trezit dis-de-dimineaţă. Totul era bine organizat şi planificat încât nu ne puteam permite să pierdem timp inutil. Locuind într-o zonă centrală, am plecat pe jos, într-o plimbare pe malul Senei. Era o dimineaţă însorită şi … totul strălucea! Cred că nici un alt oraş european nu se defineşte prin apa care îl străbate, într-atât ca Parisul. Sena este principalul punct de referinţă al oraşului: distanţele se măsoară pornind de la fluviu, numele caselor sunt determinate de el; cursul apei desparte capitala în două zone distincte: Malul Drept, în nordul fluviului şi Malul Stâng, în sud. Practic, toate clădirile remarcabile din Paris se află fie de-a lungul fluviului, fie foarte aproape. Fluviul în sine este foarte animat. Pe el navighează bărci comerciale şi masive “bateaux mouches” de agrement care îi poartă pe turişti în amonte şi în aval.

Când ajungi în centrul Parisului, pe malul Senei, privirile îţi sunt atrase fără să vrei de Notre Dame. Îi vezi turnurile de departe şi te grăbeşti să ajungi la ea, fără să te mai uiţi în jur.

M-a impresionat foarte mult mulţimea de turişti care se afla acolo, de toate naţionalităţile. În Paris am avut impresia că sunt mai mulţi vizitatori decât locuitori: toate limbile Pământului erau vorbite într-un singur oraş.

NOTRE-DAME – se înalţă maiestuos pe Ile-de-la-Cité, leagăn al oraşului. Piatra de temelie a fost pusă de Papa Alexandru III în anul 1163, marcând începutul trudei de 170 de ani a unei armate de arhitecţi şi meşteri medievali. În interior, grandoarea catedralei este dată de nava centrală cu bolta înaltă, traversată de un transept amplu, având la ambele extremităţi rozete medievale cu un diametru de 13 m. Catedrala este împodobită cu lucrări ale unor mari sculptori.

Cu măreţia sa gotică, NOTRE-DAME din Paris, domină nu numai râul Sena şi Ile-de-la-Cité, ci şi istoria Franţei.

Copleşiţi de măreţia şi grandoarea catedralei, ne îndreptăm paşii spre un alt obiectiv important al vizitei noastre: TURNUL EIFFEL!

Am ajuns cu RER-ul, cu oprire la staţia Champ de Mars. O mare de oameni… Nu pot să uit: a apărut în faţa ochilor mei dintr-o dată în toată măreţia lui! M-au trecut fiori prin tot corpul! Doamne, cât era de frumos!

Dacă există ceva în Paris care să nu aibă nevoie de prezentare, atunci acesta este cu siguranţă, Turnul Eiffel. Este cel mai vizitat monument plătit al lumii, cu peste 7 milioane de vizitatori pe an. Cea mai mare construcţie din lume până în anul 1931, când a fost ridicat Empire State Building, turnul este simbolul Parisului şi al Franţei.

Bineînţeles, pentru a urca, am stat la o coadă ce părea interminabilă şi nu am putut urca decât până la nivelul 2, nivelul 3 fiind închis. De pe platforma superioară am admirat o privelişte absolut încântătoare a Parisului ce nu trebuie ratată de nici un turist.

Turnul este compus, de fapt, din 3 nivele: la primul nivel, aflat la 57 m, se ajunge cu liftul sau pe cele 360 de trepte. Etajul 2 se află la 115 m şi este separat de primul de 359 trepte. Nivelul 3, aflat la o înălţime de 276 m, susţine 800 de oameni simultan. Turnul are o înălţime de 300 m excluzând antena din vârf, ce mai adaugă 20 metri şi o greutate de peste 10.000 de tone. Omul din spatele giganticei construcţii este Gustave Eiffel, cunoscut pentru teoriile sale revoluţionare privind construcţia de poduri, angajat, premergător planificării turnului, la marele viaduct de la Garabit, în 1884. Turnul are două restaurante: Altitude 95 la primul nivel şi unul mult mai scump şi pretenţios – Jules Verne, la nivelul al doilea.

De la Turnul Eiffel călătoria o continuăm pe jos, străbătând faimoasa arteră comercială Champs Elysees unde întâlnim cele mai cunoscute magazine pariziene, de la cele de modă la cele de parfumuri. La capătul vestic al bulevardului Champs Elysees, vedem celebrul Arc de Triumf construit în Piaţa Charles de Gaulle, în onoarea eroilor luptători francezi şi care adăposteşte Mormântul Soldatului Necunoscut. Conceput de arhitectul Jean Chalgrin în 1806 după victoria lui Napoleon I de la Austerlitz, monumentul are o înălţime de 51 metri şi o lăţime de 45 metri, fiind al doilea arc ca mărime din lume după unul puţin mai mare construit în Coreea.

Încet, încet, mâncând un croissant sau căscând ochii prin Virgin Megastore, ajungem in Place de la Concorde. Aici, în timpul Revolutiei franceze era instalată celebra ghilotină care a retezat capetele regelui Ludovic XVI, al soţiei sale, Maria Antoaneta, dar şi a revoluţionarilor Danton şi Robespierre. După terminarea regimului revoluţionar al Terorii, piaţa a fost botezată a “Concordiei”, probabil pentru a alunga spiritele rele şi karma negativă… Obeliscul central, ridicat în 1833 are o înălţime de 23 m, o vechime de peste 3300 ani şi a fost adus de la templul Luxor ca dar al Egiptului pentru Franţa. În piaţa Concordiei mai există două fântâni şi opt statui ce reprezintă oraşele Franţei.

Continuând drumul pe aceeaşi linie, intrăm într-un parc neasteptat aici, fix in mijlocul urbei… Dar nu este orice parc, este Jardin des Tuileries, parcul Luvrului, facut de acelaşi artist peisagist care şi-a lasat amprenta si la Versailles. Pe vremuri, aici se preumbla lumea bună … Dupa ce traversăm superbul parc, ajungem la Louvre, trecand pe langa fraţiorul mai mic al Arcului de Triumf, aşa numitul Arc de Carousel…

Muzeul Luvru este unul din cele mai importante muzee din lume, cu o colecţie de 35000 de opera de artă şi 380000 de obiecte, are o suprafaţă de de 201.000 metri pătraţi, din care 60.000 sunt destinate expoziţiilor. Pentru a vizita întregul muzeu îţi trebuie câteva zile, Neavând însă suficient timp, am amânat pentru altă dată. Foarte fascinantă este şi piramida din sticlă ce reprezintă intrarea în muzeu.

Mergând de-a lungul aleii principale, privind fântânile arteziene cu motive neoclasice, observând copacii „tunşi” la aceeaşi înălţime şi admirând varietatea vegetaţiei din interiorul grădinii, mi-am dat seama cât de nedreaptă a fost acea revoluţie care a distrus din temelii o epocă glorioasă pentru a face loc unei perioade lungi de distrugere şi de continuă tranziţie, care poate nu s-a încheiat pe deplin nici în prezent.

O altă zi a vizitei noastre în capitala Franţei, o dedicăm în întregime Palatului şi grădinilor de la Versailles.

Era o dimineaţă însorită de vară, foarte plăcută. Distanţa de la Paris la Versailles de aprox. 25 – 30 km am parcurs-o cu RER-ul. Până să ajungem la palat, undeva pe stânga, am achiziţionat biletele de la o agenţie, crezând noi că astfel n-o să mai stăm la rând, dar nu prea ne-a ieşit.

Mărimea Palatului Versailles... mi-a tăiat răsuflarea!!

Este unul dintre cele mai mari şi mai opulente castele din întreaga lume. Cu peste 2100 de ferestre, 1250 de şeminee şi 67 de scări interioare, castelul Versailles este una dintre cele mai vizitate atracţii turistice din Franţa. Castelul a fost reşedinţa oficială, până în anul 1789, iar de atunci a fost privit ca o reşedinţă neoficială.

Plimbându-ne prin interiorul măreţului palat, am înţeles de ce acesta era mândria Regelui-Soare. În anul 1668, pornind de la modesta cabană de vânătoare a tatălui său, Ludovic XIV a construit cel mai mare palat din Europa, ce poate adăposti 20.000 de oameni simultan. Întregul ansamblu este cu adevărat deosebit, dar m-a impresionat în mod special sala oglinzilor, lungă de 73 de metri, lată de 10,5 metri şi înaltă de 12,3 metri. Pe tavan sunt pictate scene din viaţa regelui Ludovic al XIV-lea din momentul în care a început domnia în anul 1661 şi până în anul 1678 când a fost pacea de la Nijmegen. Regele trecea în fiecare zi prin această sală în drumul său spre capelă şi spre apartament. Sala era folosită pentru a găzdui recepţiile mari, nunţile regale şi întâlnirile între ambasadori. Apartamentul reginei, de asemenea impresionant, are 4 camere şi a fost ocupat de fiecare regină în parte, ultima fiind Maria-Antoaneta. Apartamentul regelui, redecorat de câteva ori, are 7 camere, fiecare cameră având scopul său: buffet, jocuri, camera de dans, camera de billiard.

După un lung drum prin mijlocul luxului şi al puterii, puţin copleşiţi de toate cele văzute, ne îndreptăm spre grădinile şi parcul castelului.

Superbe!!!

O explozie de culoare şi parfum, arbori şi arbuşti deosebiţi, specii de flori minunate!!

Grădinile se întind pe o suprafaţă de 800 de hectare şi cuprind grădini obişnuite cu statui şi fântâni impunătoare, o livadă de portocali, un lac artificial, grădini de legume şi chiar o grădină zoologică. Aproximativ 300 de statui înfrumuseţesază Grădina Apelor, Grădina de Nord, iar la capătul Aleii Regale, se află Fântâna lui Apolo, în Bazinul lui Apolo.

Grădinile de la Palatul Versailles cuprind 200.000 de arbori, câteva sute de statui, 1700 bazine şi fântâni şi 620 de jeturi de apă. În acest spaţiu natural de vis, se plantează anual 210.000 de flori. Pentru vizitarea lor au fost amenajate linii de trenuleţe şi maşini electrice, pentru ca vizitatorii să ajungă până la cele mai îndepărtate colţuri ale acestor minunate grădini.

Merită o zi petrecută aici! Frumuseţea grădinilor în timpul verii este nemaivăzută...

Bazilica SACRÉ-COEUR – denumită şi castelul alb din cer – un alt obiectiv emblematic al vizitei noastre, poate fi văzută aproape din orice colţ al Parisului. Priveliştea pe care o oferă colina Montmartre, în vârful căreia se află bazilica, asupra oraşului, este minunată!

Pentru a urca colina Montmartre până la biserică, am folosit funicularul. Am găsit acolo un loc plin de farmec şi de turişti. O clădire grandioasă, plină de tradiţie şi religie.

După înfrângerea Franţei în 1870 de către prusaci, bazilica Sacré-Coeur a fost înălţată ca o jertfă pentru a vindeca rănile Franţei. Bogaţii şi cei săraci au contribuit deopotrivă cu bani pentru a fi construită. Interiorul este decorat cu mozaicuri uimitoare. Cripta conţine ceea ce unii cred că ar fi inima lui Hristos – de unde vine şi numele bisericii. Clopotul este unul dintre cele mai grele din lume şi cântăreşte peste 19 tone.

Bazilica se poate “lăuda” cu unul dintre cele mai mari instrumente de cântat din lume, o orgă ce era destinată iniţial unei case particulare din Biaritz. Din păcate, vitraliile actuale nu sunt cele originale, acelea fiind distruse în timpul celui de-al doilea război mondial. Din vârful Domului priveliştea panoramică este superbă şi acoperă peste 30 de kilometri.

Cu greu ne desprindem de aceste locuri şi ne continuăm călătoria prin Cartierul Latin, inima malului stâng al Senei, în jurul Universităţii Sorbona. Deşi a pierdut din atmosfera vieţii studenţeşti, cartierul a rămas neschimbat în esenţa sa. Partea de nord-vest a fost practic invadată de turişti, însă dacă faci o mică plimbare prin acest cartier plin de viaţă, ecourile clopotului din capela Universităţii Sorbona, dar şi statuia filozofului din sec. XIX, Auguste Comte, aflată în Place de la Sorbone, îţi vor aminti că acest loc este unul al culturii.

Am continuat apoi prin Grădinile şi Palatul Luxembourg, care este şi sediul Senatului. Grădinile sunt o minunată oază verde care se întinde pe o suprafaţă de 25 ha! Presărate cu statui, fântâni, sculpturi şi flori, are foarte multe atracţii pentru copii şi tineri: carusele, ponei, teatru de păpuşi … Palatul Luxembourg a fost construit în anul 1615, la cererea reginei Maria de Medicis, după modelul Palatului Pitti din oraşul său natal, Florenţa.

După popasul în Grădinile Luxembourg, trecând pe lângă lunga faţadă a Sorbonei, în partea stângă, privirile ne sunt atrase de splendida clădire a Panthéonului – construită de regele Louis al XV-lea între 1758 şi 1789 şi dedicată iniţial Sf. Genoveva – protectoarea Parisului.

Nu am ratat în pelegrinările noastre Cartierul La Defense – un nou cartier de afaceri al orașului, cu clădiri de birouri și hoteluri cu design-uri atrăgătoare. Pentru mine a fost cea mai mare surpriză pe care mi-o putea oferi Parisul! Este considerat unul dintre cele mai mari centre de afaceri ale Europei. Cât am stat în cartierul La Defense am avut senzația că mă aflu în altă lume – într-un oraș din viitor, un adevărat centru business. Fotografiile vă vor dezvălui mai multe și vă vor ajuta să vă faceți o idee de ansamblu. Părerea mea este că nu trebuie să ratați Cartierul La Defense dacă vă aflați în Paris! Contrastul faţă de restul Parisului – boem – este enorm!

Seara, o mini-croazieră pe Sena, ne-a oferit un moment romantic. Este cu siguranţă soluţia cea mai bună pentru a savura toate minunăţiile pe care le oferă Parisul, pentru că majoritatea atracţiilor pariziene sunt amplasate de-a lungul canalelor Senei. Există o interacţiune constantă între grandoarea monumentelor şi a podurilor (între graniţele Parisului sunt 32 de poduri care trec peste Sena).

Experienţa pariziană m-a făcut să descopăr o capitală culturală în adevăratul sens al cuvântului, o capitală fremătând de turişti, avizi de cunoaşterea sau poate revederea unor monumente celebre, o capitală boemă, misterioasă, şi în acelaşi timp o perfectă maşină a timpului care te plimbă prin sutele de ani de istorie, ca apoi să-ţi aducă în faţa ochilor un modernism perfect încadrat în spaţiu…

Nu poţi să nu fii fascinat de Paris!

BON VOYAGE!

À bientôt... !!!

PS: webmaster: puteti, va rog mult sa ma ajutati prin atasarea unui fundal sonor la rewiu?

https://www.youtube.com/watch?v=dRNA2j2_I7E

Mireille Mathieu – Sous le ciel de Paris

---

VIZUALIZĂRI: 4319 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI