Pe meleaguri covăsnene

TIPĂREȘTE

Am profitat de o ofertă venită din partea serviciului şi am ales la sfârșitul lui august-început de septembrie 2013 să petrecem trei nopţi în oraşul-staţiune Covasna, locul celor 1000 de izvoare. De la Bucureşti până în oraşul Covasna sunt 225 km pe care am ales să îi parcurgem pe ruta Bucureşti – Târgovişte – Culoarul Rucăr-Bran – Braşov – Covasna, cu opriri la Cheile Dâmbovicioarei şi Cetatea Râşnov.

În drum spre Covasna se trece şi pe lângă Mestecănişul de la Reci, rezervaţie naturală, precum şi Lacul Reci, pe malul căruia se află un complex turistic. Câteva clipe de odihnă pe malul acestui lac albastru sunt binemeritate.

Oraşul-staţiune e destul de mic, în mare parte format din cartiere de case; câteva microbuze circulă drept transport în comun. Traficul e redus, predomină o atmosferă liniştită. În centrul oraşului se află o serie de hoteluri (Covasna, Cerbul – care arată foarte bine, Căprioara) şi câteva pensiuni. Râul Covasna străbate oraşul şi Parcul Central. În acest parc sunt câteva statui, un foişor cu izvor de apă minerală – Izvorul Elvira, un izvor pe malul râului. Plimbările prin parc şi pe faleza de pe malul râului sunt relaxante. În Parcul Central se află Balta Dracului, monument al naturii, o combinaţie între un izvor mineral şi o emanaţie de gaze mofetice. Pe str. Rakoczi Ferenc, aproape de centru găsiţi Centrul de Informare Turistică, unde se pot obţine informaţii şi ceva broşuripliante utile. Pe strada Petofi Sandor parcă se află una din mofetele tradiţionale din Covasna, şi anume Mofeta postvulcanică Bradocz. Este interesant aspectul exterior: o casă tradiţională joasă şi o curte generoasă. Mofetele sunt emanaţii de bioxid de carbon, benefice pentru anumite probleme de sănătate. În cadrul Spitalului de Cardiologie se află una din cele mai mari mofete din lume.

Am urcat în partea de sus a staţiunii, unde se află Spitalul de Cardiologie, Hotelul Clermont, Hotel Bradul şi Campingul Covasna. Legătura între centrul oraşului şi Spitalul de Cardiologie se face de către un tractoraş cu vagoane, 5 ron.

Din faţa Hotelului Clermont pleacă traseul de 3 km al mocăniţei covăsnene (6 ron adulții). În timpul sărbătorilor locale cele 3-4 vagoane deschise circulă tractate de o locomotivă cu aburi (CFI 764-243,90 cp, Budapesta, 1911), iar în restul timpului de o locomotivă diesel. După 3 km şi o pauză de 15 min garnitura se întoarce. Circulă între Clermont şi Planul Înclinat (Şiclău – o minune a tehnicii inaugurată în 1890; distrusă 90% acum, se mai văd doar urmele şinelor). O alee betonată, cu bănci, şerpuieşte pe lângă linia ferată îngustă pe cel puţin km, loc de plimbare pentru pacienţii de la cardiologie şi pentru turişti. Am urcat câţiva km şi pe drumul ce ajunge la Comandău (după Planul Înclinat se termină asfaltul), pe alocuri se deschid câteva peisaje frumoase. Pe la jumătatea traseului parcurs de Mocăniţă este un indicator către o cascadă; comic a fost faptul că noi credeam că denumirea Vizeses afişată e numele cascadei – am aflat apoi că e traducerea în maghiară a termenului “cascadă”. Tot din zona Hotelului Clermont se poate face traseu spre Cetatea Zânelor (am văzut o hartă).

Am făcut, pe parcursul unei zile, un minicircuit în zonă. Am plecat spre localitatea Zăbala, unde în centrul satului se afă o biserică fortificată. Te poţi plimba în jurul fortificaţiei circulare; turnul înalt domină peisajul. Pe un drum la dreapta, pe lângă biserică, se ajunge la domeniul Mikes. Am văzut şi câteva porţi secuieşti tradiţionale. În sat se află şi un Muzeu etnografic ceangăiesc pe care nu l-am vizitat.

După câţiva kilometri facem dreapta spre Ghelinţa, pentru a vedea Biserica fortificată romano-catolică, monument UNESCO. Este ridicată în 1245 în cinstea sf. Imre în stil romanic târziu. Restaurată, cu spaţii bine îngrijite la exterior, era din păcate închisă. Nicăieri nu era afişat vreun anunţ privind locul unde găsim cheia, nici ţipenie de om în preajmă, aşa că nu am putut intra. Am admirat-o din exterior şi prin câteva creneluri. În faţa intrării este amplasat un bust, al lui Szent Laszlo. Am citit pe Internet despre pictura extraordinară din interior pe care sper să o văd cu altă ocazie.

Am urmat şoseaua spre Târgu Secuiesc, apoi E574 către Oituz. La un moment dat am intrat pe o bretea la stânga, spre Lemnia. Pe dealul Sf. Mihail, în mijlocul cimitirului, se află o superbă biserică catolică fortificată. Ridicată la sfârșitul secolului al XV-lea, deservea locuitorii satelor Lemnia și Mereni, fiind plasată între cele două localități. Turnul clopotniță se termină cu o cupolă în formă de bulb, de stil baroc. Turnuri de apărare semicirculare întăresc zidurile fortificației. Complexul religios era, de asemenea, închis. O alee străjuită de plopi formează un fel de tunel din șosea până sus pe deal.

Următorul obiectiv a fost biserica fortificată din Sânzieni. De factură romano-catolică, a fost ridicată în secolul al XV-lea și are hramul “Sf. Duh”. În categoria monumentelor istorice este inclusă și superba incintă fortificată, de formă ovală, înconjurată de patru bastioane cilindrice. Urcând, prin cimitir, pe dealul de lângă biserică avem o vedere de ansamblu a complexului fortificat.

Din Sânzieni am ajuns din nou în Târgu Secuiesc unde, în centrul orașului se desfășura Târgul de toamnă. Foarte frumosă arhitectura clădirilor din centrul vechi. Pe o scenă evoluau diverse formații, târg cu produse tradiționale, diverse obiecte de vânzare: ceramic pielărie, textile etc.

După un popas pe malul Lacului Reci ne-am reîntors în orașul Covasna. În toate satele se vindeau cartofi, fiind deja început de septembrie; mulți localnici aveau mici gherete la poartă unde făceau kurtoskolacs, acea spirală de cocă dulce ce se topește în gură (6 ron cel mare și 4 ron cel mic) și pâine cu cartofi (10 ron). În centrul Covasnei am băut o limonadă cu ghimbir foarte bună.

Ne-am întors la București pe varianta Brașov-Cheia-Vălenii de Munte oprindu-ne la Prejmer (superb) și Mănăstirea Cheia.

Pentru relaxare, timp de 2-4 zile, orașul-stațiune Covasna este o destinație ideală.

---

VIZUALIZĂRI: 8877 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI