O plimbare scurtă prin Galațiul aristocratic

TIPĂREȘTE

Azi ne plimbăm prin orașul Galați fără a atinge însă toate punctele turistice importante ale acetui oraș dunărean. Am început cu faleza Dunării, nici nu se putea altfel fiind cazați la câțiva pași depărtare, și anume la hotelul Faleza by Vega (vezi impresii).

Faleza Dunării

Încă din 1948 se plănuia construcția unui bulevard-faleză și prelungirea fostei căi Domnești până la Dunăre. În 1965 se efectuaseră lucrări pe o jumătate de kilometru, pe lângă faleză fiind construită și o șosea asfaltată.

La sfârșitul anului 1967 se încheiaseră lucrările și la ineditul restaurant „Pescarul” cu o arhitectură modern și o suprafață de peste 500 mp. Pe faleza inferioară au fost amplasate lucrări monumentale rezultate în urma taberelor de sculptură în metal din anii 1976-1978, ulterior creațiile metalice găsindu-și loc și prin oraș.

Ne-am plimbat pe această promenadă gălățeană în stânga și în dreapta Parcului Elicei. În aceste zile de sfârșit de aprilie toată natura este verde, sălciile își apleacă pletele peste apă, ronduri de flori înveselesc atmosfera, sculpturile de metal se ițesc ca niște păsări gigantice. Câteva restaurante plutitoare te îmbie să deguști felurite preparate, chioșcuri și tarabe te ispitesc cu înghețată, porumb sau te miri ce produse fast-food. Mulțime de oameni se plimbă pe jos sau pe bicicletă, copiii sunt atrași de locurile de joacă.

Am savurat o înghețată stând jos lângă vaporașul Vega, la marginea apei. Mergem spre Palatul de navigație pentru a admira spărgătorul de gheață „Perseus” , un remorcher multifuncțional cu motoare de peste 6000 cp lansat la apă în 1988 (sub numele „Albatros” ).

Calea Domnească

Din zona falezei am mers spre strada Domnească, trecând pe lângă Elice („monument” inaugurat în 1973 cu ocazia sărbătoririi a 80 ani de la înființarea Șantierului Naval) și statuia lui I. C. Brătianu (care are o poveste interesantă: viata-libera.ro/campanii- ... ajdul-primariei).

Străbatem apoi Parcul de la P-uri (Aleea Domnească), proaspăt modernizat, un spațiu verde ofertant, „gustat” de copiii cu role și trotinete care se dau „la vale” . În capătul de unde începe azi strada Domnească se află fântâna arteziană „Fata pe valuri” , un personaj feminin din bronz, însoțit de șase pești, sculptat în 1966 de artistul Constantin Baranschi (o sculptură asemănătoare se află la Constanța). Mi-au plăcut peștii! ???? În zonă e un mic parc și câteva terase/baruri/cafenele.

Ajungem la o întretăiere de străzi principale, Piața Regală, și traversăm printr-un pasaj subteran interesant. În această zonă vedem statuia lui Costache Negri (inaugurată în 1912) și două hoteluri mai vechi, rebranduite azi: fostele Dunărea și Galați (o arhitectură antagonică: unul stil vechi, unul modern).

Înaintăm pe această stradă și ușor, ușor blocurile lasă loc caselor somptuoase, adevărate reședințe aristocratice. Mă frapează faptul că circulația e minimă pe această arteră, abia trec câteva autoturisme. Poate toți gălățenii erau plecați în vacanța de 1 Mai ori poate lucrările ce se desfășoară aici îi fac să ocolească zona. Am putut admira în voie vilele, traversând de pe o parte pe cealaltă când vroiam.

Rând pe rând ne trec prin fața ochilor sediul Băncii Naționale a României (ușor ascuns în frontul doi de clădiri), parcul Mihai Eminescu și Biserica Greacă (are o arhitectură impresionantă), apoi clădirea mai nouă a Muzeului de Istorie „Paul Păltănea” .

O clădire-monument, cu mare impact vizual, găzduiește Universitatea „Dunărea de Jos” . Inițial Palat de Justiție clădirea este azi forul învățământului superior din Galați; vis-a-vis se află statuia Lupoaicei, monument postdecembrist.

Pe o parte și pe alta se înșiră case aristocratice, dar și clădiri negustorești cu balcoane din fier forjat. Vedem și centrul administrativ al urbei (Primăria și Prefectura) – palatul Prefecturii e superb. Peste drum de instituțiile statului, într-un mic parc, vedem Monumentul Eroilor Revoluției. De asemenea, Teatrul Dramatic „Fani Tardini” arată așa cum trebuie, un temple al artelor. Casa Artelor, o frumoasă clădire cu o vechime de 150 de ani, a fost redeschisă recent după o restaurare complexă (viata-libera.ro/eveniment ... pentru-galateni). Mi-au plăcut, arhitectural vorbind, Casa Balș, Casa Auschnitt sau Casa Plesnilă.

Noi ne-am oprit la intersecția cu strada Gării, picioarele nu au mai vrut să meargă mai departe și trebuia să ne întoarcem spre faleză. Strada Domnească continuă pe lângă Grădina Publică, până la Parcul Carol, mărginită pe ambele părți de alte și alte clădiri vechi.

Concluzii. Știu că mi-au rămas mult lucruri de văzut în Galați, de obicei un city-break nu e suficient pentru a explora pe îndelete un oraș. Dar mi-a plăcut ce am văzut și voi reveni cândva. Ceea ce a rămas din centrul vechi al orașului, concentrat în zona Pieței Regale de altădată, se poate vedea acum pe corso-ul Străzii Domnești și pe câteva străzi laterale.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 2121 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI