Cazare la mănăstirea Vorona – o experiență deosebită

TIPĂREȘTE

În această toamnă chestiuni cultural-istorice, dar și treburi de familie, ne-au purtat pașii pe meleaguri botoșănene. Pentru a nu străbate zeci de kilometri organizatorii evenimentului cultural ne-au propus o cazare un pic altfel: la o mănăstire. Cunosc faptul că multe mănăstiri din țară oferă servicii de cazare, dar nu experimentasem o asemenea variantă, nici nu prea m-am gândit vreodată la acest lucru. Acum fiind pus în fața unei alegeri am stat și am cântărit propunerea, de fapt nu vroiam decât o cameră decentă cu baie proprie, au fost singurele mele condiții. Ei bine, mi s-au confirmat micile „pretenții” astfel încât am acceptat propunerea pentru două nopți.

Cunosc mănăstirea Vorona din copilărie și m-am bucurat că voi merge într-un cadru natural splendid și unul spiritual deosebit. Chiar am așteptat cu nerăbdare să ajung în această vatră monahală veche de câteva sute de ani. Până în orașul Botoșani sunt circa 22 km, noi am sosit însă dinspre Pașcani, urbe situată la vreo 46 km depărtare. Am mers pe DJ 208H, numit azi „Drumul mănăstirilor” – proaspăt asfaltat, străbătând pădurea Voronei, îmbrăcată în straie oarecum arămii, verdele verii nelăsându-se dus încă.

Mănăstirea Vorona apare e cuibărită într-o poiană largă, turlele celor două biserici și turnul clopotniță fiind protejate de o incintă formată din clădiri mai vechi sau mai noi. Corpul de cazare se află cumva în planul doi, curtea spațioasă oferind suficient loc de parcare pentru mai multe autoturisme. Întâmpinați de măicuța care se va ocupa de noi suntem conduși către clădirea cu etaj ridicată în stil tradițional cu frumoase pridvoare din lemn. Pe balustrade zâmbesc încă la soarele timid de toamnă zeci de mușcate care nu au fost încă retrase la adăpost.

Clădirea este în mare parte dedicată pelerinilor și oaspeților mănăstirii. La parter se află două camere comune cu paturi suprapuse, iar la etaj câteva camere individuale, de familie. La parter este un spațiu de socializare, pe pereți sunt amplasate icoane, holurile sunt pardosite cu gresie. Ne este indicată camera (care are număr pe ușă și se încuie cu cheie clasică) și ne grăbim să vedem cum arată. Surpriză: arată bine, ca o unitate de cazare a unui hotel. Adică avem un hol mărișor unde se află cuierul, camera propriu-zisă și baie. Aerul sobru, simplu, rural se potrivește cu locul în care ne aflăm. Este un loc curat și cald spiritual care avea să ni se lipească de suflet.

Încăperea are trei paturi, lenjerie proaspătă și pături pufoase, un fotoliu, o masă cu un scaun, o veioză, icoană pe perete, Biblia pe masă și o sticlă de apă oferită gratuit. Bineînțeles că nu există televizor, în schimb avem internet wi-fi, acolo în mijlocul pădurii. Pe jos este parchet, acoperit parțial de un covoraș gen persan. Caloriferele au fost calde în ambele nopți. Baia e prevăzută cu duș, apă caldă, fereastră de aerisire, prosoape albe, consumabile (hârtie igienică bună, săpun lichid și gel de duș). Cred că există multeee locuri de cazare care nu oferă asemenea condiții.

Interesante mi se par simțămintele pe care le încerci în interiorul mănăstirii. Și nu ca simplu turist, ci ca om care rămâne în acest perimetru mai mult timp, după „programul de vizitare” , ca să zic așa. O liniște la propriu și la figurat te înconjoară, simți cum divinitatea protejează ansamblul monastic și pe cei din interior. Seara se aude în surdină slujba religioasă dintr-un difuzor atârnat de peretele bisericii, umbrele oamenilor care se îndreaptă spre casa Domnului se preling pe pereți, lumini difuze conturează siluetele clădirilor, o lună rotundă împrăștie lumină din cer peste mănăstire și pădure. Dimineața măicuțele roiesc prin curte și clădiri îndeplinind o mulțime de treburi gospodărești și administrative. Duminica, după slujbă, toți enoriașii sunt invitați să mănânce, într-un cort fiind întinse mese lungi.

Apropo de masă, am mâncat și noi în ambele seri la mănăstire – delicios totul. Într-o seară am gustat produse de post, ciorbă de fasole, sarmale cu orez și o salată cu ciuperci culese din codrii ce înconjoară complexul mănăstiresc. A doua seară am avut printre altele carne cu cartofi la cuptor și o prăjitură gustoasă. Mâncarea a fost dumnezeiască, cel puțin sarmalele mi-au adus aminte de bunica. În ceea ce privește costurile nu știu exact ce să spun, dar pe site-ul web se sugerează un preț de 100 lei/cameră/familie.

Am apreciat munca măicuțelor și atmosfera spirituală de la mănăstirea Vorona; cazarea în acest spațiu religios a constituit o experiență inedită pentru mine. Dacă se mai ivește ocazia voi mai merge la Vorona și voi sta tot la mănăstire.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 930 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI