Moulin Rouge

TIPĂREȘTE

(fara PMA s'il vous plait!)

De ce este aceasta banala moara rosie pariziana ce-si invarte lenesa palele-i intreaga noapte, atat de vestita in intreaga lume? Cu ce este ea mai importanta decat o moara de vant olandeza sau decat o centrala eoliana? . Cu ce e Moulin Rouge mai presus decat vecina ei din strada Lepic, “Moulin de la Galette”, transformata si ea intr-un restaurant?

Poate pentru faptul ca aici, langa aceasta moara, in cartierul Montmartre, pe vremea cand Turnul Eiffel era inca doar un vis frumos, au trait, au pictat si au servit impreuna, cate un pahar de sampanie, cognac sau “calvados”, Paul Gaugin si pictorul cel mic, urat si schiop, Henry de Toulouse Lautrec, ale carei eroine de pe panzele impregnate cu uleiuri colorate erau tocmai prostituatele de la Moulin Rouge sau cele din Place Pigalle. Poate pentru ca, povestile triste au priza la public, asemenea celei a lui Van Gaugh, un alt pictor cu probleme de sanatate, care nu si-a vazut vanduta in timpul scurtei sale vieti decat o singura pictura. Nici Toulouse Lautrec n-a avut mai mult succes, el vanzand doar cateva afise publicitare cu celebrii dansatori ai cabaretului Moulin Rouge, “La Goulue“, regina neincoronata a colinei Montmartre, dansatoare care tinea, alaturi de slabanogul Valentin zis si ‘dezosatul”, capul de afis, seara de seara, in Paris. Poate pentru ca nobilimea Europei trebuia pe undeva sa-si cheltuie banii ce-i prisoseau si latinii au stiut cel mai bine sa “se dea in spectacol” si sa absoarba acesti bani. A propos, eu n-as vedea un anglosaxon, punand mai mult suflet in acest dans ”Can-Can” “mulenrujian” decat o fac azi latinii, chiar daca la o banala selectie de la celebrul cabaret parizian, atunci cand se anunta scoaterea la concurs a unui post vacant de dansatoare, se prezinta vreo 2000 de tinere fete din intreaga lume, toate mai inalte de 1,70 cm si sunt admise doar... cel mult doua, titulara si eventual o “rezerva”.

Poate pentru ca prin venele lui Offenbach, cel ce-a compus muzica “Can-Can”-ului de la Moulin Rouge, (cabaret la care ai nevoie mereu de o rezervare la telefonul 0153098282 din Franta sau 003353098282, din Romania), n-a curs niciodata altceva decat acest spectacol de revista ce se intinde pe intrega durata a noptii, insotit de un “Menu French Can-Can”, ce nu costa decat 150 de euro.

La acest spectacol, aproape neschimbat de decenii, am asistat si eu odata, demult, in cei 110 franci francezi ai acelor vremi, erau incluse, in afara spectacolului propriu zis, un meniu savuros, o jumatate de sticla de sampanie si un zambet al unei tinere animatoare care te intreba galeş din priviri, din cand in cand, “Voulez-vous coucher avec moi?”. Iar eu ii raspundeam tot galeş, daca nu cumva si acest minor serviciu al cabaretului, nu este si el inclus in pret. Poate pentru ca Nicole Kidman, renumita actrita de la Hollywood, a facut un rol memorabil, in filmul “Moulin Rouge” si-a fost nominalizata pentru un Oscar. Poate pentru ca si prin venele noastre latine, clocoteste acelasi exuberant si nebunatic “sang rouge” precum un Bordeaux, un Jidvei sau un Murfatlar cabernet, lichide pe care multi scandinavi, arabi, slavi sau japonezi ar dori sa si le transfuzeze in corp si pentru care ar plati chiar si greutatea loc in aur. (e vorba doar de o transfuzie de 4 sau 5 litri, nu e mult). Poate pentru ca tot ceea ce se petrece, noapte de noapte, in jurul palelor rosii ce se invart “ardeleneste” in cartierul rosu al Parisului, a doua zi, odata cu aparitia zorilor, e spalat cu apa unor furtunuri sub presiune, pentru ca, la ora 6 dimineata, cartierul sa poarte iarasi cu mandrie numele unui sculptor adorat de intreaga Franta, numit Jean Baptiste Pigalle si sa-si recapete aerul unui cartier pietonal si “sanatos”, in care copiii o pornesc in liniste spre scoala. Sau poate pentru ca vis-à-vis de cabaret e-un canal ce pompeaza un permanent jet ascendent de aer cald, unde toti cei cu “pletele-n vant” se distreaza de minune sau poate pentru ca si mai vis-à-vis, dupa o alee cu castani si bancute care in noptile calde de vara se transforma in locuri de “rendez-vous ad hoc”, se gaseste, bine ascuns de ochii multimii, un lant de magazine xxx.

Oare ce-ar fi Parisul fara Moulin Rouge, fara Turnul Eiffel, fara colina Montmartre, fara Versailles, fara Arcul de Triumf sau fara Avenue des Champs Elysees? Am vizitat la viata mea multe orase importante ale acestei lumi, precum Paris, Roma, Frankfurt, Napoli, Venetia, Viena, Zurich, Budapesta, Lyon, Warsovia, Bucuresti, Sofia, Bordeaux, Targu-Mures, Bruxelles, Valencia, Milano si altele dar nici unul dintre ele nu s-a lipit de talpile adidasilor mei de voiaj precum Parisul, nici unul nu m-a facut sa-l revad de zece ori si care, dupa ani si ani, inca ma mai invita “la o cafea”…

Sa fie oare de vina tot moara cea rosie de langa cartierul pictorilor impresionisti?

Acum insa, cand in aer pluteste deja un “parfum de vacanta”, cand, in curand, nisipul cel fierbinte al plajelor lumii si spuma rece a valurilor marii ne vor mangaia talpile goale, cand albul crestelor inzapezite ne va sfarâma pivirea-n bucatele mici de gheata, cand linistea verde a pajistilor de munte ne va ademeni sufletul obosit, iata ca ma apropii si eu de “pohta ce-am pohtit”, adica aceea de a fi scris 200 de rieview-uri intr-un singur an, fara-ndoiala, nu toate de calitate. Dar macar picatura cea mare care s-a prelins din inchipuirea mea de zugrav al realitatii se va fi imprastiat in doua sute de picaturi mai mici, fiecare cu savoarea ei, incercand sa va coloreze un pic viata. Scopul lor? Sa va dea de inteles ca pe planeta noastra cea albastra, in care pamantul e inca sclavul apei, furtuna s-a potolit.

Omul zilelor noastre a atarnat “Coltul”, “Winchesterul” si iataganul in cui, inlocuindu-le cu o mica valiza de voiaj plina cu o fireasca dorinta de a ne cunoaste mai bine minunatul nostru domiciliu planetar.

Nu-mi ramane, decat sa va urez o “vacanta placuta tuturor” si, la vara, sa va bucurati de o cupa de sampanie, poate chiar in cabaretul Moulin Rouge, caci se pare, ca din intreaga istorie turistica a omenirii, niciodata, Omului, nu i-a mers mai bine decat acum.

Asadar, sampanie va rog! …si sa rasune “Can-Can”-ul…

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 7173 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI