Cetatea lui Traian de la Adamclisi

TIPĂREȘTE

După ce am vizitam monumentul de la Adamclisi, următoarea destinaţie la care doream s¬ă ajungem era Mănăstirea Sfântului Andrei. Am introdus pe GPS coordonatele mănăstirii şi am pornit la drum. Dacă în articolul despre casa tovarăşului Ceauşescu am “certat” GPS-ul pentru că ne-a dus pe nişte coclauri din Scorniceşti spre Drăgăşani, de data aceasta îi mulţumesc, pentru că după ce am plecat de la monument, pe un drum lateral, la aproximativ doi kilometri, am dat de o parcare, aproape goală, unde se afla o singură maşină, şi nişte ruine. Am virat şi noi imediat spre parcare să vedem despre ce este vorba, iar o pancartă aflată la intrarea în aceste ruine, ne-a lămurit că este vorba despre cetatea din Adamclisi, numită Tropaeum Traiani, despre a cărei existenţă habar nu aveam.

Aşadar am parcat maşina în parcarea amenajată din faţa cetaţii. Această parcare are următoarele coordonate GPS: N – 44.092082 şi E – 27.946804. Am pornit spre cetate, la intrarea în cetate este un panou pe care este trecută o mică istorie a cetaţii si zice aşa: “ Intemeiat de împăratul Traian după războaiele dacice de la începutul secolului II p. Chr. şi reconstruit de împăraţii Constantin cel Mare şi Licinius în secolul IV, municipiul Tropaeum Traiani a devenit un important centru religios. La jumătatea secolului al VI-lea era sediul episcopal. Marile bazilici ale cetăţii sunt plasate de-a lungul viei principalis. In secolul al IV-lea, bazilicii forensic, civilă prin excelenţă, i-a fost adăuguată o anexă pe latura de nord. In afara incintei au fost identificate o bazilică parohială şi alta cimiterială. In apropierea bazilicii episcopale a fost cercetat şi un babtisterium. Trei dintre bazilicile din interiorul cetăţii dispun de o criptă sub altar. Monumentele au fost părăsite în urma invazilor avaro-slave din secolul VII. ”

După ce am citit aceste informaţii am pătruns pe poarta cetăţii în iteriorul acesteia. Nu se plăteşte nici o taxă şi cel puţin în momentul vizitei noastre nu se afla nici un ghid care să ne îndrume. Dar acea zi a fost una norocoasă, cum v-am spus mai sus în momentul sosirii noastre în parcare mai era o maşină. Din această maşină au ieşit trei persoane, două dintre ele au mai fost la această cetate şi îi povesteau celei de-a treia ce ştiau de la vizita anterioară când au avut norocul să aibă un ghid pentru că fusese o excursie oraganizată. Am stat cât mai apoape de ei pentru a trage cu urechea (ştiu că nu e frumos, dar doream să aflu şi eu informaţii). Aşa am aflat că şanţurile care încadrează drumul principal al cetăţii au fost special amenajate, pentru căruţele locuitorilor cetăţii care au fost construite cu acelaşi ecartament, diferit de alte căruţe din aceea vreme. Acest lucru l-au făcut pentru a atrage atenţia paznicilor cetăţii când se apropia o altă căruţă din afara cetăţii, ingenios nu? Pe urmă vorbeau de un alt şanţ, un apeduct, care era folosit pentru a aduce apă în cetate. Ultimele fraze pe care le-am mai auzit de la ceilalţi vizitatori au fost legate de o bazilică care se numea Bazilica Cisternş, denumire care provine de la faptul că lăcaşul de cult a fost ridicat pe locul unde se afla o construcţie, “cisternă”, care alimenta cu apă cetatea. Pe urmă colegii s-au îndepărtat de noi, urcând pe nişte ruine şi nu ne-am permis să-i însoţim, oricum le mulţumesc pe această cale pentru informaţiile oferite.

Am pornit singuri prin cetate, care este imensă, are o suprafaţă de aproximativ 10 hectare. Cetatea a fost construită din ordinul împâratului Traian şi a fost considerată cea mai mare aşezare civilă de pe teritoriul Dobrogei, în cetate fiind aduse familiile veteranilor care au participat la razboaiele dacice. Oraşul construit de împăratul Traian a fost distrus de către goţi, acest popor migrator care a adus multe distrugeri omenirii. Oraşul a fost reconstruit în timpul împăratului Constantin cel Mare în anul 316, dar nici acest nou oraş nu a rezistat prea mult, fiind distrus în anul 587 de către alt popor migrator şi anume avari. După această distrugere, oraşul nu a mai fost reconstruit, a rămas o ruină şi a fost dat uitării, până prin anul 1882, când arheologul Grigore Tocilescu, a început săpături aici pentru a scoate la lumină vechiul oraş. Munca sa a fost continuată de un alt celebru arheolog, Vasile Pârvan. Datorită muncii acestora vedem şi noi astăzi vechiul oraş a lui Traian.

Am ajuns şi la locul unde a fost Bazilica Forensis, aceasta a fost construită în timpul împăratului Constantin cel Mare şi reprezintă locul unde se desfăşura activitatea publică şi administrativă a oraşului. Era şi locul unde se încheiau tranzacţii economice. Aici se mai observă şi astăzi, aşezate pe două rânduri, urmele unor coloane care cred că aveau dimensiuni mari, astăzi sunt vizibile 18 baze ale acestor coloane. Sub această bazilică în urma unor săpături arheologice desfăsurate între anii 1971-1973 au fost descoperite, într-o criptă secretă, osemintele unor martiri care au murit în numele creştinismului.

Am mai umblat prin cetate dar peste tot sunt numai ruine şi ce e mai rău că în unele cazuri buruienile depăşeau în înălţime ruinele. În interiorul cetăţii turistul poate umbla pe unde doreşte, nu este un traseu anume, se poate urca pe ruine, în mare poate face orice aici şi cred eu, nu este un lucru bun, pentru că, nu toată lumea are grijă să nu distrugă ruinele acestei cetăţi. Ar trebui ca în interiorul ruinelor să fie montate mai multe panouri informative pentru ca turistul să afle ce se ascunde în spatele ruinelor pe care le are în faţă. Si cred că ar fi bine dacă ar exista şi un ghid aici, o casă de bilete de unde să se cumpere bilet de intrare, camera de luat vederi pentru ca turişti să nu distrugă ruinele, o mediatizare şi o promovare a acestui obiectiv pentru că multă lume nu ştie de el şi mă opresc aici pentru că mă supăr fiindcă nu ştim să facem turism şi ne mirăm că lumea pleacă în vacanţe pe afară.

Mulţumesc GPS-ule că mai dus la acest obiectiv turistic.

Vă doresc concedii plăcute.

---

VIZUALIZĂRI: 4068 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI