GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Am fost 'Acolo' pe marea lui pepsi70ro
TIPĂREȘTESalut,
Nu stiu daca merita punctat, voi hotarati, dar cu siguranta vor fi si reprosuri. O parte din aceste fotografii sunt mai vechi, scanate de pe hartie fotografica, altele primite de la colegi, nu sunt facute de mine. O parte sunt surprinse de mine.
Acest articol nu cred ca va fi pe intelesul tuturor. Multi poate nu il vor intelege acel sentiment pe care il avem noi simpli marinari cand citim ce a scris –pepsi70-
Este si un raspuns dat acelor persoane care ne injura pe unde ne prind, dar niciodata in fata. Ei, spun ca suntem persoane fara drept de a avea o parere si impresie despre un loc vizitat numai de ei. Cred ei. Ca nu suntem obiectivi si vrem sa ii contrazicem. Nu le mai place sa li se spuna turisti, le place sa li se spuna "Traveleri". Cum la croitori le place sa li se spuna "Dizaineri". La frizeri "Herstilisti".
Domni si Domnite ajunsi prin Punta Cana la 7stele, intra in piscine de 7stele (si tin sa precizeze la fiecare fraza scrisa), sunt destui pe aici, ii stim si ne-au spus parerea lor despre noi, simpli marinari.
As continua povestea lui –pepsi70- cu permisiunea lui. Acel rewiew despre mare. Superb! Felicitari!
Nu vreau sa va fac un C.V., dar precizez ca am lucrat atat pe vase de croaziera cat si pe cargo, tanker si vas de cercetare biologica. Cateva persoane de pe aici stiu acest lucru.
In general, parerile mele pe saituri despre acele regiuni, orase, mari, tinuturi calcate (cum vreti voi sa le spuneti) nu au fost pe placul "Travelilor" ajunsi prin acele parti cu agentii de turism poate doar o data in viata. . Eu sunt mai direct, spun lucrurilor pe nume, in fata si fara ocolisuri, asta sunt. Daca ma puteti accepta asa cum sunt, va Multumesc! Oricum stiu ca nu este bine, sunt cazuri in care trebuie sa o las mai moale. Stiu si asta. Dar "Am fost Acolo".
Unele pareri au fost mai acide si foarte dure la adresa unor tari si a celor care traiesc pe acele meleaguri. Poate, acum imi dau seama ca am gresit. Nu voi mai repeta cuvintele grele aduse acelor oameni, doar a nivelului de viata oferit de acea tara, poate atunci cand voi face un rewiew despre acea tara. Nu sunt un povestitor stralucit si nici nu vreau sa dau Bac-ul la Romana. Ma veti scuza? daca doriti? de eventualele greseli? Multumesc Anticipat!
- Pepsi 70! sper ca nu te superi, dar as mai adauga cate ceva, fara perdea si Eminesciene sau mai stiu e ce versuri cu rima despre Mare.
Pe acel vapor sau pe acea mare, suntem adunati de prin Berceni, Noua din Brasov sau Republicii din Constanta. De prin Colonistii Mangaliei, Craiovita Craiovei sau Girocul Timisoarei. Suntem simpli oameni, fiecare cu o personalitate si un cacaracter diferit unul de celalalt.
Fiecare dintre noi in sufletul lui ii ramane un port. Pentru mine a fost si va ramane Pireus. In Pireus am ajuns prima data si am deschis ochii. In Pireus sau Atena, am stat si cate 2 luni la dry-doc. Stiam toate strazile, am ramas prieten cu oameni de acolo. Stateam in zona portului cu muncitori. Cu ei ieseam seara. Eram primiti la ei in casa si pusi la masa. "Acolo" am invatat sa vorbesc greaca. Am ajuns in fiecare an in Grecia si sa imi doresc sa ajung "Acolo". Doar sa o mai vad o data, mereu spun ca este ultima data cand vin, dar fac ce fac si tot in Grecia ma duc. Dar nu ajung niciodata in Pireus. "Acolo" a fost casa mea mult timp.
Unii sunt ofiteri, masinisti, instalatori, bucatari. Pe vase de croaziera sunt si cei de la hotel, ospatari, barmani cameriste, etc. Munca deseori este pana la epuizare, dar avem si zile de odihna. Avem conditii de mare agitata si in plina furtuna, iar uneori marea este atat calma incat auzi delfini langa vapor.
Cand am plecat prima oara in 1994 nici prin gand nu imi trecea la ce voi invata si ajunge sa vad.
In apus, locul nostru unde stam si ne relaxam dupa un cart este "Acolo" in sala de mese (mai pe romaneste) sau pe bancutele de puntea deschisa. Despre acel loc vreau sa va spun si eu cate ceva.
Pepsi 70, te rog sa ma corectezi daca gresesc. De la tine accept!
In Apus, stai cum ai spus tu, singur cu tine insuti. Asa este, dar acel loc de pe vapor are un loc special in inimile noastre, ale unui simplu marinar. Cand ne este greu sau suntem bucurosi, cand primim vreo veste trista sau buna, in acel loc ne refugiem. Sunt zile si nopti in care inebunesti de dorul de casa. Tanar fara sotie si copil este mai usor. Cei cu sotie si copii au momente in care se uita in apus si plang, de Dor! Te uiti la ei si te intreb, asa voi ajunge si eu? Da, asa ajungi, sa ai puterea sa recunosti acest lucru, ca da, am plans de dor, acest lucru il inveti in apus pe acea bancuta si acea mare. Barbati caliti pe oceane si departe de casa, sunt acolo sus, pe punte singuri, doar cu ei si inima lor. Ne strangem pe vreme buna pe bancutele de pe punte si ne povestim unul celuilalt despre cum este la el Acasa.
Cum este Acasa!! La fiecare, despre familie si iubita, copii si parintii fiecaruia. Credeti sa nu, pentru noi simpli marinari, are acelasi inteles in orice limba de pe acest pamant cuvantul ACASA!! Fiecare de pe unde suntem adunati: romani, greci, danezi, italieni, filipinezi, scotieni, indonezieni, norvegieni, englezi. rusi.
Pe vapor si in apus pe acea bancuta, incepem sa invatam o alta limba decat cea a noastra sau dialectul scotian. Cat costa o sticla de Havana sau unde gasesti cele mai frumoase curve. Unde poti schimba bani mai ieftin si sa nu te prosteasca unul altul prin Chile. Unde sunt cele mai bune magazine si ce se poarta. Ce modele de adidasi sau blugi au scos. Pe ce plaja este bine sa mergem in Honolulu. Tot in apus si tot pe acea bancuta, dupa ce termini treaba, stai si fumezi si inveti despre bucataria din Filipine, Grecia sau alta tara.
Pe aceea bancuta in apus vorbesti cu tine si spui:
- De maine voi fi mai bun si voi face asa sau asa. Pe dracu, baliverne penrtu adormit copii.
De maine esti mai retras in tine, esti mai acru si mai scarbos cu cei din jurul tau. Tot de maine observi ca in loc sa fii asa cum ti-ai propus, tu devii alt om.
Tot in apus si pe acele bancute, invatam unii de altii, daca ajungem vreodata, ACOLO, in tara celuilalt sa ne cautam unul pe altul, sa il intrebam daca mai traieste si bem un whisky? Ce este bine si ce nu, sa facem in concediu in tara respectiva.
In apus, pe punte, am invatat sa leg prietenii. Prietenii!!! nu curvasareala!!! Cand iti este greu, sa ai la cine sa apelezi. Cand bei apa din tanc impreuna, esti FRATE cu grecul sau englezul, cu filipinezul sau cu egipteanul. Cand ajungi in concediul cu familia si suni la grec sau la scotian esti bine primit la el. Cand ajungi in Port Said si suni la acel prieten, vine sa te vada, macar pentru o juma de ora.
Si "Acolo" pe vapor sunt perfizii si mancatorii de …. vorba celor de la Parazitii. Si pe vapor este o lupta pentru putere si un loc in fata. O lupta si o incrancenare pentru a iesi in evidenta. Pentru a castiga un concurs sau a primi zile libere de la Capitan, pentru a vizita o piramida sau un zid. De a vizita un Hermitage sau a vedea memorialul USS. Arizona.
Vaporul uneori sta in rada sau in port mai multe zile. Noi putem merge in oras sau sa vizitam imprejurimile. Putem merge la plaja sau la scufundari. Noi mergem pe strazile Havanei in spatele cladirlior si a hotelurilor luxoase de 5-7 stele! Mergem prin favalele din Rio sau pe strazile laturalnice din Singapore.
"Acolo"’, sa spun asa sa fiu in ton cu numele saitului mergem noi!Turistul carat de agentiile de turism nu pune piciorul in acele zone. Zone grele, mizere, rau famate, saracia este la ea acasa. Birturile colcaie de infractori si de baietii de cartier.
La un moment dat cineva a spus:
-Si eu am fost dar nu am vazut asa ceva. Totul era frumos si totul mirosea a spray si apa de colonie. Cum iti permiti sa spui asa ceva? Unde ai vazut tu pesti ca eu nu am vazut?
Unde ai vazut tu curve? ca eu nu am vazut.
Unde ai vazut tu saracie? ca eu nu am vazut. Eu am vazut oameni fericiti si zambitori.
Erau multumiti in situatia respectiva.
Oare acesta este adevarul?
E, uite domnita draga cu diamante pe talpile slapilor, ca imi permit sa spun asa ceva. Si acei pesti sunt "Acolo". Si acei copii ai strazii si acele curve si alcolici sunt parte a tarilor unde te duci.
Noi mergem "Acolo", unde copiii vand droguri si mamele lor se prostitueaza. Ajungem in acele locuri unde daca nu esti cu un localnic dupa tine sau nu stii sa vorbesti in limba lor, simti privirile lor in ceafa:
"Acolo", in Singapore, unde trebuie sa fi atent la curve, sa nu Iti se fure banii din buzunar.
"Acolo", in Costa Rica stand la plaja si vezi un soare si un apus minunat, iar langa tine vezi o broscuta iesind din ou si se indreapta spre ocean.
"Acolo", pe punte, ascultam o poveste despre un loc sau o tara. Cum sa ajungi la Machu Pichu prin Inka Trail de 4 zile.
Cat costa sa inchiriezi o masina pentru 3 zile in Miami si care agentie este mai ieftina.
Tot pe vapor, pe punte si acea bancuta inveti un cantec si ce inseamna acele cuvinte, sa dansezi si sa mananci ca cel de langa care stai. Sa vorbesti ca el si sa gandesti ca el.
In Gibraltar langa stanca care sta de veghe, faci cruce si spui Ajuta-ma Doamne si voiajul asta. Sa ajung ACASA cu bine.
Cati dintre acele domnite si domnisori stiu cu adevarat ce inseamna "Acasa"?
Alt domn burghez si plin de universitati, neam strain, ne face albie de porci, cum ne permitem noi simpli marinari sa il contrazicem, pe el, cum pe el?
Sunt rau, stiu, dar nimeni pana acum poate, nu a avut nesimtirea sa le spuna in fata.
Acele domnite care intreaba:
Eu vreau un hotel unde sa fie umbra tot timpul, iar vantul sa nu bata deloc.
Ce sa le spunem noi, acestor domni si domnite? simpli si umilii lor marinari? Ma credeti sau nu, mie unul imi era dor si de copacii din fata blocului. Imi era dor si de a 2-a nevasta a lui tata. Imi era dor pana si de cei cu care ne injuram si ne bateam in curtea scolii pentru o fata. Imi era dor si de vecina care ii ceream maicamii niste faina ca ea nu mai are. Imi era dor sa joc un fotbal cu baietii in curtea scolii.
Tot imi faceam planuri de viitor si pana la urma ajungeam sa plec din nou pe mare.
La bunicii mei din Mangalia aveam prieteni care spuneau mereu:
-Gata, numai plec!
De unde fratilor, Boala intrata in sange si greu o scoti. Eram tanar, fara probleme si fara datorii de sot si tata. Puteam munci pana la epuizare si de a dormi 15 minute si apoi de la capat.
Pe vapor inveti sa ierti. Nu sa uiti. Dar sa pot ierta pot spune ca am invatat. Am invatat si am vazut cum este in Groenlanda. Cum este sa fii in mijlocul Pacificului. Sa fii la picioarele lui Isus de pe dealul din Rio. Am simtit adrenalina in corp, vazand barcile de Somalezi venind inspre tine si deodata auzi sirenele vedetelor americane ca pe un colac de salvare. Am invatat sa privesc oamenii in ochi cand vorbesc cu ei.
Pentru aceste lucuri noi nu avem cum sa avem pareri si sa fim obiectivi. Eventual de a da din cap, ca tampii la orice baliverna turnata de o domnita sau domn? Ajunsi prin alte tari si intorsi Acasa iar aici vorbind de rau pe cei care poate ii invidiaza in adancul lor. Daca ai tupeul sau nesimtirea sa nu ii impartasesti opiniile esti facut in toate felurile.
Dupa abandonarea barcilor am familia mea.
Acum, nu as mai pleca, dar ceilalti au facut asta. Ii invidiez pentru puterea lor, ii mai invidiez pentru a spune in fata ce au de spus, de a fi stat cu mine pe o banca in apus de soare pe o "Mare".
Lor le Multumesc ca "Am Fost Acolo", cu ei, cei care m-au invatat sa privesc aceste apusuri de soare. Oriunde ar fi ele in lumea asta. Pe orice Mare ele sunt la fel, dar nu toti simt sau stiu ce inseamna asa ceva.
In vacanta cand merg cu familia si ma uit la apus, stiu ca "Acolo" undeva mai sunt cativa ca mine.
Am ajuns la 40 de ani si un pic. Acum, imi este dor sa mai dorm in cabina mea macar o data. Acolo unde visam sa am o famile si un camin al meu. Acum am ce mi-am dorit atunci in apus pe acea bancuta si pe acea mare descrisa de –pepsi70-.
Dar o parte din mine a ramas "Acolo" pe acele vapoare si bancute. A ramas acea parte in acele apusuri trecute si care totusi le vedem aproape in fiecare zi. Sa ma uit pe geam sa vad marea si un apus superb descris de -pepsi70- Noi stim acea mare frumoasa cu valuri care se sparg la mal in linistitea serii, la, la, la, la. Acea mare pentru care ne scoatem ochii la vreun concurs cu premii si ne aratam unul celulilat cat de "expert sunt eu fata de tine’’. Noi vedem acea mare cu apa calda, unde ne simitit foarte bine. Acea mare in care ne jucam cu copiii si iubitele. Acea mare din care vrem sa nu mai iesim. Acea mare in care stam seara la taverna prin vreo insula si o vedem frumoasa, colorata de soare in apus. Marea aceea limpede si curata pentru care facem eforturi si sacrificii de a ajunge cu totii, macar o data pe an la ea.
Dar oare asa este aceea mare? Uneori marea este cea mai Mare minicinoasa. O mare pe care uneori o blestemam pentru tot ce ne face. O mare care uneori este nenorocita, este perfida, este nedreapta, care naruie toate visele si stoarce toata vlaga si puterea uni om. O mare care ucide oameni si omoara vapoare. Cand stai intr-o barca de salvare si te uiti ca pozele tale cu cei dragi s-au dus odata cu barca la fundul marii. Simiti ca esti gol si esti al nimanui.
Tot in apus, pe acea nenoricita de mare, inveti sa sari la bataie. Sa rabufnesti si sa ti se para orice nedrept. Sa faci scandaluri si sa ai frustrari din orice. Tot acolo, pe acea mare, pe care unii o vad asa de frumoasa si cu spumele in nu stiu ce versuri, inveti sa urasti. Sa urasti pe cei de langa tine pana in primul port. Sa ii urasti pe cei de acasa, tot pana in primul port.
In acele porturi, mergem impreuna si stam la cate un bar ieftin si dam shaturi pe gat, ne mai si imbatam uneori. (Sa nu credeti ca sta cineva beat pe vapor, la cateva escapade esti trimis direct acasa). O data de 2 ori la nervi si rabufniri chiar bei cu capitanul, dar atat.
Tot aceea mare si acel apus descris de pepsi70 te face ca in primul port sau mai nou, sa suni de pe mobil ACASA. Sa auzi vocea cuiva drag care te alina. Sa auzi ca exista pe lumea asta cineva caruia ii pasa si ii este dor tine. Sa auzi ca esti iubit si asteptat acasa. Sa auzi ca Existi.
Mai sunt si apusuri triste. Sunt si este un adevar, ele fac parte din viata noastra a marinarilor fara pareri si impresii. Un apus si o mare care fura tot ce iti este mai drag. Prietenii, parintii, copiii, iubitele si pe tine. Te face mai nesimitit si mai cinic. Devii ironic si uneori dupa ce te intorci esti greu de suportat de cei din jurul tau. Unii devin alcolici, unii pierd tot ce au mai frumos. Isi pierd familiile si copiii doar pentru ca ei ai fost "Acolo" plecati, pe acea mare blestemata.
Am fost luati la misto, nu numai eu, si cativa care au incercat de a spune si ’’eu sunt marinar’’. Parerea noastra, a celor care lucreaza pe vapor nu prea este la obiect si nu reflecta intodeauna realitatea spun ei. Noi nu avem cum sa ne dam seama si nu suntem in masura a avea pareri, pentru ca spun unii, noi stam numai pe vapor pe acea bancuta in acel apus.
Noi nu dam mii de euro pe o calatorie in Caraibe, nu avem dreptul sa ne spunem parerea pentru ca in fata celor cu bani noi suntem cei murdari de motorina si putim a petrol cand stam langa ei.
- Noi nu iesim sa vedem acele locuri vizitate numai de ei.
- Noi suntem la munca si nu stim sa ne alegem obiectivele turistice
Nu avem cum sa avem o parere chiar daca la Piramide stam in autocar cu pasagerii. Stam atata timp cat stau si ei. Mergem unde merg si ei. Mancam unde mananca si ei. Stam pe o plaja cat stau si ei.
E uite ca si noi, dupa ce terminam un contract, in vacanta mergem tot in acele locuri.
Poate, din toate aceste motive suntem primii la petrecere, suntem deschisi la suflet si buni. Poate, din aceleasi motive de mai sus suntem mai retrasi si mai timizi cu cei din jurul nostru. Tot, din cauza acelui apus sau acelei mari Furacioase invatam sa fim prietenii cuiva. Si tot din acele motive de mai sus, inveti sa te ascunzi, uneori sa vrei sa nu ti se vada fata si cum arati. Tot, din aceste cauze ale unei mari blestemate invatam sa ne iubim familia mai mult decat o aratam sau cred ei. Sa ne bucuram in fiecare zi de ei. Tot din aceste motive ale unui apus de soare si a unei mari suntem injurati si aratati cu degetul. Dar tot din aceste motive uneori, ma credeti sa nu ca nu, mai imi pasa de ce spun cei din jurul meu.
In fotografii incerc sa va arat ca nu este intodeauna cum vedeti pe si in acele pliante minicinoase ale agentiilor de turism. Nu am sa fac descrierea fiecarei poze, doar de unde este.
Multumesc Frumos –pepsi70- pentru ca mi-ai amintit ca "Am Fost Acolo" pe acea mare si eu. Multumesc ca ai fost la intalnirea voastra si esti privit cu respect.
Am mers cu fata mea in Tassos, prima oara pentru ea, cu vaporasul de croaziera al unui amic grec, Vassilis. Dupa 1 ora de vorbit cu el, amintindu-ne ce faceam si lasandu-ma sa merg pe mare cu acel vaporas, sa ma dau si eu mare in fata fetei mele, la intoarcere pe inserat cand apunea soarele fimea ma intreaba si sotia se uita la ea.
Eu stateam cu spatele la ele, ma gandeam asa in zare, in apus cat de mult le iubesc. Si cat de fericit sunt ca le am langa mine. Cat de mult mi-au lipsit pe acea mare frumoasa pe care o stim cu totii. Cand vin acasa si le vad si ma bucura fiecare secunda stata (sper sa nu citeasca fimea) tot din cauza unei nenorocite de "Mari"
Eram absent.
- Mami la ce se uita tata? ca eu nu vad nimic.
- Intreaba-l pe el, zice sotia mea.
- Tati, la ce uiti asa in zare, este ceva "Acolo"?
- Ma uit la Apusul soarelui si la Marea asta.
Sotia ma apostrofeaza: De ce minti fata?
- La viata lui, unde sa se uite? Asta este viata lui tactu. Pe marea asta a umblat el.
Si fimea ma intreaba:
-Cum adica?
Cam asta este cu -pepsi70ro- si cu articolul Marea si acele Apusuri despre care va povestea el. Pot spune, sa fiu si eu in ton cu scriitorii si cu denumirea acestui sait:
Da si eu "Am Fost Acolo"
P.S.
Am auzit ca esti bun la suflet Cornel, Te Rog Frumos si eu un singur lucru daca se poate:
O melodie, daca crezi ca este acceptat acest articol:
Tom Jones –green, green, grasse of home. (nu cred sa aibe videoclip)
Multumesc!
Trimis de laurentiucapac in 25.02.10 14:06:16
78 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (laurentiucapac); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
78 ecouri scrise, până acum, la acest articol
chiar daca de obicei aceasta sarcina este indeplinita de altcineva (unul dintre moderatori), atasez cu cea mai mare placere chiar eu aceasta melodie draga si sufletului meu... (imediat ce o voi gasi) .
Rog așteptați...
Raman uimita de cate ori mi-este dat sa simt si sa cunosc oameni (barbati in acest caz) cu o asemenea sensibilitate. Si tu si pepsi cred totusi ca sunteti niste exceptii in zilele noastre... M-au impresionat si induoisat la maxim toate frazele tale mai scurte sau mai lungi. Ele ascund mult adevar, multa tristete, frustrari, iubire, bucurie, dar si multa singuratate...de fapt, viata unor oameni simpli dar atat de complicati in simtiri...oameni adevarati, dintr-o bucata.
Citindu-ti randurile parca am vizionat un film, stii, chiar in culori si exact in ordinea insiruirii lor...Iar filmul l-am numit "Singuratatea lupilor de mare...".
Multe felicitari si te punctez cu maxim. Bravo!!!
Gata, melodia este deja inclusa, sus de tot, imediat sub titlul.
Play &... enjoy vibrantul review scris de laurentiucapac pe un fond sonor cat se poate de adecvat sensibilitatii randurilor scrise, asigurat de muzica lui Tom Jones.
Bravo frumos review, ai un vot mare din partea mea.
Mereu am privit cu respect marinarii pt toate sacrificiile pe care le fac.
Cred ca trebuie sa ai o anumita chemare pt o astfel de meserie.
Emoţionantă povestea ta şi să ştii că ai talent la scris.
Deşi eşti mai vehi decât mine aici, dă-mi voie să-ţi spun "Bine ai venit pe Amfostacolo" şi sunt convins că aici nu-ţi va spune cum spui că ţi s-a mai zis, pentru că aici nu sunt "domniţe cu diamante pe tălpile şlapilor" şi nici "traveleri" (sau dacă sunt, nu vor îndrăzni să se manifeste).
Ai scris frumos, din suflet şi să ştii că toţi cei departe de casă simt, cel puţin în parte, ceea ce ai descris atât de plastic tu.
Este drept, totuşi marea are ceva deosebit şi special şi vă transmite un pic din asta şi vouă, marinarilor.
Şi când mă gândesc că era cât pe-aci să mă fac marinar...
Pe de-o pare te invidiez când enumeri locurile pe unde te-au purtat paşii (pardon, vaporul), dar pe de altă parte ..
Mă bucur că votul meu (al şaptelea) îţi aduce şi superbonusul.
Laurentiu, initial nu am vrut sa iti citesc review-ul datorita lungimii sale... , mi-am zis, ce sa spuna un review despre mare atat incat sa fie interesant?
Am inceput sa te citesc si nu m-am putut opri pana la final!
Eu, una dintre acele domnite cu "diamante pe talpile slapilor" si in acelasi timp "burgheza si plina de universitati", dar de neam romanesc, eu care am indraznit sa scriu nuvele si poezii, ma inclin in fata ta si nu pot sa spun decat "jos palaria"!
Dintre toate zecile de review-uri citite pana acum, cat mi-a permis timpul si interesul pentru obiectivele respective, acesta scris de tine a fost cel mai profund si adevarat, poate tocmai pentru ca nu se refera la o destinatie anume, dar la toate destinatiile la un loc...
Felicitari! Ai stofa de novelist, ar trebui sa scrii impresii din calatoriile tale.
Dupa ce te-am citit, asa m-am emotionat ca nu stiu ce as mai putea scrie eu....
Va Multumesc, dar am scris la ce am simtit pe unde am fost.
Mai am de incarcat cateva, mai multe poze la acest articol.
Multumesc pentru melodie.
Sper sa nu se supere pepsi 70. pentru ca am continuat la ce a scris el.
Am sa incerc cat imi va permite timpul sa mai scriu si despre alte locuri.
Multumesc, dar majoritatea suntem asa nu numai eu. Poate eu am avut curajul sa scriu despre ce simtim noi.
Va las si ne vedem maine,
Desi am nickul Traveller nu pot sa nu ma inclin in fata sensibilitatii rindurilor tale; e normal ca 'lup de mare' sa ai acces la locurile nestiute de turistii obisnuiti. Viata pe mare are avantaje dar si dezavantaje (stiu pentru ca am un prieten marinar).
Senzationale pozele, vasul ucrainean era capturat de somalezi
?
...si pentru ca m-a marcat si pe mine "jurnalul tau de bord", mi-am permis sa il imbrac in "straie de sarbatoare"
Multumesc frumos pentru gandurile care le-ai asternut pe "hartia vituala"!!
ps: nu am vrut sa imi dau bacu' la romana pe textul de mai sus, s-a vrut doar o asezare in pagina mai placuta!
Laurentiu , ti-am zis eu ca e de bine aici pe site .....
Sincer eu care sunt un "dur" , un carcotas, citind ce-ai scris m-am emotionat teribil.
Intradevar aveti o meserie grea iar faptul ca sunteti despartiti de familie cu lunile o face si mai grea dar locurile care le vedeti si amintirile cu care ramaneti nu vi le ia nimeni si o face foarte frumoasa.
Da, Andox cu ele ramai. Este nenorocita nu grea.
Dar daca voi mai alege, tot asta voi vrea sa fac.
Este frumoasa dar si grea, este minunata dar si parsiva, pana la urma asta am ales, atunci.
Asta voi alege daca ar fi sa o iau de la capat.
Cu tot ce inseamna ea. Nu imi este rusine si nu incerc sa ma plang. Nu am de ce.
Esta o viata traita si dusa pana acum, crezi ca nu vom fi injurati si in continuare?
Oho si inca cum.
Dar nimeni nu imi poate lua cum spui tu amintirile si sufletul care am pus in ce am facut.
Am vrut sa vedeti ca nu este chiar asa usor cum se vede de pe mal. Si- pepsi- stie asta.
Crezi ca acele locuri compenseaza sentimentul pe care il ai langa copilul tau si sotie?
Niciodata Andox
Multumesc si tie
Un adevar dureros, marinarul e mereu calator si singur...Desigur, aveti si voi momente in port cand intalniti alti oameni, dar acestia sunt straini, iar daca legati prietenii, acestea nu sunt permanente.
Marea e frumoasa si are ceva care va atrage, veti fi mereu cu gandul la ea oriunde ati. Dar, cred ca toate definitiile fericirii includ o a doua persoana pentru a-ti putea impartasi bucuriile, tristetile, problemele, dragostea. Sunt, desigur si persoane care sunt fericite asa, fara responsabilitati, dar cred ca aceasta fericire nu tine multa vreme. Dupa parerea mea, cei care sunt in aceasta situatie, au la un moment dat de ales: marea sau familia. Si sunt convinsa ca cei care ajung sa aiba o familie o respecta si o idolatrizeaza tocmai pentru ca stiu cum este fara ea.
Multumesc biancuta,
M-am hoatarat sa scriu in urma la tot ce s-a scris si am primit... si fara sa le dau o replica pe masura celor pe care ii intalnim pe unde ajungem in lumea asta.
Marea te fura si la propriu si la figurat, depind de tine cat de tare si cat de mult inveti sa o respcti, asa cum este ea. O mare furacioasa.
Cat de bine te proptesti si uneori depinde de tine ca individ, cat de repede iti revii de unde esti.
Din bautura sau din tot felul de probleme.
O mai prostesti si tu pe ea. O mai faci si cum vrei tu. Daca stii cum
Ai muncit cateva ore sau zile bune sa scrii acest review!!!
Si... sunt convinsa pe deplin ca te-au rascolit atat de mult toate aceste amintiri in timp ce scriai!
Dar, a iesit ceva valoros!
Cand incercam sa-mi imaginez cum arata un marinar... mintea mea imi desena un barbat dur, inalt, puternic, foarte ars de soare, cu o privire, nu ca acea in care tu spuneai ca o ai cand priveai apusul de soare!
Si ma gandeam, cu rautate, ca marinarii au in fiecare port cate-o iubita!
Felicitari pentru poze si,bineinteles pentru povestea ta!
Daca a fost greu,doar tu stii!Dar ca a fost frumos........asta ne-ai convins pe noi toti!
Te voi rasplati si eu cu punctajul maxim!!!!!!!
Am citit si eu dintr-o suflare tot... In mare parte povestea imi e cunoscuta dar prin ochii unei sotii de marinar, o prietena buna de-a mea care isi astepta sotul cu lunile si plangea cand acesta nu putea sa ajunga intr-un port de ziua ei sa ii spuna "La multi ani". Care ne povestea despre locurile prin care mergea sotul ei si care incerca sa isi accepte soarta. Dar intr-o zi toate aceste frustrari si stresul acumulat de el l-au daramat si treptat a cazut in patima bauturii. Au urmat apoi incercari disperate din partea ei de a-l salva dar lumile lor parca se despartisera in doua. El traia cu impresia ca nimeni nu il mai intelege si era invidios pana si pe noi, prietenele ei. Povestea lor frumoasa a luat sfarsit si el a ramas sa-si duca viata singur, pe mare.
Foarte emotionanta povestea ta si foarte bine scrisa. Din partea mea, ai trecut BAC-ul cu maximul de PMA!
Multumesc krondia,
Multumesc Georgiana,
Astea cu iubitele sunt de telenovele. Nu prea sunt asa ceva in ziua de azi. Povesti vechi.
Apropo de iubite si telenovele.
Maine daca am timp va voi pune niste poze din Tanger
Am ezitat si eu sa citesc materialul cand am vazut cat de lung e, dar pana la urma tot eu am iesit in castig... Si textul ca textul, dar pozele... senzationale! Felicitari!
Cu voturile noastre, Laurentiu, sigur candidezi la cel mai votat review al anului!
Inca o data felicitari (l-am citit si rascitit) si cred ca ar trebui sa trasez o schita sa ajung macar in 5% din locurile in care ai fost tu...
Dai alta valoare marii, care desi e aceeasi peste tot, e mereu alta.
Pacat ca nu te pot vota a doua oara....
Daca am citit reviewul lui Pepsi70 era musai de citit si acesta... care s-a cam lasat cu lacrimi... Frumos descris pentru un barbat... sensibil si emotionant... Intr-adevar marea nu aduce numai bucurii, ci si dezamagiri si acestea sunt cunoscute numai de cei care sunt in contact cu ea...
Si de la mine ai maxim de puncte!
Daca am scris pe acest sait prima oara ,din cauza ta a fost.Tu ai fost ala care m-a imbrobodit sa scriu.
Nu am sa o mai fac deloc din aceealsi motive pe care tu le sti.
Bun, mai ti minte cand ai spus ca sunt pesoane pe care le sti ,asa din scris si sunt persoane bune?
Unde sunt? ca eu nu le vad acum la articolul tau?
Ele sunt persoane bune cum spui doar cand tu esti bun cu ele ,Gogule!
In Puerto Plata cand ne-am matolit la barul lui Nicu,stii?Ce ai spus ?
Esti acelasi pe care il il stiu, ironic ,flegmatic,zambitor si pus pe glume mereu.Esti acelasi om bun cu suflet mare ,cum te stim noi care am fost cu tine. Acela care le spui tuturor in fata ce ai de spus si asta ii omoara Gogule
Barbatii aia care povestesc pe aici de nu stiu ce pensiune sau vila de pe vreo strada din Bucuresti,tu crezi ca au puterea sa recunoasca ca tine?Ei nici macar nu sunt in stare sa recunoasca ca le-ai spus in fata.
Bun, este ultima oara cand mai scriu pe aici si o fac la tine la articol.
Sti vorba mea;Nu te mai increde atat in ei ca nu sunt cum ar vrea inima ta ,aia mare sa fie.
Te sun ,Fe-li-ci-tari!!
raszvan,
esti asa de suparat pe viata,de dimineata?
Cum....unde sunt persoanele bune care zicea ca sunt aici Laurentiu?????????
N-ai observat cat s-a scris la ecouri,sub povestirea lui?
N-ai observat 19 voturi de foarte bine?in doar juma de zi?
De ce ti se pare ca suntem rai si insensibili?
Eu,spre exemplu,l-am felicitat si prin mesaj privat si recunosc ca l-am incurajat sa scrie aici,stiind ca are ceva ffff interesant de spus!
Si povestirea ta a fost foarte bine primita,impreuna cu pozele tale deosebite,o dovada e si faptul ca pentru un singur articol,ti-am retinut numele!
Am incercat si eu sa spu ceva despre Cuba dar nu am reusit.
Aici este foare bine descris.
Impresionant un vot si de la mine!
Cind eram la virsta intrebarilor de genul "ce vrei sa te faci cind vei fi mare". Raspunsul era un deget aratat in sus AVIATOR, dupa cele scrise de tine si pepsi cred ca am gresit optiunea, nu ca acum as fii aviator dar toti copii isi doresc sa fie aviatori sau forbalisti (sau presedinti).
Marea este mereu aceea iubita care la fiecare intilnire isi pune alta rochie ca sa o iubesti din ce in ce mai mult sau sa o urasti mai mult, care isi schimba mereu savoarea parfumului, aceea iubita de care dupa fiecare intilnire mai agitata iti juri ca nu te mai intilnesti cu ea dar fara ea cred ca viata ta ar fi goala.
Dumnezeu sa va aiba paza lui acolo pe crestele valurilor!
Mutumesc Tuturor,
Sarut Mana, Georgiana. Nu de tine spunea Goguta (asa ii spuneam noi). Stai linistita nu tu esti cea vizata.
Tu esti singura persoana de aici care a avut grija sa NU FUG DE PE AICI. Tu ai fost singura care m-a rugat sa raman si sa spun pe unde am fost, Recunosc!!
-Georgiana este de vina pentru acest articol. !!!
Dannek Multumesc, am vrut noi sa facen o intalnire a celor de pe Tassos anul trecut, dar nu ne-a iesit uite ca au fost cei de aici, poate data viitoare cine stie.
Danneku, nu cred ca vrei sa o cunosti pe iubita asta, ea merge cu toata lumea, nu este numai a ta, doar cand o ai in sange este doar a ta si ramane cu tine. Daca vrei poti sa o iei pe iubita asta, este pentru toti. Dar, Doamne ferste sa o inseli tu pe ea.
Multumesc Vivian (poate reusesti sa scrii la ce ai inceput).
Multumesc, celor pe care poate am uitat sa le Multumesc.
Anul trecut a fost vrema cam ploioasa imi pare rau ca nu ne-am putut intilni.
Anul acesta ce planuri ai de concediu
Daca am facut un cont este pentru a raspunde la acest articol.
Si fratele meu lucreaza tot pe mare. In Mangalia
Cine vrea sa invete ce inseamna acest site si de ce se numeste asa, il rog, mai intai sa citeasca acest articol si dupa sa intre pe Am fost acolo.
A mai propus cineva sa fie cel mai frumos dar...
Sunt din Mangalia si stiu ce inseamna aceste cuvinte.
aI DREPTATE.
Decat sa dau votul celor care vorbesc si descriu despre carciumi si poze cu tufisuri mai bine cu tot dragul tie.
Bravo! VOT mare
Grasu,
Multumesc si tie.
Dannek pe 9 Julie plecam in Olimpic Beach. Stam o saptamana, daca mai facem sejur de la munca in Tassos voi merge tot in aceea perioada.
In rest sti problema sotiei cu programul, trebuie sa nimerim un weekend pe luna, atat poate. Vorbim oricum.
Vreau sa vin dar sa prinda si sotia liber. Mai ai telefonul meu?
Eu tebuie sa plec in Austria la kontrol cu sotia prin iunie si dupa rezultat vedem ce facem.
nu cred ca am mai schimbat telefoane de atunci
Please, mutati acest dialog pe mesajeria privata, este pacat de acest review sa-l incarcam cu ecouri off topic.
Multumesc!
Laurentiucapac, baga-ti bine in cap (o spun zambind si aratand strengareste cu degetul la tampla) ; oamenii ii iubesc, ii admira si ii respecta pe marinari. Unii chiar au curajul sa recunosca cu voce tare; " eu nu as putea rezista... nu as putea sa fac ce fac ei... ".
Tatal meu a facut pe vremea lui, 3 ani armata la marina, si m-a invatat de mica sa respect si sa iubesc acesti oameni. Tin minte ca de cate ori intalneam un marinar (mica fiind, pe la noi pe la mare) fugeam repede in fata lui si ii spuneam " Ce frumos esti... stiu ca muncesti mult... si ca iti este dor de mamica ta... ".
Pacat ca uneori voi vedeti cartierele mai urate din porturile in care acostati... pacat ca poate va intrebati " unde d----- vad altii atata frumusete, ca eu vad altceva... ?
Nu toti avem parte in viata de aceleasi bucurii... important e sa ne bucuram de ce avem.
Multumesc Diaura,
Tatal meu este din Mangalia. Dupa ce am abandonat sportul, am plecat in voiaj.
Am vorbit cu el prin telefon si mi-a spus:
"Ce faci ma te-ai facut marinar? De ce nu mi-ai spus si mie? Ma luam de tine..." si asa ce a fost la gura lui... El este crescut in Bucuresti dar s-a retras la ai lui in Mangalia.
Cand eram mic si ii vedeam cand se intorceau, aveau de toate. Masini, video, faceau bisnita cu blugi, spray-uri, tigari, aveau bani si miroseau frumos, a parfum scump cand treceau pe langa tine. Ii recunosteai de la Siemens cine sunt, dar am trait sa simt si eu cum aveau ei toate astea. Se uitau la tine de sus si la misto.
Iar acele locuri sunt Diaura. Exista, sa ne intoarcem si sa ne prefacem ca nu sunt? Sunt si la noi in tara nu numai pe acele meleaguri. Si noi le avem aici langa noi. Dar cele domnite nu recunosc si acei domnisori. Asta, m-a enervat la culme.
Au crezut sau cred ca numai ei pot merge prin tarile alea.
Iar cu bucuriile ai mare dreptate, eu ma bucur de ce am si in acelasi timp de ce am avut.
Dupa mamicuta nu am plans nici o data. Cred ca am spus tot cu aceasta remarca.
Ai votul meu... si admiratia mea... nu ai fost patetic si nici... deplasat in tot ce ai scris... asta e daca deranjezi... e opinia ta ferma si pertinenta la tot ce ai vazut si trait... experientele voastre sunt unice... si de neegalat... doar de invididat (ai scris prea frumos si din inima...)...
@ laurentiucapac
Noi am mai avut intalniri virtuale si cu alte ocazii si imi pare rau ca n-ai putut veni in Poiana.
Am citit si recitit de nenumarate ori povestea ta si am descoperit povestea strabunicului, bunicului si tatalui meu.
Este atat de adevarat ceea ce ai scris, dar putini sunt capabili sa creada.
Multa lume va invidiaza ca "sunteti platiti sa va plimbati prin lume". Eu le spun sa aiba grija ce-si doresc ca s-ar putea sa li se indeplineasca dorinta.
Tu stii mai bine decat noi toti ca pe mare nu exista democratie, ci cea mai crunta dictatura militara. Acolo nu face fiecare ce-l taie capul ca se duce dracului copaia.
Voi lacrimati la apus de dorul familiilor.
Noi, cele de acasa, invidiate de cuconeturile "minte scurta, poale lungi" stim cu siguranta ca ati plecat de acasa. Niciodata cu certitudine CAND si mai ales DACA va mai intoarceti.
Noi si copiii nostri platim cu lacrimi fiecare bomboana, guma de mestecat, jucarioara sau bluzita aduse de peste mari si tari.
Craciunul, Pastile, Revelionul, aniversarile nu le petrecem aproape niciodata cand le este sorocul, ci atunci cand va intoarceti acasa intregi.
Iar cand ne spuneti ca asta este ultimul voiaj, nu va credem. Pentru ca MAREA este intodeauna sotie, niciodata AMANTA. 
))))))))
Dar, oricat de hoata ar fi, intotdeauna, sub o forma sau alta da inapoi tot ce a luat.
Am ramas fara cuvinte citind aceste randuri. Au fost scrise din suflet, dintr-unul mare. Este o realitate trista si vesela in acelasi timp dar. Stiu din experienta celor din jurul meu ca este o realitate la care nu se poate renunta prea usor. Marea este asemeni unui "drog", permisa fie-mi exprimarea, creeaza dependenta si de ea nu te poti lasa. Dar, este un "drog" special pentru ca are puterea de a sensibiliza si de a te face sa privesti lumea asta si viata, in special, cu mai multa profunzime. Ma insel, Laurentiu?
Almona, Sarut Mana
Cred ca si tu si Dannek cum si Georgiana si Delphinash sau Andox, stiti motivele care le-am avut sa scriu.
Cat am fost injurat si terfelit si am tacut si tot am tacut iar am tacut, pana am rabufnit. Cand incercam sa arat locuri pe unde am fost, eram luat la misto si in batjocura. Daca incercam sa le spun ca nu este asa cum spun ei eram facut analfabet. De toti acei Travalari (cu buzele in 0 si tuguiate) eram ca porcul printre domnite imbracate in alb si domni cu fard la ochi. Care daca nu le impartasesti opiniile de 7 si 5 Star (cu limba pe cerul gurii) si nu ii mangai la zdranganele postarea ta este luata la misto.
Crezi ca in poza cu revelionul din Sidney imi ardea de artificiile lor?
Marea da inapoi cui o respecta si o iubeste.
Daca pentru o parte dintre noi este doar o garla unde mergem la scaldat, crede-ma Almona, ca atunci cand i-ti este lumea mai draga te lasa fara slipi pe tine in vazul lumii.
Atunci sa te vada ea pe tine ce faci?
Multumesc Frumos
ancamariagadea, Sarut Mana
Nu te inseli deloc. AI dreptate.
Este un drog de care abuzeaza toata lumea si ramane legal. Nu va fi interzis niciodata de nimeni, garantez asta.
Pentru efecte adverse nu recomand nici un doctor.
Mutumesc Frumos
@almona
Ei, dar nici tu nu scrii rău.
În acest ecou apari mai romantică şi mai sensibilă decât la postările proprii.
E clar efectul celor scrise de Laurenţiu.
Şi acest efect durează "până la de zece ori mai mult decât în cazul altor ..." impresii.
Multumesc Costi
Dau un shat facut de mine!!
Uf, cum de l-am citit tocmai acum? Imi cer scuze fata de tine in primul rand, ai scris superb, ma bucur ca nu sunt singurul marinar de aici, acum formam o pereche, speram sa ne completam. Aduc al 31-lea vot, cred ca este o premiera aici, meriti fiecare vot obtinut si ma bucur foarte mult.
Tocmai ma pregateam sa scriu cateva impresii de pe o mare agitata, asa cum este ea, cum nu o stie foarte multa lume, din pacate eu nu am poze, dar mi-ar place ca din colectia ta de fotografii superbe sa adaugi cateva poze cu marea agitata. Am vazut ca ai cateva. Felicitari!
am ascultat prima data in viata povestea unui "lup de mare" (de fapt, doar medic de bord - dar oricum, fusese si el acolo) pe cand eram copil si parca vedeam in fata ochilor pescarusii zburand in calea vasului cand se apropie de mal, sau siajul fosforescent in lumina lunii prin care uneori mai sar delfinii... ori sa simt aproape in burta mea cum tangajul furtunii clatina "barca"... povestea si doctoru' frumos, dar el era totusi din acea elita pe care tu (nu stiu de ce, dar eu am impresia ca) nu prea o accepti. (sa stii ca nu toti oamenii cu studii si/sau bani multi sunt rai sau ingamfati!!! ) si mai stiu ca din acest sait eu sunt unul dintre cei pe care nu-i prea simpatizezi, dar nu ma supar; parerile si povestile tale sunt mai presus decat faptul ca eu nu-ti sunt tie personal pe plac (si asta doar din cauza ca nu putem vorbi fata in fata, ci doar pe tastaturi, astfel pierzandu-se mai mult de jumatate din informatia pe care o transmitem discutand in modul clasic, obisnuit (fata in fata) ; cei ce m-au cunoscut in persoana iti pot confirma). si nici nu ma impiedica sa iti ofer un vot din toata inima si sa te "cert" pentru ca din apa marii ce ai descris-o mai sus, cativa stropi au sarit si-n ochii mei, de mai-mai sa nu pot citi pan' la sfarsit...
vant bun din pupa! si te astept cu noi povesti.
@raszvan, incearca sa scrii pentru cei pe care ii iubesti, ignora restul! nu pedepsi o comunitate intreaga pentru te miri ce neintelegere.
@pepsi, asteptam si de la tine alte istorii.
@almona, sper sa avem timp cand ne-om revedea pentru mai mult de 2 fraze.
PS sunt si eu adeptul descrierii locurilor si a oamenilor, mai ales atunci cand durata sederii si natura acesteia iti ofera ocazia sa ajungi sa ii cunosti pe localnici si sa ti-i apropii, si/sau sa vezi locuri ce nu vor apare pe "the travel channel", ci eventual doar pe "zone reality" sau alte posturi de genul asta. in plus, e o ENORMA diferenta intre un sejur intr-un "resort" unde nici nu apuci sa le vezi fata celor care traiesc in acel colt de lume si sa muncesti/inveti/traiesti zi de zi printre ei si alaturi de ei. pe un alt forum unde activez, a fost o doamna, sotie de inginer naval, care a povestit viata ei alaturi de sotul sau in Vietnam. la fel ca aici, un adevarat roman!
iar cei care nu accepta ca sunt si oameni care muncesc pe langa ei ca sa se poata EI simti "boieri", nici nu merita sa stea cu noi la aceeasi masa!
Laurentiu ... ai starnit valuri, nu gluma aici! Poate chiar erau necesare, mai ales dupa potopul de impresii uscate din Poiana (a mele sunt asa de amestecate, incat prefer sa le las sa se decanteze pana la anul).
In copilarie am cunoascut marinari. I-am invidiat si admirat pana la un punct. Vroiam pe mare caci am calatoria in singe, nu voiam ceea ce traiau ei pe uscat (reversul medaliei), asa cum prea bine ai descris. Dar vroiam totusi ...
Si fiindca nu am fost sa fie am ales sa fiu geograf, sa inteleg ce e in jur, sa inteleg de ce plecam, de ce ne intorcem, unde iubim, unde uram, unde privim, de ce nu uitam si mai ales ce vrem sa ne amintim. Si cam tot atunci, in adolescenta am ales si muntele, o mare de talazuri abrupte sau ascunse, cu oameni ce nu poti sa-i minti, o alta salbaticie.
Asa am zis atunci, zic si acum, stiinde de fapt ca viata ne face asa (toate astea, cum spune Alex) si nu vreo meserie anume.
Nu imi placea sa merg la mare pentru ca mereu o vedeam de pe uscat. Vroiam marea doar cand era plaja pustie, cu valuri mari, salbatica. Dese ori nu aveam parte nici de asta, ironia facea sa fie invers.
Viata mi-a dat o palida (dar frumoasa!) consolare in dorul de apa - Dunarea, pe care sa o pot atinge si din largul ei, nu numai cu privirea.
O parte din suletul tau e acolo, oricat de mult le place sau nu celor dragi din jurul tau. O parte din sufletul meu a ramas pe varfurile singuratice si atarnat de zarile nesfarsite de pe munte.
Dar nu asta ne face sa fim buni sau rai, apreciati sau carcotasi, in mijlocul oamenilor sau langa ei. Noi, fiecare in sine, cu ce culege din jurul sau devine un eu ce sa exprima sa nu, comunica sau nu in functie de ceea ce vrea atunci sau uneori, functie de ceea ce poate (multe din pozele tale arata asta).
Atat! Ai talent (cu sau fara mare), esti intre noi, buni - rai, cu sau fara DEX-ul la noi, mai experimentati sau nu, cu un "cioban" care a transformat virtualul in realitate, asa cum am vrea noi cu fiecare cuvintel scris aici ... asa ca dai bataie! ca e cazul. Invata-i si pe altii sa scrie, sa citeasca, sa vada, ca de aia ne-am adunat aici.
Numai de bine, tuturor!
@pesi Multumesc Frumos
@Dragos Multumesc, daca tu ai vorbit asa frumos, cred ca am reusit pana la urma.
@Danekk, eu sunt aceea chelie minunata. Nu prea mai vreau sa pun imagini in care se vede fata mea. Din acelasi motiv pentru care am fost luat la misto si batjocorit. Ca sunt asa si pe dincolo...
@cc iordachescu
Multumesc, Am avut ocazia sa lucrez la un moment dat ,sa se afle la noi pe nava, Ioan Lascu. Marele speolog al nostru, Ioan Lascu (speolog furat de cei de la Nationalgeografic) si fiul sau scufndator tot pentru nationalgeografic.
Deosebiti acei oamnei.
Multumesc frumos
Foarte frumos si sensibil ai scris Laurentiu,este total neasteptat,oamenii nu sint intotdeauna ce par.
Citind acest rewiew am invatat ca niciodata nu trebuie sa judecam oamenii dupa infatisarea lor, ci dupa suflet; sufletul tau bun l-ai pus in acest articol; multumim
datorita tie si povestei tale imi voi inchipui altfel marinarii, norocosi pentru viata lor dar duri si blanzi in acelasi timp
@Costi [26. 02. 10 16: 47: 39]
@almona
Ei, dar nici tu nu scrii rău.
În acest ecou apari mai romantică şi mai sensibilă decât la postările proprii.
E clar efectul celor scrise de Laurenţiu.
Şi acest efect durează "până la de zece ori mai mult decât în cazul altor... " impresii.
Este adevarat ca atunci cand vine vorba de mare, Constanta, navigatori imi cade instantaneu "scutul".
Si Laurentiu are dreptate cand spune ca atunci cand ti-e lumea mai draga te lasa cu poponetul gol. Dar de-ar fi numai asta, n-ar fi nimic.
Marea isi cere tributul si cand nu-l dai de buna voie, il ia singura.
In 1977, prietenele mele de joaca si-au pierdut tatii, bunicii, unchii, cand a explodat "Independenta". In '82 parca nava "Sadu" a mai facut un rand de vaduve si orfani.
Asta nu stiu sau nu vor sa stie "domnitele" despre care scrie Laurentiu.
Ma scuzati de iesire.
dragos scuze.
Almona, citesc mereu la ecourile lui laurentiu. a prins si el un incendiu la bord, daca nu ma insel pe pasageri, pe Queen Eleeni-Limassol. Au avut si pasageri la bord. Plecau din Limassol inspre Haifa parca.
Am auzit si de la cativa prieteni comuni, dar spune ceva mutu?
Iar cand a fost la Louis Cruise Lines, a fost pe Sea Diamond daca tin bine minte. Am impresia ca este si pe youtube, scufundarea langa Santorini.
Frumoasa descriere a unui marinar.
Scrii frumos. Felicitarile mele
Un vot
Foate frumos chiar ma impresionat.Felicitari.AI UN VOT DE LA MINE
Tocmai am terminat de citit review-ul tau despre Cuba si banuiam ca si urmatorul ma va tine lipita de scaun minute bune... Ciudat, daca intrebi un aviator, sau un militar plecat in misiune, toti iti vor spune ca, daca ar fi s-o ia de la cap, ar face acelasi lucru. Pentru tine, marinarule, vaporul inseamna "acasa", iar "acasa", un port indepartat... Un vot si de la mine!
Uluitor! Review-ul este senzational. Am mai scris pe undeva pe la ecouri, si repet si acum: ar trebui instituite premii pentru cele mai frumoase review-uri, dar care sa nu fie acordate dupa nr. de puncte din voturi deoarece nu e un criteriu tocmai corect, si va dati seama de ce. Nu mai spun ca ar trebui niste premii si pt fotografii. Cele prezentate aici sunt superbe.
Socrul meu a fost timp de 10 ani pe mare, si nu a facut asta la tinerete cand ai spune ca nu ai prea multe responsabilitati, ci dupa varsta de 50 de ani, in conditiile in care avea acasa nevasta si 2 copii si cand omul incepe sa se gandeasca la pensie si la nepoti. Fiind pe vremea lui Ceausescu, marinaria era printre putinele posibilitati pentru muritorul de rand de a castiga ceva mai bine, de a-si permite lucruri din occident, dar si de a putea vedea lumea. Si el cand s-a retras a ramas cu nostalgia marii.
Multe dintre cele povestite de Laurentiu le-am auzit si din gura lui, cand la diverse evenimente sau sarbatori ne strangeam in jurul lui si ascultam cu gura cascata uluitoare povesti marinaresti de prin toata lumea. Socrul meu, Dumnezeu sa-l odihneasca, caci de mult timp nu mai este printre noi (boala care i-a adus sfarsitul tot din cauza celor traite pe mare i s-a tras), la cum l-am cunoscut eu, sigur i-ar fi placut acest site si, in special, cele scrise de Laurentiu. Nu m-ar fi mirat daca nu l-ar fi contactat pt impartasit impresii comune despre locurile pe care le-a vizitat. El chiar visa sa-si scrie memoriile sau macar impresiile de calatorie, dar varsta, boala si greutatile vietii din primii ani de dupa Revolutie l-au impiedicat sa o faca.
Si apropo de cele ce s-au mai scris pe aici, Cornel a creat acest site pt toata lumea, indiferent daca sunt turisti mofturosi de 7 stele, ori romani simpli care de abia isi permit sa mearga cu cortul la noi la mare sau la munte, ori oameni care prin natura profesiei sau a imprejurarilor au reusit sa imbine utilul cu placutul. Am vazut ca toata lumea e tratata la fel. Cine nu e multumit nu e obligat sa scrie.
Cat despre partea nevazuta a turismului, e adevarat, saracia e prezenta in multe parti. De exemplu si eu, si poate ca multi altii, in afara de statiunile de pe litoralul turcesc au vazut saracia care domneste in localitatile dinspre centrul Turciei. Tot asa am vazut ce zone dubioase si periculoase sunt in zona portului din Marsillia, si tot asa am vazut in frumosul oras Salzburg un cartier de fetite, pesti si alti baieti de incredere. Si exemplele pot continua.
Nu vedem partile intunecate din alte parti deoarece fiecare dintre noi, cand pleacam in concediu, vrem sa uitam de toate, vrem sa vedem lucruri frumoase, vrem sa ne simtim bine sau sa ne odihnim. Si spun asta, deoarece suntem satui de saracia de la noi si de marlania si hotia prezente la tot pasul.
Sper sa nu se supere nimeni pt parerile mele.
Inca odata, felicitari lui Laurentiu pt toate review-urile.
Imi pare rau ca trebuie sa scriu aici... dar daca webmesterii de serviciu vor sa mute acest ecou... sunt liberi sa o faca.
Am reusit sa citesc acest review abia azi 01. 03. 2010 (si probabil ca se face maine pana postez). De ce? Un review atat de votat si discutat l-am citit doar azi? Sincer... l-am vazut de mult... avea doar ecoul lui webmaster... dar nu mi-a permis starea de spirit si timpul sa stau sa cetesc tot... era luuuunggggg... al naibii de lung. Dar iata... cum o intamplare... face ca eu sa primesc un martisor atat de frumos... dar si trist.
(Laude ai primit multe... si multe aprecieri pentru ceea ce ne-ai impartasit... asta vezi bine din ecouri si din voturi. )
V-am zis ca am ajuns din intamplare... pentru ca am primit un mesaj privat... cum ca, cineva din aceasta comunitate este deranjat de impresiile de la intalnire... mai exact de punctele standard... si de punctele din voturi... care i se par nedrepte. Aceasta persoana si-a creat de fapt mai multe nick-uri pt a vota pe cineva. Si am observat ca toate acele nick-uri au votat aceeasi persoana... pe tine. Sper din tot sufletul ca nu esti tu in spatele acestor nick-uri... Poate este un prieten de-al tau care a vrut sa iti faca un bine... Ai vazut doar ca si fara voturile lui ai fost foarte apreciat. Iti spun ca sa intelegi... daca nu ai nici o legatura cu aceste clone... mii de scuze.
37 de voturi??? Sincer te invidiez... mie mi-ar salta inima de bucurie sa vad ca lumea citeste cu placere randurile mele... sa vad ca lumea se emotioneaza la citirea lor... as fi in culmea fericirii sa vad ca lumea a ajuns sa imi citeasca randurile chiar daca postul meu a disparut din lista "celor mai noi review-uri". Ma bucur sa vad ca inca mai e lume pe acest site care voteaza cand se bucura de o scriere... chiar daca intr-un mic procent... avand in vedere cati citesc pe bune. Eu ma intristez cand vad impresii vizualizate de 700 de oameni... dar la care au votat 5 persoane. Din ce cauza? Poate nu toti au citit pana la capat... poate nu a placut tuturor... poate de invidie... poate din cauza concurentei... poate de lene... sau ignoranta... sau poate stiu ei mai bine. Stii de cate ori dau eu refresh la ceva scris de mine? Stau cu emotii sa vad daca a mai citit cineva... sunt nerabdatoare sa vad ce a zis x si y... si la un moment dat ma intristez... cand vad ca lumea a citit... unii au votat... dar rar scriu 2 vorbe... si cei care scriu... sunt aceeasi mereu... fanii mei - ca asa imi place sa le spun. Poate pe tine te impresioneaza voturile... Pe mine nu... pe mine ma intereseaza vorbele... chiar daca sunt de bine sau de rau. Nu stiu cum sa explic mai bine... ma bucur ca cineva voteaza... inseamna ca a placut... dar ce a placut? ca am fost funny? ca am detaliat? ce a placut de fapt??? ... cand voteaza cu "bun"... vreau sa stiu de ce... vreau sa fiu mai buna in ceea ce fac... Ma intelegi? Intotdeauna vreau o motivatie... si am observat... ca NU multa lume face asta... poate din comoditate. Si cu asta vroiam sa ii transmit prietenului tau raszvan (sau cum s-o scrie... sau bgdl...)... ca poate multi dintre noi apreciem ecourile... chiar din partea lui DRAGOS - asa carcotas cum e el... pe care el nu il prea are la suflet si nu inteleg de ce... e problema lui pana la urma.
Cat despre randurile tale... ce sa zic? M-au inmuiat... m-au emotionat la culme... m-au facut sa plang...
Intotdeauna am iubit uniformele... oamenii imbracati in acele uniforme impecabile de la parade... am admirat acei oameni pentru curajul lor... pentru sensibilitatea lor pe care o arata atunci cand se intorc ACASA, atunci cand reusesc sa dea un telefon si le simti tremurul din voce de emotie si fericire... dar si tristete ca nu sunt ACOLO langa persoana draga, atunci cand te imbratiseaza la plecare - tot timpul "pentru ultima data"... i-am admirat pentru PUTEREA lor de a sta departe de CASA.
Am fost odata de ziua MARINEI... eram destul de mica... si am vazut spectacolul... dar am vazut si imbratisarile si reactiile de la sfarsit... Voi pur si simplu aveti o inima mare... iubiti doua lumi... la fel de mult... si de aceea... tot timpul spuneti "e ultima data". Voua va este dor de MARE cand sunteti cu familia... si plangeti de dorul celor de ACASA cand sunteti cu marea. Desi iubesc acele uniforme... nu as putea sa fiu nici sotie de marinar... nici mama de marinar (sau soldat)... nici fiica... Dar citind randurile tale... ma bucur ca nu am reusit sa fiu persoana din uniforma. Sunt convinsa ca nu as fi rezistat... trebuie sa fii facut pentru asa ceva. Trebuie sa fii PUTERNIC. Cei slabi... cad... in patimile alcoholului... sau alte cele. Tu... pentru ca ai reusit sa ajungi ACASA... esti un om puternic.
Votez si eu acest review... pentru ca mi-a placut cum ai scris... pentru ca esti un invingator.
Pepsi... spune-i superbei tale sotii... sa printeze ce a scris acest barbat... si cand ii mai spune cineva ca este "scorpie"... sa ii dea material de studiu... aceste randuri. Numai ea si sufletul ei stiu ce inseamna sa fii departe de fiinta iubita... sa vorbesti la telefon cu persoana draga si sa nu ii poti spune oful de pe suflet - sa nu il intristezi mai tare... pentru ca e departe... si singur (- fara familie). Ea stie draguta... ce inseamna DORUL adevarat. Ii trimit si cu aceasta ocazie un pusi mare mare... si ii doresc din suflet multa PUTERE... Si asta doresc tuturor aflati in aceasta situatie - parinti, copii, bunici, frati de marinari... si MARINARI. PUTERE...
ALMONA... felicitari pentru ecourile tale... m-au facut sa tremur de emotie.
VINI...ai mare dreptate...si la fel...randurile tale m-au emotionat....Aveti votul meu micut...pt randurile voastre mari.
Draga Laurentiu... de ce si-a creat prietenul tau cont? Ce a vrut de fapt sa demonstreze? Si el am vazut ca a fost votat... Cine sunt acei oameni cu suflet... care de fapt nu sunt asa cum ai crezut?
Oricum... eu iti multumesc pentru martisor... e unul deosebit cu o incarcatura emotionala uriasa... si acum am pielea de gaina... si abia astept sa ma vad maine cu iubitul sa ii citesc aceste randuri...
Webmestere... te rog... nu puncta aceste randuri... nu vreau sa fiu acuzata ca fac puncte din ecouri.
PS: Eu nu as putea sa ma bucur de niste puncte date de prietena mea... sau de iubitul meu... Eu ma bucur de punctele pe care le primesc de la niste oameni care pana acum nici nu stiau cum arat... si poate multi nici nu stiu... Dar ei stiu cum sunt eu, prin randurile asternute pe acest site... Sunt unii care mi-au cunoscut doar sufletul... pentru ca scriu din suflet... asa cum ai facut-o tu...
Iti doresc sa fii fericit alaturi de cei dragi... si sa te vindeci usor usor de microbul "MARE" (stiu ca nu e posibil... dar poti sa incerci)... si bucura-te de familia ta... si arata-le ca esti ACOLO cu ei... trup si suflet... Fii tare!
PS2: Pozele m-au cutremurat... sunt superbe imaginile... dar cele din poze... nu cele din ochii celor care le-au trait pe viu... unele chiar nu sunt de simtit pe propria piele.
Laurentiu, care cu chelie, si in care fotografie? ca sunt si negri cu chelie.
Nu cred ca trebuie sa iti faci un complex daca ai chelie, stii proverbul: "parul prost paraseste capul destept" si depinde de unde porneste chelia daca este din fata este bine, daca din crestet este mai putin bine...
Fratele meu, sti ce mi-a spus nevasta-mea dimineata la cafea, dupa ce a citit si ea ceea ce ai scris tu? M-a binedispus pentru toata ziua... Cica "daca nu vrea sa se arate in poze, daca spune ca nu-i frumos si daca are chelie si mai ales daca sta in Bucuresti si are asa mult timp sa scrie asa de frumos, nu cumva o fi locatarul de la Cotroceni?" Tare nu!?
@mili, nu numai ca de data asta refuz sa fac ecoul nepunctabil, dar ii incurajez pe toti cei care-l citesc sa-l aprecieze cu cate PMA considera ei ca merita. eu personal i-am dat maxim!
@pepsi > ROFL!!!!
mili, io carcotas?!? NOOOOOooooo... doar chitzibusar, daca vrei! si uite, vin cu o completare la vorbele tale:
ma tem ca bietul laurentiu de data asta trage ponoase dupa prieteni, nu dupa "carcotasii" intalniti prin alte forumuri... 
rasu-plansu, nu? fereste-ma Doamne de prieteni, ca pe dusmani mi-i cunosc si singur!
laurentiu, stiu ca ai o fire deosebit de sensibila; daca citesti aceste randuri, nu te lasa (iar) cuprins de ... nici nu stiu cum sa numesc sentimentul care te determina sa iti pierzi increderea intr-o comunitate (si/sau chiar in tine insuti, vizavi de aceasta comunitate). orice nume ar avea, te rog eu din suflet, da-o deoparte si ramai printre noi; te asteptam cu orice impresii, de oriunde ar fi ele - de pe mare, de pe uscat, din timpul contractelor de munca ce te-au purtat peste multe locuri de pe mapamond sau din timpul vacantelor petrecute alaturi de cei dragi...
te asteptam!
Pt. Mili1983
Am propus pe undeva, mai in gluma, mai in serios, sa se renunte la punctaje, concurs si premii pentru a vedea cati vor mai posta cu atata consecventa! Personal, cred ca vor ramane maxim 25%.
As aprecia pastrarea ecourilor in cadrul temei (marea); despre puncte si restul, sunt deja in Forumul A.F.A. cateva topice. Multumesc frumos.
Nu sunt locatar @pepsi. As fi vrut eu
Am avut cateva discutii pe privat. Am observat si eu la fel ca toata lumea acele punctari si interventi. Cred ca am venit cu "virusii'' dupa mine. Eu ieri am fost plecat CU MUNCA. De dimineata dupa ce am scris, am iesit; am ajuns seara tarziu. Am vazut si eu tot mehlemul asta. Astept sa vorbesc si sa ma sfatuiesc cu un prieten al vostru. Nici eu nu stiu ce spun. Nu inteleg dar parca am o vaga idee. Aceeasi sitiuatie am avut si pe froumul... Si acolo am vorbit pe privat cu, me_and_my_self. Am vorbit cu un administrator si m-a anuntat.
Am spus pe sait ca plec o perioada si dupa a inceput. Ieri stia ca nu intru pe sait si a facut acelasi lucru. Este cu siguranta de prin jurul meu de la servici. Am vrut sa nu ma ascund si sa va spun ca nu am nici o legatura cu situatia respectiva. Am inteles de pe privat ca a intrat cineva de dimineata si a postat la mine si la alt review din nou si a fost sters. Eu nu am vazut.
Poate unul din web sa imi spuna pe privat ce s-a spus? poate imi dau seama.
Nedumeriri - Apropo de fotografii si de perioada declarata (iul 1994):
- pentru aceasta perioada declarata si tehnologia de la vremea respectiva, in primele 2 fotografii parca nu prea se potrivesc televizorul LCD si calendarul de pe perete pe care se poate vedea binisor ca scrie 2008.
- poate ca fotografiile au fost facute timp de mai bine de 15 ani, dar privind calitatea deosebita a acestora, au fost facute cu acelasi aparat foto? Ca aparatele de atunci nu prea semanau cu cele de acum!
"O parte din aceste fotografii sunt mai vechi, scanate de pe hartie fotografica, altele primite de la colegi, nu sunt facute de mine. O parte sunt surprinse de mine"
asta iti raspunde la intrebari?
perioada declarata pana la urma nici nu e relevanta! atat timp cat nu se descrie un loc anume (cu atat mai putin o unitate de cazare sau una de alimentatie publica).
Am trecut o perioada la articol ca imi cerea saitul. Am fost instiintat ca nu pot pune mai multe. In 1994 am plecat prima data. Pozele postate sunt adunate in toti anii. Dar deja numai conteaza, a reusit si pe aici o persoana sau prieten cum spune Dragos sa faca in asa fel sa nu mai postez nimic. Va citi si el cu siguranta...
Am incercat sa vorbesc cu cei de aici sa sterga tot ce am postat si poze si toate articolele mele. Ii rog frumos si de data aceasta sa stearga tot ce am postat va rog.
De acum stiu eu ce am de facut la mine in curte. Va anunt cand termin cu curatenia.
@Dragos
am vorbit si da ma ajuta cu tot ce poate. Ce am vb cu tine pe P. M. Astept si vorbim. Acum deja sunt plin de spume.
Laurentiu... chiar nu e cazul sa reactionezi asa. Este pacat sa vrei sa te retragi asa doar ca esti incapatanat. Daca cineva a gresit pe aici... sau te-a acuzat de ceva neadevarat... cu siguranta o sa isi ceara scuze daca se va dovedi contrariul. Ai vazut si tu ce impresii frumoase ai postat si cat de apreciate au fost. Pozele sunt bestiale... si chiar nu vrei sa se bucure mai multa lume de ele?
Sunt oameni care viziteaza acest site si nu au nici o legatura cu concursul... oameni care vor sa stie cum e Havana si la periferie... Chiar crezi ca nu merita si ei sa vada si sa citeasca despre acele locuri???
Gandeste-te bine pe cine te razbuni cu atitudinea asta. In primul rand pe tine... si apoi pe noi... dar pe noi cei care am citit deja nu te razbuni)) Sincer... nu ai cum: P... si cei care nu au citit... ce vina au???
Din punctul meu de vedere este o ambitie prosteasca care nu va duce la nimic bun.
Sunt convinsa ca de ai avea alta atitudine ti-ai face multi prieteni pe aici... Chiar prieteni virtuali... pe care la un moment dat ai putea sa ii intalnesti. Si eu vad ca esti din Bucuresti... sunt multi useri de acolo. Asa ca... fii baiat cuminte si nu exagera. Am fost toti luati de valul care ne-a purtat pe un drum gresit. Doar tu stii mai bine cum e sa te ia valul; )
Si ca sa mai stii un lucru... din cauza concursului... multi useri... foarte apreciati si iubiti... si chiar din top... au recurs la copy-paste de pe internet. Au gresit... si-au asumat greseala... si ca urmare sunt inca in top... ne demonstreaza ca nu acea fapta urata ii caracterizeaza.
Hai... nu mai fii suparat... lasa review-urile aici... ca stau bine... si tu... pune mana pe scris... ca ai multe de povestit.
Eu una... vreau sa mai vad locuri prin ochii tai... cine nu vrea sa zica acum... sau sa taca pe veci)))
PS nu puncta
PS2: Webmester... nu te lua dupa el... a actionat la suparare... mai lasa impresiile cateva zile pana se mai calmeaza.
de pe acest sait nu cred ca se vor sterge vreodata altceva in afara reclamelor, defaimarilor si injuriilor; dar niste impresii sau descrieri atat de frumos si cu suflet scrise.... NEAHhhh!!! jamais! sau pozele (chiar daca sunt amestecate cu ale unor colegi) atat de graitoare... fugi dom'le d'aici! cum sa renuntam la ce e mai de pret aici?!?
Am fost huiduit si pe aici Dragos. Am vb si cu cel cu care ai vorbit tu la tel. Cum ai vrea sa reactionez?
Tu sau voi in locul meu ce ai face (ti) ? Am precizat la inceputul articolului. Si la fel voi face cu toate pozele de acum inainte. Voi ruga sa nu fie punctate si luate in seama.
Cand vezi ca ce a vrut si pe celalalt sait sau forum a venit si aici? Poate era mai bine sa folosesc alt nume de user sa nu stie cine sunt dar era corect?
In sfarsit numai conteaza raul facut a fost facut deja. Ce a urmarit a reusit. Suspiciunile si neincredearea deja le aveti cu totii. Am vrut doar sa arat din toata activitatea in toti acesti ani lucrati pe barca. Acum nici asa numai este bine. Mai bine sters tot, nu mai este nimic si totul este la fel de frumos ca si inainte. Simplu. Am vrut sa inchid tot si sa nu mai primesc nimic de la nimeni. Dar vreau sa va arat ca nu este asa cum ganditi deja si cu impresia schimbata despre mine.
EEEEEEhhhhhhhh Laurentiu... deja ne suparam... dar e corect ce faci tu? Vorbesti numai cu Dragos??? Pai cum vine asta? Dar cine e el? Mama ranitilor?
Glumeam... ))))))))))))))))
Hai!!!!...Pune-te pe scris!!!!...
A nu se puncta
la mesajul anterior am raspuns pe p. m.
dar vreau sa mai scriu 2 vorbe care sa fie lizibile tuturor: discutiile de genul celor de mai sus eu cred ca e bine sa aibe loc prin mesageria privata; e pacat de un asa topic frumos sa fie 'incarcat' de astfel de mesaje care nu au legatura cu topicul propriu-zis.
multumesc tuturor.
editat ulterior; @ mili > nu, sunt TATAL lor!
Eu cred ca oricare problema aparuta se poate rezolva cu calm si cu maturitate. Si eu am avut un moment in care am vrut, ca si altii, ''sa-mi iau jucariile '' si sa plec! Dar, cineva a gasit... ''Niste raspunsuri!'' Si acum as fi regretat daca v-as fi pierdut. Pentru ca si aici, pentru mine e un fel de ''acasa''! Suna ciudat, dar adevarat!
Sa nu ne grabim, sa lasam lucrurile sa se cearna si, daca mai e ceva salvat, s-o facem!
Putem sa fim mai buni!
Propun ca aceste discutii sa aiba loc pe forum exclusiv, umbrim aceste minunate impresii cu ecouri care nu au nici o legatura cu Marea.
@Laurentiu, asteptam noi impresii de calatorie!
Nu stiu cum dar am pierdut pasajele de pe aici, si le-am descoperit acum/. vi-l inchipuiti pe molko plangand? Incercati, sunt induiosat pana la lacrimi... Saracu' laurentiu... ce-au putut sa-i faca colegii!! Cata rautate!
am citit pe nerasuflate toate postarile tale. esti minunat si plin de sensibilitate. le invidiez pe fetele din viata ta. Au o comoara nepretuita langa ele. Toata adolescenta mea am iubit marea si tot ce implica ea. Am iubit atat de mult marea incat am avut chiar curajul de a da la facultatea de pescuit oceanic, cu toate ca erau doar cinci locuri pe tara pentru fete, eu am incercat... Mi-am fortat fratele, care nu avea acea iubire marinareasca sa faca Liceul de marina...
Marea m-a chemat mereu, si acum citind impresiile tale si a lui Pepsi am calatorit alaturi de voi pe Acolo.
Toata stima mea si punctele mele pe acolo unde va intalnesc.
@kmy,
Toata stima pentru curajul tau. Poate acei barbati care spun ei ca sunt, ar trebui sa se incline in fata ta si sa invete din puterea unei femei de a alege sa practice o asa meserie. Poate si @pepsi va fi de acord cu mine daca va voi spune,
Respectele mele Doamna, ma inclin fata Dumneavoastra.
Nici eu nu am iubit marea de la inceput. Nu stiam ce inseamna si cat ma va schimba.
Sarut Mana si Multumesc pentru cuvinte.
Fiindca ai spus ca iti place sa spui lucrurilor pe nume, despre "ai fost in Singapore" permite-mi sa te contrazic. Locuiesc in Singapore din 98 - si nici nu trebuie sa fii atent la curve, iar mai presus de toate absolut nimeni nu-ti fura din buzunar. Dimpotriva - este prea sigur si prea curat - din punctul meu de vedere -care am copii pe care ii cresc in acest mediu. Mi-e frica ca intorsi acasa vor fi "mancati de vii" nefiind deloc obisnuiti sa fie "street smart" si atenti la buzunare.
Si te contrazic in buna cunostinta de cauza nu numai pentru ca traiesc aici de multi ani dar si lucrez in mediul cu care orice marinar care trece prin Singapore are contact: santierul naval, si mai am si sot care naviga. Sunt multe "curve " la Orchard Tower numai - pentru ca acolo se permite - din pacate pentru marinarii care se incumeta pe acolo - si nu sunt multi pentru ca preturile in pub-uri sunt foarte mari - acele curve nu sunt curve ci gay.
@laurentiucapac: Multumesc. Slava Tie OM
https://www.youtube.com/watch?v=ytvcdSzzMds
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- May.2011 Plimbare cu un yacht de lux — scris în 06.07.11 de romanitzaa din EFORIE NORD - RECOMANDĂ
- Sep.2010 Mi-e dor de mare! — scris în 20.09.10 de ninaa din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Feb.2010 Marea - de la rasarit la apus! — scris în 18.02.10 de pepsi70ro din CONSTANTA - RECOMANDĂ
- Aug.2009 Marea Neagra - cantecul amintirii... — scris în 27.06.10 de Kyandra din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jan.2009 Si marea isi cere tributul! — scris în 27.02.10 de pepsi70ro din CONSTANTA - nu recomandă
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată