În căutarea ultimei ctitorii a lui Ștefan cel Mare - Mânăstirea Dobrovăț

TIPĂREȘTE

Într-un sfârșit de noiembrie foarte primăveratec ne-am pornit la plimbare să vizităm ultima ctitorie a lui Ștefan cel Mare pe care nu a mai apucat să o vadă finalizată, este situată la 25 de km de Iași si 35 de Vaslui,pornim din Iasi urcand Buciumul spre Vaslui pe DN 24 si după circa 12 km un indicator ne sugerează sa o luam la dreapta pe DJ 247 spre mânăstirea Dobrovaț, drumul este asfaltat in stare buna strabate codri putin umblati, circulatie este minima in zona. Ajungem la mânăstire care este compusă dintr-o incinta fortificata, biserica manastirii datand din anul 1503-1504, turnul clopotnita datand 1743 (uitat intr-o renovare care nu se mai termina), biserica paraclis Sf. Gheorghe datand din 1607 si casa Racovita 1663.

Biserica ștefaniană cu hramul Pogorârea Sfântului Duh începută in 27 aprilie 1503, după cum precizează pisania aflată pe zidul bisericii, bisericii Mănăstirii Dobrovăț, a fost finalizata de Bogdan al III - lea in 1504 lăcașul de cult fiind pictat în perioada 1527-1531, în vremea lui domnitorului Petru Rareș. Biserica a fost pictată în frescă, în stil bizantin, atât pe interior, cât și pe exterior in exterior din nefericire pictura nu sa pastrat.

Paraclisul cu hramul "Sf. Gheorghe" construit În anul 1607 de domnitorul Simion Movilă (1606-1607) și soția sa, Marghita (călugărită cu numele de Melania), la 50 metri sud de clădirea bisericii ștefaniene. Vasile Lupu a inchinat manastirea muntelui Athos. Mănăstirea Dobrovăț a fost prădată de tătari în anul 1658. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, familia boierilor Racoviță a început să exercite un protectorat benefic asupra mănăstirii, ei au efectuat lucrări de restaurare a complexului monahal după anul 1663. În cea de a doua jumătate a sec. al XVII-lea a fost construit zidul de incintă și turn clopotniță de intrare, din acesta din urmă doar primul nivel fiind în forma originară. Hatmanul Nicolae Racoviță a început contrucția conacului cu pivnițele masive de piatra.

Biserica are o arhitectura simpla fara turle,dar elegantă, zidurile sunt masive din piatră brută sprijinite de puternici contraforți. Aceasta a suferit dea lungul timpului multe modificări si reparații cele mai dăunătoare au fost cele din anul 1851, la inițiativa egumenului Acachie, biserica a fost supusă unei intervenții dictată de moda epocii fiindui adăugate trei turle masive, cu acoperiș în formă de bulb de ceapa (rusian style) la restaurările din 1974-1976 aceste intervenții au fost indepărtate redânduise bisericii înfățisarea inițială.

În interiorul biserici compartimentat în patru încăperi, vom găsi o necropola domneasca, biserica devenind si necropola familiei Racoviță. În afara interiorului bisericii lânga zid la exterior găsim alte doua pietre funerare.

Locul este de o liniște aparte, cel putin cand am vizitat-o noi într-o dupa amiaza de duminică, biserica este frumoasă în simplitatea ei, paraclisul impresionează și casa Racoviță prin dimensiuni, în interior mai găsim un bust al lui Ștefan ridicat in 2004 la împlinirea a 500 de ani de la inaugurarea mânăstirii Dobrovaț și a trecerii în neființa a marelui domnitor al Moldovei.

Ne plimbăm împrejur și încet, încet se lasă seara, deh e noiembrie ziua e scurtă si ne intoarcem spre agitatia din Iasi cu o urma de regret în suflete din acest loc liniștit și binecuvantat pe care vă invit să il vizitați dacă sunteti prin zona sau locuiți în Iași sau Vaslui e si mai simplu, vă sunt de ajuns câteva ore sau o chiar o zi daca e cald afară, drumul prin codrii Moldovei până acolo fiind încântător în sezonul cald.

---

VIZUALIZĂRI: 1989 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI