Voronet, Giuvaierul Bucovinei

TIPĂREȘTE

Giuvaierul Bucovinei, asa cum este denumita manastirea Voronet, ne intampina cu maretia a mai bine de cinci secole de istorie. S-au scris si s-au spus atatea despre Voronet, incat ma simt putin incurcat sa adaug si eu ceva. Si daca despre cele trei manastiri vizitate in urma cu doua zile, Moldovita (vezi impresii), Sucevita (vezi impresii), Putna (vezi impresii), am reusit sa va descriu impresiile mele in fata acestor monumente, voi incerca si acum sa va descriu, pe scurt, trairile mele in curtea Voronetului.

Manastirea Voronet este a cincea ctitorie a lui Stefan cel Mare, dupa Putna (1466-1469), Biserica Alba, Baia (1467), Biserica Sf. Cuv. Parascheva, Rm Sarat (1474), Biserica Sf. Procopie, Milisauti (1487) si reprezinta, fara discutie, un varf al maiestriei artistice in materie de pictura a unei biserici medievale si nu numai. Biserica manastirii mai detine un record absolut la noi in tara, acela al bisericii construite in cel mai scurt timp, 26 mai 1488 – 14 septembrie 1488, deci trei luni si trei saptamani.

Ca si in cazul manastirii Putna, exista si in cazul Voronetului o legenda, in care reintalnim dupa douazeci de ani acelasi personaj, devenit intre timp sfant in calendarul ortodox roman. Este vorba de Sihastrul Daniil, cel care a fost primul staret al manastirii. Cronicarul Ioan Neculce, noteaza in dulcele grai moldovenesc al vremurilor prezentate urmatoarele : „Iara Stefan-voda, mergand de la Cetatea Neamtului in sus, spre Moldova, au marsu pe la Voronet, unde traie un parinte sihastru, pre nume Daniil. Ai batand Stefan-voda in usa sihastrului sa-i descuie, au raspunsu sihastrul sa astepte Stefan-voda afara pana ce si-au istovit sihastrul ruga. Si dupa ce si-au istovit sihastrul ruga, l-au chemat in chilie pre Stefan-voda. Si s-au spovedit Stefan-voda la dansul. Si au intrebat Stefan-voda pre sihastru ce va mai face, ca nu poate sa se mai bata cu turcii: inchina-va tara la turci, au ba? Iar sihastrul a zis sa nu o inchine, ca razboiuleste al lui, numai dupa ce va izbandi, sa faca manastire acolo, n numele Sfantului Gheorghe, sa fie hramul bisericii „ Iar pisania de deasupra usii, comfirma intr-un fel legenda. „Io Stefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domn al Tarii moldovenesti, fiul lui Bogdan Voievod, a inceput a zidi acest hram in manastirea de la Voronet in numele Sfantului, slavitul mare mucenic si purtator de biruinta Gheorghe, in anul 6996, al lunii mai 26, in luna Pogorarii Duhului Sfanta si a fost terminata in acelasi an al lunii septembrie 14 „ sunt cuvintele scrise in aceasta pisanie.

Cladirea bisericii nu impresioneaza prin dimensiunile sale, fiind mai degraba o biserica de dimensiuni reduse. Cu numai 25,50 m lungime si 10,5m latime, in dreptul absidelor, biserica este mai mica decat Moldovita (32,80 x 8,50 m), sau mai ales Putna, care cu 37 m x 11,5 m si inaltime de 33 m, la turla este de departe cea mai mare biserica din Bucovina.

Structura bisericii este cea clasica, respectiv altar, naos si pronaos, in constructia initiala, la care in 1547 Mitropolitul Grigore Rosca adauga un pridvor inchis. Aceasi fata bisericeasca este cea care s-a ingrijit de zugraveala exterioara, cea care a determinat faima mondiala a manastirii Voronet. Urmasul sau, Mitropolitul Teofan, in anul 1550, este cel care a inceput zugraveala interioara a bisericii, lucru mentionat deasupra usii naosului „Acest pronaos l-a infrumusetat si aurit Teofan Arhiepiscopul Moldovenesc in 7058 (1550 n. b.) luna iulie 21 – Vesnica lui Pomenire „

Biserica este zidita din piatra, zidurile avand un metru grosime, in forma de cruce trilobata. Dimensiunile mai mici ale bisericii, in raport cu cea de la Putna, au determinat si amplasarea a unui numar mai redus de ferestre. Astfel altarul este iluminat, pe peretele estic de o fereastra mai mare, iar pe peretii de sud si nord de cate o fereastra mai mica. Catapeteasma este realizata din lemn de tisa, aurit, impodobita cu multe medalioane si icoane. De o frumusete deosebita sunt usile imparatesti, ale caror sculptura evidentiaza maiestri mesterilor care le-au creat. Naosul este iluminat de cate doua ferestre, dispuse pe peretii de sud si nord si are doua abside mai putin pronuntate. Turla este de forma circulara pe exterior, avand patru ferestre, si douasprezece ocnite pictate. Pridvorul are cate o usa de acces, pe peretii de sud si nord, deasupra carora se afla cate o fereastra din doua ochiuri, stil gotic, despartite de un stalpisor din piatra cu o arcada semirotunda frumos ornamentata. La data vizitei noastre usa de pe peretele nordic a pridvorului era inchisa. Despre pictura interioara voi face foarte putine referiri, mai ales ca in vizitarea manastirilor nu ni s-a permit nicaieri fotografierea in interiorul bisericilor. Iar descrierea unor picturi interioare dintr-o biserica, mai ales a unor picturideosebite, fara ca vorbele, oricat de elogioase ar fi, sa nu fie insotite de poze, de multe poze, nu ar avea nici-o logica si valoare.

Totusi nu pot sa nu amintesc doar cateva din multele picturi care impodobesc interiorul bisericii Voronet. Mai intai trebuie mentionat faptul ca in interiorul bisericii, inca se mai pastreaza pictura originala din vremea domniei lui Stefan cel Mare, din anul 1496. Alaturi de clasicul, de acum, tablou votiv care in infatiseaza ctitorul bisericii, impreuna cu familia, mai sunt prezentate multe scene biblice. Astfel in pridvor avem calendarul ortodox, in pronaos icoana Dulcea imbratisare, iar in naos, tabloul votiv, in care voievodul Stefan cel Mare, impreuna cu doamna Maria –Voichita si Bogdan, urmasul la tron, care prin intermediul Sf. Mare Mucenic Gheorghe, inchina lui Iisus Hristos manastirea, ca multumire pentru ajutorul dat in lupta impotriva cotropitorilor turci. Tot in naos mai intalnim Pantocratorul, Cina cea de taina, Impartasirea cu paine a apostolilor, Impartasirea cu vin, Spalarea cu vin, Patimile lui Hristos, Intrarea in Ierusalim, si altele. Din pacate lipsa pozelor impiedica orice descriere detaliata. Poate ca cei care vor citi aceste randuri vor avea mai mult noroc decat noi si vor reusi sa faca poze si in interiorul bisericii.

Dar faima Voronetului se datoreaza in special frescelor exterioare. Daca pictura peretelui nordic a fost depreciata, pana aproape de disparitie, de intemperiile suportate in cei mai bine de 460 de ani (din 1547, cand a fost realizata pictura exterioara), pe ceilalti pereti pictura s-a pastrat in toata splendoarea ei. In mod traditional, pe peretele nordic sunt prezentate Vamile Vazduhului. Pe peretele de est, al altarului, fragmentat de numeroasele ocnite, sau medalioane la partea superioara, nu a permis realizarea unor fresce ample, ci o succesiune de tablouri individuale, infatisand figuri ale sfintilor, dar si figuri laice, respectiv ale unor filozofi greci din antichitate. Pe peretele sudic fresca dominanta, realizata pe fondul vestitului albastru de Voronet, realizat, se pare, pe baza de azurit, este Arborele lui Iesei, care prezinta genealogia Mantuitorului. O alta zona importanta a peretelui sudic este zona intrarii in biserica. Aici in stanga intrarii intalnim pe Mitropolitul Grigore Rosca, cel care a adaugat pridvorul, unde isi odihneste somnul de veci si a iinceput pictura exterioara si pe Sf. Cuvios Daniil Sihastrul, sfatuitorul si duhovnicul lui Stefan cel Mare, dar si primul staret al manastirii, care la randul sau isi doarme somnul de veci in biserica, in pronaos, vegheat permanent de lumina unei candele. Deasupra usii de intrare se afla Scena Deisis, cu Iisus Hristos, in dubla natura a sa de om, stapan, creatia lui Dumnezeu si cea de Dumnezeu Atotputernic, avand la dreapta Maica Domnului, iar la stanga Sf. Ioan Botezatorul.

"Cand va veni intru slava Sa, si toti sfintii ingeri cu El, atunci va sedea pe tronul slavei Sale. Si se vor aduna inaintea Lui toate neamurile si-i va desparti pe unii de altii, precum desparte pastorul oile de capre. Si va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stanga. Atunci va zice imparatul celor de-a dreapta Lui: Veniti, binecuvantatii tatalui Meu, mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit; gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine. Atunci dreptii Ii vor raspunde, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand si Te-am hranit? Sau insetat si Ti-am dat sa bei? Sau cand Te-am vazut strain si Te-am primit, sau gol si Te-am imbracat? Sau cand Te-am vazut bolnav sau in temnita si am venit la Tine? Iar Imparatul, raspunzand, va zice catre ei: Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia dintre-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut. Atunci va zice si celor de-a stanga: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui. Caci flamand am fost si nu Mi-ati dat sa minanc; insetat am fost si nu Mi-ati dat sa beau; strain am fost si nu M-ati primit; gol si nu M-ati imbracat; bolnav si in temnita, si nu M-ati cercetat. Atunci vor raspunde si ei, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand, sau insetat, sau strain, sau gol, sau bolnav, sau in temnita si nu Ti-am slujit? El insa le va raspunde zicand: Adevarat zic voua: Intrucat nu ati facut unuia dintre acesti prea mici, nici Mie nu Mi-ati facut. Si vor merge acestia la osanda vesnica, iar dreptii la viata vesnica. " (Matei 25)

Aceste slove din Sfanta Evanghelie stau la baza celei mai impresionante fresce pictate vreodata pe un perete de biserica in Romania, Judecata de apoi, pictata pe peretele vestic al bisericii manastirii Voronet. Aceasta apreciere imi apartine in totalitate si chiar daca unora li se va parea nationalista, altora subiectiva, altii vor gasi zeci de pretexte pentru a ma contrazice si nimeni si nimic nu ma va convige sa-mi schimb parerea. Am avut privilegiul, ca pe langa cursurile de la Scoala de Ghizi, in 1969, (la care jumatate din obiectivele turistice despre care am fost pregatiti erau manastiri si biserici) sa intalnesc in doua excursii la manastirile din Bucovina (1975 si 1976) doi ghizi care m-au facut sa vad si sa inteleg altfel viata si religia, felul in care religia a influentat in aceasta zona viata oamenilor. In toamna anului 1976, ghidul nostru, un impatimit de istoria religiei (la vremea aceea era directorul Muzeului de Istorie Bucuresti) ne-a tinut la Voronet in fata Judecatii de apoi, timp de o ora si mai bine o adevarata ora de istorie si religie, pe care mi-am reamintit-o si cu ocazia acestei vizite. Acelasi ghid care la Putna, impreuna cu ghidul manastirii ne-a tinut o alta lectie de istorie si religie, la care pana la urma am ramas doar eu, ceilalti membri ai grupului plecand de langa noi, de teama celor auzite de la cei doi ghizi (vezi impresii). Asa se face ca discutiile mele despre fresca la care ne uitam, ajutat, intr-un fel si de cumnatul cel mic (Dumnezeu sa-L ierte!) au atras atentia ghidului care insotea un grup de turisti italieni aflati intr-o excursie la manastirile din Bucovina si care m-a rugat sa il ajut sa prezinte frumusetea bisericii si turistilor pe care ii conducea. Cum maicutele manastirii nu prea erau prin curte am acceptat si le-am prezentat, pe cat m-am priceput, mai ales aceasta fresca. Ma voi rezuma la o scurta descriere a frescei pentru a nu va plictisi prea mult si pentru a lasa pozele sa vorbeasca mai mult, in locul meu.

Frumusetea, dar mai ales interpretarea corecta si coerenta din punct de vedere teologic a Judecatii de apoi, au determinat multi specialisti sa o asemene cu creatia unica a lui Michelangelo de la Capela Sixtina. Daca ne gandim ca au fost create cam in aceasi perioada, comparatia nu pare exagerata. Compoziția Judecății de Apoi de la Voroneț e organizată pe cinci planuri orizontale, dar trecerea dintre acestea rămâne aproape neobservată la o primă privire în comparație cu ruptura izbitoare între emisferele simbolice de-a stânga și de-a dreapta, marcate cromatic prin râul de foc ce izvorăște de la picioarele Tronului Judecătorului. Si trecerea pare mai putin vizibila si datorita prezentei fondului de albastru de Voronet, intrerupt din loc in loc de nuante verzui azuriu. Interesanta este in aceasta fresca prezenta Sfintei Treimi, de data aceasta in plan vertical, in primele trei planuri din partea superioara.

În planul cel mai de sus, chiar sub cornișa de sub acoperișului de șindrilă, sub un brâu cu motive populare ce delimitează tabloul, se află reprezentarea Tatălui. Îngerii deschid Porțile Împărăției, dezvăluind Chipul Creatorului în slavă, înconjurat de un curcubeu circular. In imediata apropiere a Domnului descoperim cele douăsprezece zodii, lucru mai rar in ortodoxia romana, iar din cele două laturi ale picturii, doi îngeri strâng constelațiile de pe bolta cerească asemeni sulurilor unui pergament.

In centrul celui de-al doilea plan pictural se află a doua persoană a Sfintei Treimi, Iisus Hristos, asezat pe tronul de domnie, flancat de Fecioara Maria și de Sfântul Ioan, respectiv de sfinții care iau parte la Judecată. Primul rând al asistenței e ocupat de o parte și de alta de cei 12 apostoli, in aceasta fresca sezand pe banci. De la picioarele Tronului Judecatorului izvoraste un rau de foc, care traverseaza cele trei planuri orizontale de la baza compozitiei.

În centrul celui de-al treilea plan pictural e figurat Sfântul Duh, a treia componenta a Sfintei Treimi, sub forma în care a apărut la Botezul Domnului din Râul Iordanului, a unui porumbel alb. Din tronul Său iese și mâna care ține balanța pe care sunt cântărite sufletele. In acelasi plan intalnim figura prorocului Moise, cu aura de sfant, cu pergamentul cu profetia venirii Mantuitorului pentru Judecata de apoi. Cei care se prezinta in fata lui Moise sunt grupuri de iudei, cu vesminte traditionale si de pagani, cu mantii si cu turbane pe cap, care arata speriati si deznadajduiti de pacatele lor, cu care vor apare in fata Judecatorului Divin. In partea opusa, delimitata de raul de foc, intalnim capete incoronate si de boieri, apoi un grup de clerici si apoi credinciosi, femei si barbati.

Centrul celui de-al patrulea plan orizontal este dominat de lupta dintre ingeri si diavoli pentru a inclina talgerele cumpenei in favoarea taberei pe care o reprezinta. In aceasta compozitie, pacatosii sunt reprezentati de diavoli, goi, asa cum erau prezentati initial in Biblie Adam si Eva, primii pacatosi. Acestia, insa s-au izbavit de pacatele lor si acum lupta, aureolati, impotriva diavolilor negri si goi, pentru ca in planul superior sa-i reintalnim in planul superior al frescei, la batranete ingenunchiati si smeriti, de-a dreapta si de-a stanga Tronului Duhului Sfant (un porumbel alb). De remarcat faptul ca lupta dintre bine si rau, intre ingeri si diavoli, este pictata pe un fond verde-azuriu, diferit de albastrul predominant al frescei.

Daca in partea stanga a frescei putem distinge o aparenta delimitare intre planul patri si cinci, nu acelasi lucru se poate afirma si despre partea dreapta. Aici avem, dispuse pe ambele planuri orizontale scene care prezinta eliberarea de catre pamant si ape, impreuna cu animale salbatice (lei, lupi, elefanti, pesti, dragoni, caracatite, etc) a muritorilor de rand pieriti in diverse dezastre. Tot aici vom intalni si sfinti cu aura cantand la tulnic, la fel ca locuitorii zonei.

Al cincilea plan orizontal este dominat de grupul de sfinti cu clasica aura de dincolo de Zidul Imparatiei cerurilor. In fruntea lor, la Poarta Raiului, aflam pe Sf. Petru, cu cheia de la Poarta in mana. In acelasi rand, in marginea dreapta recunoastem pe cei doi Domnitori ai Moldovei, Stefan cel Mare si Petru Rares, cu aura de sfinti. In partea stanga distingem prezenta Maicii Domnului pe un tron, flancata de doi ingeri si de talharul de pe cruce, care comform promisiunii Mantuitorului, urma sa devina primul cetatean al Raiului. Pe o banca, alaturi aflam inalti clerici, aureolalti, tinand in brate pruncii lor sau botezati de ei. La acelasi nivel, dar in raul de foc ce coboara de la Tronul Judecatorului, intalnim pacatosii si ereticii, iar la partea cea mai de jos, fara nici-o sansa de scapare, este diavolul negru ca taciunele, cu o cupa in mana dreapta, asezat pe un balaur cu doua capete.

Ar mai fi de remarcat alaturarea, dar si deosebirea dintre Maica Domnului si Sf. Ioan, pe de o parte si Adam si Eva, pe de alta parte, desfiintandu-se astfel presupusul misoginism atribuit ordoxiei.

Cam aceasta ar fi, pe scurt, descrierea atractiei principale a manastirii Voronet, biserica cu hramul Sf. Gheorghe.

Numai bine si calatorii placute!

15 octombrie 2015, seara, Branesti.

Consider ca este firesc sa mentionez ca am putut descrie cele de mai sus si cu ajutorul Ghidului Monumentelor istorice si al unui pliant (de numai 4 pagini), cumparat de la Manastire.

---

VIZUALIZĂRI: 342 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI