La Petite Ceinture

TIPĂREȘTE

Din Amiens ne-am îndreptat către Paris, unde am mai rămas două nopți înainte de a reveni în țară. A fost o vizită relaxată a capitalei, în care nu ne-am propus obiective ambițioase. Singurul muzeu vizitat a fost Banksy, am pomenit despre asta aici amfostacolo.ro/goto_impr_ ... &eid=756783; recomand articolul lui @crismis, este scris minunat, iar muzeul parizian este fix la fel ca cel din Cracovia. În cea de-a doua zi, o parte a grupului a mers la Disneyland, în timp ce alții pur și simplu ne-am plimbat prin oraș.

Nu eram pentru prima oară în Paris, unii fiind chiar buni cunoscători ai acestuia. Prin urmare, ca niște oameni sofisticați ce eram 🙃, când am făcut programul zilei, am rugat AI să ne indice „hidden gems in Paris”. Oarecum spre surprinderea noastră, ne-a trimis să vedem mai ales grădini și parcuri. În Top10-ul pe care ni l-a furnizat apăreau Jardin du Palais-Royal, Parc des Buttes-Chaumont, Coulée Verte René-Dumont și La Petite Ceinture. Le-am vizitat pe primele două, sunt absolut superbe; despre Jardin du Palais-Royal pomenește adesea @Cristian_h, în timp ce Parc des Buttes-Chaumont este frumos prezentat aici vezi impresii de către Mama @Michi. Coulée Verte René-Dumont face parte, oarecum, din La Petite Ceinture (primul ecou), și l-am pus pe listă în cazul unei eventuale reveniri.

Îmi propun să las aici câteva rânduri despre acest ultim parc, unul ciudat, după cum veți vedea.

Teoretic, nu am fi avut vreme să-l vizităm, din lipsă de timp. Am profitat, însă, de faptul că o secțiune a sa era la 15 minute de hotelul care ne-a găzduit, B&B HOTEL Paris Malakoff Parc des Expositions. Prin urmare, într-o dimineață am coborât la micul dejun cu noaptea în cap și ne-am propus ca, până când termină de mâncat tot grupul, să fim deja înapoi, cu Petite Ceinture bifată 😊. Atât că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg 😢.

Am traversat Bd. Périphérique către Porte de Vanves, iar acolo am luat-o la dreapta pe Boulevard Brune. GPS-ul îmi spunea că există o intrare în parc la adresa 96 Rue Didot, și chiar așa era: la marginea podului peste calea ferată am găsit un rând de scări, pe care am fi putut coborî la nivelul șinelor de tren. Asta, însă, peste o oră și jumătate, pentru că poarta de acces către scări era încuiată și urma să se deschidă abia la ora 9.

Dar despre ce e vorba? Aflăm de pe Wikipedia fr.wikipedia.org/wiki/Lig ... Petite_Ceinture:

Petite Ceinture este o linie de cale ferată, lungă de 32 de kilometri, care înconjoară Parisul. Deschisă pe secțiuni între 1852 și 1869, Petite Ceinture a permis inițial trenurilor de marfă, apoi și celor de persoane, să ocolească Parisul. Existau gări care asigurau conexiunea cu toate liniile principale, fapt care permitea legătura între cartiere fără a mai ajunge până în centrul orașului, la un preț moderat.

După ce a atins un vârf de 38 de milioane de pasageri în timpul Expoziției Universale din 1900, parizienii au început să nu mai folosească atât de mult calea ferată Petite Ceinture. Frecvența insuficientă a trenurilor, distanțele mari până la stații, facilitățile învechite și accesul uneori dificil au fost factori descurajanți. De asemenea, s-a confruntat cu concurența metroului și a autobuzelor, modalități de transport moderne, mai adaptate nevoilor urbane.

Petite Ceinture a închis serviciul pentru pasageri pe 23 iulie 1934, trenurile fiind înlocuite de o linie de autobuz cu același nume, „PC” . Câteva trenuri de lung parcurs mai circulau noaptea. A fost menținut doar segmentul vestic al căii ferate, linia Auteuil, care a fost integrată în 1988 în linia RER C. În ceea ce privește traficul de marfă, acesta a continuat până în anii 1990.

După închiderea definitivă, Petite Ceinture a fost amenajată ca parc. Problema este că proprietarul infrastructurii (compania feroviară națională SNCF) și-a păstrat dreptul de a reutiliza liniile în viitor. Din acest motiv, amenajările au fost gândite pentru a fi reversibile, păstrând intacte șinele și traversele din lemn.

În deceniile de abandon total, pe terasamentul de cale ferată s-a dezvoltat un ecosistem unic. Peisagiștii au intervenit minimal: în loc de gazon englezesc și flori exotice, sunt preferate pajiștile naturale, cu maci și ierburi sălbatice, tufișurile dese și copacii nativi (stejar, mesteacăn, pin). Pe multe tronsoane, vizitatorii sunt restricționați la o potecă bine delimitată. Zonele adiacente șinelor sunt lăsate complet libere pentru ca insectele, șopârlele, liliecii și zecile de specii de păsări protejate să poată cuibări fără a fi deranjate.

Designul integrează istoria feroviară în mobilierul urban și în estetica parcului. Şinele și pietrișul original sunt menținute ca element vizual central. Aleile pietonale sunt adesea construite din platforme din lemn ridicate sau din straturi fine de agregat care se topesc natural în peisaj. Vechile peroane din piatră au fost transformate în terase cu bănci, iar semnalizările feroviare vechi și stâlpii de metal au fost curățați și păstrați ca piese de muzeu în aer liber.

Odată ce cobori pe trepte sau cu liftul în secțiunile aflate sub nivelul orașului, zgomotul bulevardelor din Paris dispare aproape complet, fiind înlocuit de cântecul păsărilor. Vegetația densă și umbra oferită de tranșee fac ca aceste coridoare verzi să funcționeze ca niște aparate de aer condiționat naturale în timpul verilor caniculare.

Amenajarea include și o componentă socială. Peisagiștii au alocat spații de-a lungul șinelor pentru asociații locale care gestionează grădini comunitare și ferme urbane. Rezidenții cresc legume, plante aromatice și chiar întrețin stupi de albine sau mini-livezi, folosind metode de agricultură ecologică. Întreținerea curentă a multor tronsoane este realizată în colaborare cu organizații de incluziune socială, oferind locuri de muncă persoanelor vulnerabile.

___

Asta citisem când am planificat vizita în acest parc original. Lucrurile aflate au făcut să-mi doresc să-l văd și eu. Prima piedică: nu formează un continuu, practic sunt câteva segmente de parc, de câte 1-2 kilometri fiecare, cele mai interesante fiind cele din sudul capitalei. Fiecare are câte 1-2-3 porți de acces, iar de la nivelul străzii se coboară pe scări sau cu liftul. Pentru a găsi intrarea mai apropiată, cea mai facilă cale este să intri pe pagina petiteceinture-info.fr/Th ... our-pocket.html și să-ți instalezi aplicația recomandată acolo.

A doua piedică e cea care mi-a blocat mie accesul: porțile se deschid la ora 9 și se închid seara, la ora asfințitului. Cum sunt, însă, un tip perseverent, am vizitat parcul în felul meu: pe aleea „de sus”, paralelă cu calea ferată (având blocuri doar pe o mână). Cred că am mers așa aproape un kilometru, până la stația de metrou Porte d’Orléans. Sigur, aș fi dorit să pot coborî, dar m-am mulțumit cu ce s-a putut.

După care am revenit la hotel. Am trecut înapoi peste Bd. Périphérique pe un alt pod, unul mai estic, aflat în prelungirea Av. Georges Lafenestre. Ocazie cu care am văzut locul în care se ține Piața de vechituri din sudul Parisului (mai există una în nord, Saint-Ouen, care este încă și mai mare, deși și aceasta, de la Porte de Vanves, este enormă). Și mi-am reamintit cum se spune la „piață de vechituri” în franceză, că uitasem: marché aux puces 😊.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 20 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI