Manastirea Secu - “o veche si nestinsa candela in Muntii Neamtului”

TIPĂREȘTE

In timpul scurt petrecut in Tg. Neamt, am facut o vizita si la Manastirea Secu, unul din cele mai vechi asezaminte monahale din judetul Neamt.

Am mers pe ruta Tg. Mures – Reghin – Rastolita – Stanceni – Toplita – Borsec – Poiana Teiului – Tg. Neamt, in total 210 km, 4 ore de mers in general pe drumuri de munte, cu o oprire.

La aceasta manastire se ajunge foarte usor. Inainte de a intra in Tg. Neamt, cam la 15 km, o luam la dreapta. Drumul ne conduce printr-un peisaj superb din zona Vanatori – Neamt - Rezervatie Naturala, dandu-ne ocazia sa admiram codrii si apa limpede a paraului Secu. Aproape tot drumul am vazut oameni veniti la iarba verde, chiar si pentru mai multe zile, cu cortul sau cu rulota. Peisajul este de vis, aer curat! Manastirea este la aproximativ 22 km de oras.

Din departare am zarit locul, fiind intesat de lume. Chiar daca erau foarte multe masini, am gasit loc in parcare. Manastirea isi asteapta pelerinii cu portile deschise. De la prima vedere am remarcat aspectul manastirii, care aduce a cetate medievala, acest lucru datorandu-se zidurilor de aparare din piatra construite in jurul bisericii.

Aceste ziduri dovedesc ca manastirea a avut un rol important nu doar ca lacas de mangaiere in momente dureroase, pentru alinarea sufletului, dar a avut si un rol important de aparare, multi oameni adapostindu-se aici pentru a se feri de atacurile navalitorilor straini. Astfel, manastirea a rezistat pana in zilele noaste, ea avand o varsta de aproape 500 de ani.

Candva, pe locul acestei manastiri era un schit, “Schitul lui Zosima”, construit de domnitorul Petru Rares si fortificat de sotia acestuia. Staretul Zosima a fost un adevarat erudit si dascal. In incinta schitului a fondat o scoala pentru formarea de cadre monahale. Aici se preda gramatica, pictura, muzica, necesare pentru ca invataceii sa poata ajunge scriitori, carturari, mestesugari, etc.

In 1602 manastirea este ctitorita de catre catre Nestor si Mitrofana Ureche, parintii cunoscutului cronicar Grigore Ureche, iar biserica a primit hramul “Taierea capului Sf. Ioan Botezatorul”. In prezent, biserica are mici modificari indeosebi in arhitecuta exterioara.

Pe langa biserica mare am admirat inca doua paraclise, “Adormirea Maicii Domnului” si “Sfantul Nicolae”, precum si Biserica cimitirului, numita “Biserica Sfantului Ioan Botezatorul”.

Paraclisul “Adormirea Maicii Domnului” este din piatra si are o catapeteasma suflata in aur de o “rara frumusete”, care a fost lucrata de catre monarhul Iulian. Acelasi monarh a executat si catapeteasma paraclisului “Sfantul Nicolae”. Biserica cimitirului s-a ridicat chiar pe locul vechiului Schit al lui Zosima.

Cu toate ca manastirea a fost un adapost foarte potrivit pentru apararea impotriva navalitorilor, in 1821 a fost distrusa de navalitorii turci, iar manastirea incendiata. Majoritatea structurilor dateaza dupa acest incendiu, doar biserica mare pastrand arhitectura initiala, dar cu unele mici modificari.

Am intrat in acest lacas sfant pe poarta inalta din lemn, construita dupa specificul locului. Insotiti de un mirosul placut al trandafirilor care delimiteaza aleea, strajuiti de brazi argintii, ne-am indreptat spre biserica. Intram prin vechiul turn clopotnita si inaintand pe alee ajungem la Biserica mare din incinta. Sunt multi pelerini.

Un candelabru care s-ar putea sa fie din aur si argint, ca mai toate ornamentele, se remarca chiar la intrare, cu multe becuri asezate pe un suport – lumanare, dand o lumina blanda.

Pe dreapta am stat la un mic rand pentru a ajunge la racla cu Sfintele Moaste. Lumea isi face cruce, atinge racla Sfintelor Moaste. Aici e expus si o particica din Lemnul Sfintei Cruci de la Ierusalim, Chivotul sfintit in care s-au aflat moaste ale Sf. Ioan Botezatorul, precum si moaste ale mai multor Sfinti, printre care Sf. Ierarh Ioan Gura de Aur, Sf. Mari Mucenici Haralambie, Artemie si altii.

In continuare se gaseste racla din aur si argint a Mitropolitului Moldovei Varlaam Motoc, ale carui oseminte au fost deshumate in 2007. Mormantul sau se afla in incinta bisericii, impreuna cu cel al sotiei sale.

Crendinciosii se inchina Sfintelor Moaste, ating cu simtire racla, isi fac cruce si trec mai departe.

Inaintand in biserica vedem si mormintele ctitorilor bisericii, sapate in peretii laterali, in niste firide arcuite, in dreapta Nestor Ureche iar in stanga sotia lui, Mitrofana Ureche, pe mormantul fiecaruia arzand o lumanare.

Foarte tare m-a impresionat Icoana Maicii Domnului, facatoare de minuni, in fata careia pelerinii se inchina indata ce intra in biserica. Nu stiu daca este cea mai veche, dar este printre cele mai vechi icoane din Moldova, cunoscuta si sub numele de Cipriota pentru ca este adusa din Insula Cipru prin anii 1600. Cipriota a fost daruita Sfantului mitropolit al Moldovei, Varlaam, de catre domnitorul Vasile Lupu.

Icoana a fost restaurata de mai multe ori, iar in 1879 este imbracata in aur si argint si se aseaza intr-o strana de lemn si fier, cu multe ornamente. Pe vremuri, icoana era impodobita cu salbe de monezi de aur si argint primite de la credinciosii care multumesc astfel pentru minunile infaptuite prin rugaciunea inaintea ei. In functie cu aceasta icoana exista o legenda, si anume se spune ca Cipriota se schimba la fata, astfel ca uneori era mai intunecata, alte dati chipul ei era mai luminos.

In spatele icoanei se gaseste altarul, compus din multe icoane, unele dintre ele fiind si ele imbracate in aur si argint. Toate icoanele sunt foarte frumoase!

Sustinuta de lanturi, o cruce imensa de aur si argint atarna din interiorul cupolei si ajunge pana la partea de sus a altarului.

Mi-a atras atentia si amvonul, o constructie deosebita, pe un fond albastru, cu multe broderii poleite cu aur. In biserica mai toate picturile sunt pe fond albastru, culoare care se remarca imediat. Albastrul se combina cu galbenul aurului cu care sunt acoperite toate ornamentele icoanelor, altarului, amvonului, facand astfel predominante cele doua culori.

In pronaos se gaseste inca o icoana facatoare de minuni, tot icoana a Maicii Domului, imbracata in aur si argint. Si aceasta icoana are povestea ei. In acea lupta cu turcii, unul dintre soldatii turci a vrut sa distruga icoana si a taiat-o cu sabia, taieturile fiind si acum vizibile. Se spune ca acel turc a cazut imediat mort, si dupa el, inca alti turci au murit, ca o “pedeapsa” ca au navalit in acest loc sfant.

Mitrofana, sotia lui Nestor Ureche, spunea ca manastirea a fost de multe ori bantuita de turci si tatari. Ei “daramau zidurile si rascoleau si cenusa din vatra cautand bogatii ascunse, dezbracand icoanele, rapind tot ce era de pret... ‘’

Multa suferinta a fost in acea vreme, dar timpul a facut ca aceasta manastire sa reziste, s-a ridicat din nou si ‘’sufletul’’ ei rezistand pana azi, pentru mangaierea sufletelor noastre.

---

VIZUALIZĂRI: 4861 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI