Revedere cu Manastirea Voronet

TIPĂREȘTE

Eiiii! Buna dimineata!

Sper ca v-ati trezit la ora asta, ati luat si micul dejun, v-ati baut si cafeluta de dimineata si va pregatiti de o noua zi. Pentru cei care nu au, inca, o destinatie clara, dar si iubitorilor de frumos, va fac o propunere, care sper sa va atraga. Ce ziceti de o plimbare pana la manastirea Voronet? Asa-i ca v-ar tenta? . Pe noi, da, pentru ca astazi acolo ne-am propus sa ajungem.

Dupa traditionala ora de dimineata afectata micului dejun, cafelutei si tigarii de dimineta, incepem pregatirile pentru plecare la Voronet. Femeile se echipeaza corespunzator pentru o asemenea vizita, barbatii, cu mai putine exigente vestimentare se pregatesc si ei, dupa inspiratia proprie. Cum pregatirile se lungesc putin, incerc sa sugerez, ca la intoarcere sa folosim de la Campulung Moldovenesc un drum peste Rarau, care sa ne scoata pe valea Bistritei, la Chiril, de unde sa ne intoarcem la Vatra Dornei. Pentru ca discutiile cu proprietara vilei, dar si a unor vecini care lucrau la Ocolul Silvic, nu erau incurajatoare in legatura cu drumul peste Rarau, avand si experienta cu padurea de la Brodina, soferii hotarasc sa nu riste si sa ne documentam la fata locului. Si pentru ca vorba lunga-i saracie, mai putina gargara si la drum. Ne imbarcam in masini, in aceleasi echipaje, care pe durata concediului nu se vor schimba deloc si la drum!

Pentru ca in urma cu doua zile v-am mai descris o buna parte, mai bine spus prima parte, pana la Campulung Moldovenesc, voi descrie traseul de la Campulung pana la Voronet.

Dupa o scurta oprire la izvorul de la Argestru, prima oprire adevarata o facem la benzinaria de la intrarea in Campulung Moldovenesc, pe care ati mai intalnit-o in episodul cu Moldovita. Cum masinilor li se cam facuse sete si stiau din prima zi de concediu, la venirea la Vatra Dornei, ca la benzinarie isi pot potoli setea, le dam de baut, iar in timpul acesta ne dezmortim putin, fumatorii nereusind sa fumeze, pentru ca soferii s-au miscat ca la Formula 1 si au alimentat in acelasi timp. Asa ca plecam foarte repede din benzinarie spre oras. Pe dreapta ne insotesc culmile masivului Rarau- Giumalau, cu paduri care coboara, in multe locuri, pana la marginea orasului. In stanga, ceva mai departe, peste apa Moldovei, care ne va fi tovaras de calatorie pana la Gura Humorului, se vad culmile Obcinei Feredeului... Uitandu-ne in stanga vedem cu ochii mintii serpentinele din pasul Pascanu, apoi Ciumarna, cu al sau monument al drumarilor, sau drumul prin padurea de la Brodina. Deschidem ochii din visare si constatam ca traversam Campulung Moldovenesc, un frumos oras bucovinean, importanta placa turnanta a unor trasee in masivul Rarau-Giumalau, sau in muntii Stanisoarei. Trecem pe langa fabrica de mobila, in stanga, la intrare, apoi pe dreapta complexul Montana, pe dreapta. In centru orasului, pe stanga trecem pe langa muzeul Lemnului, tot pe stanga hotelul Zimbru, unde am mancat in toate excursiile la manastirile din Bucovina, iar apoi pe dreapta biserica Sf. Nicolae, intr-un parculet, iar pana in calea ferata, tot pe dreapta, hotelul Eden. Traversam calea ferata, trecem pe langa gara Campulung est, apoi intalnim DJ 175, care conduce la Pietrele Doamnei, in Rarau. Dupa iesirea din Campulung, traversam apa Moldovei, apoi satul Prisaca Dornei si intram in Vama. Intentionam sa vedem muzeul oualelor incondeiate si tot uitandu-ne dupa un indicator cu muzeul, ajungem la intersectia cu DJ176 (parca ati mai auzit de el, nu?) spre Moldovita (si numele acesta va e cunoscut), traversam calea ferata spre Moldovita, cam napadita de buruieni, semn ca nu prea se mai circula, apoi raul Moldovita, pe care de asemenea l-ati mai intalnit intr-un alt episod (vezi impresii). Tot cautand muzeul ajungem in satul Molid, prin care trecem ca acceleratul prin halta, nu fara a admira culmile muntilor acoperite pe paduri si pajisti. Intram apoi in orasul Frasin, intampinati de cateva blocuri, sediu de banca, intersectia cu drumul spre Ostra, Brosteni, prin pasul Tarnita (1161 m), in muntii Stanisoarei, traditionalul magazin universal satesc, toate construite pana in 1989. Traversam apoi raul Suha, unul din afluentii de pe partea dreapta a Moldovei, care izvoraste din Muntii Stanisoarei. Dupa ce iesim din Frasin, imediat intram in Bucsoaia, un sat care se remarca prin multele cuiburi de barza de pe stalpii de lumina. Aceasi poarta ne intampina si la iesirea din orasul Frasin prezentandu-ne si principalele atractii turistice ale Bucovinei pe care le putem vizita in continuarea drumului. Drumul printre munti cu paduri si pasuni ne conduce la Gura Humorului, iar peste cativa kilometri intram in orasul de unde vom putea vizita cele doua manastiri pictate si care dau renumele orasului si imprejurimilor sale. Putin dupa intrarea in oras un indicator ne indruma spre manastirea Voronet, prima noastra vizita din aceasta zi, Urmam indicatorul si ne indreptam spre manastire. Dupa ce traversam calea ferata ne continuam drumul cu mesteceni pe margine, pana la intrarea in Voronet, pe partea stanga a drumului intalnim o pensiune, Casa Doamnei, cu loc de joaca pentru copii si o frumoasa peluza in spate. Traversam raul Moldova, apoi intr-o intersectie imediat dupa pod, in stanga este drumul la partia Soimul, apoi la intrarea in Voronet, pe dreapta ne intampina complexul turistic Casa Elena. Pe marginea soselei multe case cu etaj, nou construite, cu afise si pancarte prin care suntem invitati la cazare in acele case. Nu luam in seama aceste invitatii si ne continuam drumul spre manastire. Ajungem la o ramificatie de drumuri, alegem drumul din dreapta care ne conduce in fata zidului de nord al mananstirii. In dreapta se afla un soi de parculet, dar fara banci, iar in stanga o parcare mare, incapatoare, marginita cu tot felul de pravalii in care gasesti de toate, pentru toti. Parcam masinile, coboram din masini, ne dezmortim picioarele si mergem spre intrarea in manastire. O luam la stanga, pe langa zidul manastirii si o casa veche, apoi la dreapta pe langa zidul de est, de data aceasta, al manastirii. Pe partea stanga a drumului spre intrarea in manastire, este un cimitir, pe care l-am banuit prima data ca fiind al manastirii, dar am adlat ulterior ca este al comunei. Ajungem si in fata turnului clopotnitei, prin al carui gang, prin portile mari de stejar, sculptate, cu stema Moldovei la partea superioara, intram in interiorul manastirii. Nu inainte de a ne pregati tinuta de vizitare si a achita taxa de intrare. Ni se atrage de la bun inceput ca in interiorul bisericii sunt interzise fotografiile, acestea fiind permise numai in curtea manastirii. De fapt in toate manastirile vizitate in acest concediu ni s-a interzis peste tot fotografierea in interiorul bisericilor, sau al muzeelor. Nu am priceput rostul acesteei interdictii, dar s-ar putea sa fie problema mea si al celorlati turisti, veniti din toate colturile tarii, dar si de peste hotare. Pacat, mare pacat!

La intrarea in manastire ne intampina o alee care conduce la zidul de vest al manastirii, avand in dreapta biserica vestita in toata lumea pentru albastrul frescelor sale. Ce ne-a surprins, pe mine personal neplacut, a fost prezenta unui gardulet, care nu permitea apropierea de zidurile bisericii. Dar trandafirii, arbustii de tuia, impecabil ingrijiti, sau pasunea frumos ingrijita au destins atmosfera, iar primii pasi pe alee au alungat orice urma de intristare. Eram doar in curtea manastirii Voronet. Si desi era mijlocul saptamanii, erau destui vizitatori, printre care si un grup de turisti italieni. Acestia, in momentul cand am intrat noi in curte, admirarau un localnic care cosea de zor pajistea din curtea manastirii. Ghidul grupului ia coasa din mana localnicului si se apuca de cosit iarba, explicand in acelasi timp secretele acestei meserii stravechi din Bucovina. Un italian incearca si el coasa, dar dupa doua ratari de taiat picioarele cu coasa, renunta, gandindu-se probabil ca s-ar putea sa nu mai rateze si sa-si taie picioarele. Incepem vizitarea, la inceput a anexelor manastirii, admirand noile constructii ale chiliilor, dar si trainicirea zidurilor care inconjoara manastirea. Dupa ce admiram in trecere peretele estic, al altarului, trecem la peretele sudic, unde ne clatim, admirativ, ochii cu albastrul acela divin, de neimitat si inca neexplicat de ce persista sa ramana foarte frumos. Prima mare fresca, Arborele lui Iesei, pe fond albastru de Voronet ne opreste in loc si comentam scenele pictate, asa cum le vedeam noi atunci. Ne continuam drumul, ajungem la usa de intrare si dupa ce intram in pridvor, suntem rugati politicos de o maicuta sa punem aparatele de fotografiat in genti si sa nu le folosim in interiorul bisericii. Si noi care credeam ca ne astepta sa ne conduca prin manastire si sa fie ghidul nostru. Dar ne descurcam si singuri si dupa ce vizitam (e un fel de –a zice) mormintele Mitropolitului Grigore Rosca, cel care a inceput pictarea exterioara a bisericii si al primului staret al manastirii, Daniil Sihastrul, ale carui povete au determinat si construirea acestei manastiri, alaturi de cea de la Putna. Intrand in naos admiram tabloul votiv al bisericii, frumusetea scenelor biblice pictate pe peretii si tavanele bisericii. Admiram si un jilt al Mitropolitului Rosca, despre care am aflat ulterior ca este o copie fidela a originalului. De asemenea ne impresioneaza frumusetea sculpturilor de pe catapeteasma care desparte altarul de naos. Mama, ce poze frumoase s-ar fi putut face! Au incercat cativa turisti cu telefonul, cu mare grija sa nu se vada lumina blitului, dar atunci telefoanele nu erau ce sunt acum. Femeile depun la iesire traditionalele acatiste si apoi in fata peretului de vest ramanem blocati. In fata ochilor ni se infatiseaza cea mai frumoasa pictura murala din Romania, Judecata de apoi, in care reintalnim, nici nu se putea altfel, inegalabilul albastru de Voronet. Impreuna cu cumnatul meu cel mic (Dumnezeu sa-L ierte!), un bun cunoscator al Bibliei, incercam sa explicam si sa prezentam celorlalti membri ai grupului scenele pe care le vedeam. Ni se alatura si grupul de italieni, iar ghidul acestora, vazand ca ne cam pricepem, ne roaga sa-l ajutam sa descrie si italienilor splendida fresca. Pentru ca aveam si cunostintele, dar si dispozitia, necesare incerc sa prezint, de sus in jos scenele din fresca. Dupa ce primim multumirile italienilor, ma gandeam unde erau maicutele care ar fi trebuit sa fie ghizi. Oricat de bine as fi cunoscut eu biserica si manastirea, nu cred ca as fi reusit sa le descriu mai bine ca o maicuta din manastire, care avea avantajul atasamentului de aceste locuri si a intelegerii diferite. Ne-am continuat apoi turul bisericii, cu peretele nord, unde nu se mai vedeau decat putine urme din pictura initiala, Vamile Vazduhului. Ne impresioneaza totodata largimea considerabila a streasinii, menita sa protejeze frumusetea picturilor de pe pereti. Incercam sa urcam in turnul clopotnitei, dar nu prea aveam voie, asa ca il admiram pe dinafara. Imi amintesc atunci ca in 1976, cand am mai fost in vizita aici, biserica avea schele montate in interior, manastirea nu functiona si avea statutul de biserica, nu de manastire. Cu toate acestea imi amintesc ca in curtea manastirii am intalnit atunci multi calugari. Unul din acestia, care ne-a insotit in turnul clopotnitei, ne-a spus ca clopotele puteau emite sunete care spuneau Stefan-voda, Stefan-voda! Probabil ca indoielile noastre l-au determinat sa cheme doi oameni care au tras clopotele si am ramas inmarmuriti. Sunetele lor adevereau spusele calugarului. De data asta nimeni nu le-a mai tras, nimeni nu ne-a mai spus nimic despre manastire. Inainte de a parasi manastirea cumparam de la magazinul manastirii icoane, carticele de rugaciuni si alte amintiri despre manastire. Cu regretul ca trebuie sa plecam, pentru ca mai aveam in agenda zilei si alte vizite de facut, iesim pe poarta manastirii, aruncam o privire peste gard in curtea cimitirului si apoi ne indreptam spre parcare unde ne asteptau masinile. Vizitam in fuga si cateva pravalii din parcare si la una din ele gasim porumb fiert, ceea ce nu era de refuzat. Si dupa ce cantam la muzicuta, urcam in masini si cap compas spre urmatorul obiectiv turistic al zilei.

Pana atunci numai bine si calatorii placute!

Nu voi uita sa mentionez ca la scrierea cestor randuri mi-au fost de ajutor Ghidul Monumentelor istorice si Harta Romaniei.

Branesti 16 octombrie 2015.

---

VIZUALIZĂRI: 680 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI