Vulcanii noroioși de la Filiaș (Județul Harghita)

TIPĂREȘTE

youtube

Rezervația geologică Vulcanii Noroioși de la Filiaș (jud. Harghita) este în general puțin cunoscută specialiștilor și cu atât mai puțin publicului larg deoarece vulcanii de aici o dezvoltare și o manifestare mult mai redusă decât omologii lor din zona Berca, jud. Buzău. Cu toate acestea, merită văzuți, datorită unor particularități pe care le vom prezenta în continuare, a accesibilității și a cadrului natural.

Rezervația geologică se găsește la sud-est de satul Filiaș, component al orașului Cristuru Secuiesc, exact pe limita dintre județele Harghita și Mureș. Pentru a ajunge aici, din centrul orașului Cristuru Secuiesc mergeți spre sud, cotiți la stânga (căci la dreapta nici nu se poate) prin fața Bisericii Reformate al cărei turn înalt este un reper pentru toată zona, traversați Râul Târnava Mare și faceți dreapta intrând în Filiaș. Străbateți întreg satul pe drumul principal (asfaltat) pe DC43.

După ce se termină toate casele sunteți deja pe terenuri agricole. După vreo 200 m, pe partea dreaptă (nord, spre Târnava) lăsați în urmă o fermă, iar după încă vreo 200 m o altă fermă după care nu mai este nimic construit. Apoi, în circa 200 m dinspre stânga (sud) vine un fel vale de torent (fără apă) pe malurile căruia sunt sălcii. În lungul acestui torent, pe malul drept (sau pe stângul în sensul nostru de urcare) este un drumeag, drum de căruță, iar în intersecție este un indicator scorojit spre vulcani (foto). Lăsați mașina la umbra sălciilor sau continuați dacă aveți 4x4 pe acest drumeag tot vreo 200 m până dați de un fel de intersecție cu alt drumeag care face dreapta, peste ”pârâiaș” și urcă domol pe coasta deschisă (adică fără vegetație înaltă) ducându-vă direct la vulcani (circa 150 m). Deci de la drumul asfaltat până la vulcani ar fi vreo 350 m. Din păcate rezervația nu este bine semnalizată, indicatorul respectiv poate să dispară între timp și nici nu prea aveți pe cine întreba, așa că este bine să aveți o hartă de detaliu luată din Google Maps, locația fiind trecută aici chiar de mine.

Rezervația geologică a fost înființată în anul 1980 și legiferată în anul 2000, având la vremea respectivă patru conuri de vulcani noroioși distribuiți pe o suprafață de un hectar. Vulcanii noroioși ar fi apărut în 1913 în urma unei explozii de gaze (hidrocarburi). Datorită emanațiilor de gaze, localnicii denumesc această zonă, ”Colcăitor”

Ca să înțelegeți mai bine ce-i cu vulcanii noroioși, vom face puțină geologie.

Vulcanii noroioși (sens strict) sunt formațiuni geologice foarte tinere, dinamice și instabile formate din depuneri fine (praf, argilă), generate de emanații reci de ape noroioase și gaze, neavând nicio legătură cu vulcanii propriu-ziși. Vulcanii noroioși (sens strict) se formează pe baza depunerilor noroioase aduse la suprafața pământului de către apa antrenată într-o mișcare ascendentă datorită gazelor care reușesc să evadeze pe accidente tectonice (falii) din unele acumulări de hidrocarburi aflate în adâncime sub presiune. Același lucru se întâmplă și aici Filiaș, dar și la vestiții vulcani noroioși de la Berca (Buzău).

Veți crede că vulcanii noroioși sunt rari. Nu este deloc așa. Numai pe rama estică a Depresiunii Transilvaniei sunt cunoscuți câteva zeci. Problema este că datoriă durității foarte reduse din care sunt constituiți, rareori ajung să construiască și conuri. De exemplu, vulcanii noroioși de la fostele Băi Homorod (jud. Brașov) sunt de fapt niște bălți cu emanații de hidrocarburi gazoase.

Noi am reușit să identificăm și să analizăm la Filiaș numai trei vulcani noroioși.

Partea bună în înțelegerea vulcanilor noroioși de la Filiaș este că ei au făcut subiectul unei interesante teze de doctorat: Gál Andrea, 2010. Ea chiar a avut o foreză manuală cu care a străpuns aceste formațiuni, descifrând elegant construcția lor. Vom vedea că în cei 8 ani trecuți de teza de doctorat până la vizita noastră (iulie 2017) s-au petrecut unele modificări pe care le prezentăm fiind însoțiți și de videoclipul făcut de mine (trebuie activată subtitrarea).

În teza de doctorat Gál Andrea (2010) descrie cinci aparate vulcanice clasificați în patru categorii pe baza criteriilor morfologice: unul este con vulcanic (format prin depuneri succesive), altul este un dom vulcanic (format prin bombarea crustei solide ce acoperă punga de material noroios), al treilea, o calderă noroioasă extinsă, dar mai puțin înaltă, iar a patra categorie este reprezentată de doi vulcani sub formă de bazine noroioase, fără con.

Din toți cei 4 sau 5 vulcani amintiți la Filiaș, noi am identificat numai 3. Bălțile noroioase, dacă erau, nu ne-au atras atenția. Al patrulea con amintit în actul de constituire a rezervației, dar și de Gál Andrea, probabil că era deja distrus, fiind inactiv de mulți ani.

Vulcanii sunt numerotați de la 1 la 3, de jos în sus, dar îi prezint în ordinea vizitei, conform cu videoclipul, începând cu vulcanul 3.

Vulcanul 3, cel mai de sus, apare sub forma unui con aplatizat având vârful acoperit de ierburi înalte (stuf, pipirig, rogoz -?). Vegetația înaltă pe vârful vulcanului 3 este recentă deoarece în 2010 Gál Andrea a precizat clar lipsa acesteia pe toți vulcanii. Aici, în vârful vulcanului 3, găsim o zonă noroioasă, de unde și umezeala necesară pentru aceste plante înalte iubitoare de apă. Aici s-ar afla zona (canalul) de aducțiune a apei cu noroi, dar fără emanații de gaze vizibile clar (cel puțin în momentul vizitei). Apele noroioase și gazele vulcanilor noroioși (sens strict) sunt întotdeauna reci. Ne plimbăm în jurul vulcanului 3 și vedem pe flacurile estic și nordic aceste depuneri argiloase albicioase, recente.

De la vulcanul 3 coborâm câțiva zeci e metri la vulcanul 2 care este cel mai activ și cel mai clar construit sub forma unui con teșit. După Gál Andrea (2010), morfologic, vulcanul 2 (poate și 3?) nu ar fi un con vulcanic, ci un dom vulcanic. Conurile se formează prin depuneri succesive, iar domurile prin bombarea crustei solide ce acoperă punga de material noroios. Urcăm pe vârful vulcanului 2 și cu alte cuvinte am sta acum pe crusta întărită ce acoperă o ”pungă” noroioasă. Sună destul de amenințător, totuși terenul este foarte stabil. Pe flancul nordic al vulcanului 2 vedem o depunere argiloasă, albicioasă, recentă. Analizăm îndeaproape această depunere și, spre uimirea noastră, descoperim ceva foarte interesant: prin mijlocul ei se prelinge continuu un firicel de apă noroioasă (video, foto). Urmărim de jos în sus firicelul de apă ce curge pe panta vulcanului și identificăm centrul de emisie al firicelului de apă noroioasă. Apa curge continuu, aparent fără emații de gaze, deci putem spune că vulcanul este activ. Faptul că emisia nu se face din vârf ci de pe versant, este un argument solid pentru modelul domului vulcanic amintit anterior.

Din vârful vulcanului 2 admirăm zona craterială largă a aparatului vulcanic 3 situat puțin mai jos. Vulcanul 1 a fost încadrat de Gál Andrea (2010) la categoria morfologică a calderelor noroioase. Vulcanul 1 Filiaș prezentat de autoare în anul 2010 avea 28m lungime, 24m lățime, 1,5 m înălțime și un crater de 12m diametru. Cam la fel ar fi și acum, poate puțin mai mic. Pe suprafața craterului, adânc fisurată, identificăm vreo două zone cu ape noroioase stagnante. Calderele noroioase s-au format fie prin colapsul unor structuri preexistente, fie ca urmare a unor erupții. Oricum, calderele noroioase reprezintă cele mai mari structuri vulcanice noroioase din Transilvania.

Cam asta a fost expediția noastră geologică care poate fi completată vara cu minunate fânețe înflorite, dar și cu alte obiective turistice din zona Cristuru Secuiesc.

---

VIZUALIZĂRI: 2204 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI