Canionul Dofteana – un exercițiu de anduranță

TIPĂREȘTE

Un canion puțin cunoscut, dar destul de spectaculos se găsește între localitățile Bogata și Dofteana, la mică distanță de DN12A de pe valea Trotușului. Se află aici o lume de nisip și piatră, care, datorită structurii friabile se pare că are un relief în permanentă modificare.

L-am abordat cu băiatul meu (care tocmai intrase în vara respectivă la Geologie) într-o după-amiază, nu foarte documentat despre ce aveam să găsesc și nici despre dificultățile pe care urma să le întâlnesc. Am riscat un pic, fiindcă era destul de târziu și noi eram deja obosiți, dar a meritat aventura, chit că m-am ales cu rană la genunchi, câstigată într-un moment de neatenție, când, am ales în mod eronat să mă sprijin de un bolovan instabil.

Intrarea în valea micului pârâu care duce la canion este pe mâna stângă cum vii dinspre Bogata spre Dofteana, la aproximativ 350-400 de m de intersecția drumului de pe valea Trotușului, cu cel spre satul Cucuieți (aflat pe mâna dreaptă). La distanța respectivă de intersecție se află un mic pod rutier al DN12A, peste ceea ce ar fi trebuit să fie o vale care coboară din canion. Din păcate valea respectivă de abia se distinge, fiind o albie uscată în cea mai mare parte a timpului, astfel că trebuie practic să ghicești direcția de mers, privind spre versanții din stânga, unde cu puțină imaginație se poate ghici o vale ascunsă de vegetație, ceva mai la dreapta căreia, se află un vârf de stâncă ce se ițește din pădure.

Prima dificultate (și cea mai mare) este să găsești intrarea în vale, deoarece spre dreapta terenurile sunt împrejmuite cu garduri, iar spre stânga, după ce mergi pe o miriște pe care, cineva cu multă imaginație ar putea ghici un fost drum, o barieră de vegetație arboricolă pur și simplu îți maschează atât vizual cât și fizic, această intrare. Cu greu, luând ca reper limita gardurilor din dreapta și făcând sondaje în bariera vie, care, ne-a dat de furcă, am reușit să bunghim începutul văiugii, care, nu are nimic deosebit. După câteva zeci de metri de mers însă, devin evidente solul nisipos și adâncirea văii, iar aceasta se îngustează. Distanța până la intrarea în canion variază, după diverse surse, fiind cam de 400 de m.

Primul semn că intrăm în canion sunt pereți înalți abrupți din rocă nisipoasă, pe partea stângă, urmați în amonte de un prag mai abrupt, care poate fi trecut fără probleme. În urcare valea devine din ce în ce mai îngustă, până se ajunge în dreptul unor stânci înalte cu aspect de țancuri. Mai sus se întâlnesc stânci căzute de pe versanți și la un moment dat pereții par să se unească, motiv aparent de întoarcere înapoi. După un mic brainstorming însă, am decis să avansăm și răsplata nu a întârziat să apară.

Practic, am ajuns la un fel de circ stâncos cu pereți înalți, la capătul căruia se află adevărata limită a canionului, unde, se vede o cascadă, pe care noi am prins-o doar cu urme vagi de curgere. Pe jos, aduse probabil de ape am găsit bucăți de lemn fosilizat, care păreau a aduce a cărbune. Pe scurte porțiuni, curgea câte un firicel de apă care, intra repede în pământ.

Lumea de nisip și piatră, din datele găsite pare să aibă o adâncime de 30 de m și trebuie vizitată în perioadele mai secetoase, pericolul prăbușirii unor stânci de pe versanții friabili nefiind de neglijat. Oricum, structura nisipoasă a rocilor impune prudență. Folclorul local se pare că afirmă, despre valea practic secată și cu urme de noroi pe ici pe colo, că la unele ploi se inundă zdravăn, bașca faptul că relieful nu e foarte stabil.

Ce mai merită admirate sunt următoarele:

* stânca din dreapta intrării în vale seara, când e luminată. Arată fain de departe, dar din păcate nu am mai avut timp să ajung chiar până la ea Din ce am citit, ar fi și ea nisipoasă și ar avea un aspect ruiniform, cu o textură interesantă. Accesul la ea este complicat de gardurile de pe teren și din câte am presupus, trebuie venit, pentru a le ocoli, de undeva dinspre dreapta.

* priveliștea profi spre Ursoaia, aflată la nord în Berzunți și spre dealul Drăcoaia, aflat la sud spre Târgu Ocna.

BTW: trebuie luați de preferință bocanci stabili, sau, cel puțin o pereche de adidași de munte, care, sigur nu alunecă, pantaloni lungi și preferabil o bluză cu mâneci lungi, ca să nu intrați în cine știe ce conflict cu vegetația. Pregătiți-vă, de asemenea, eventual schimb curat pentru când ajungeți la mașină.

Trebuie să fii dispus să faci efort, să cauți și să te murdărești un pic, dar satisfacțiile sunt pe măsură.

Io m-am distrat. Consoarta însă cred că nu s-ar fi distrat, dacă ar fi venit... :).

---

VIZUALIZĂRI: 696 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI