Mănăstirea Cocoș – una din mănăstirile importante ale Dobrogei

TIPĂREȘTE

Ne aflăm pe pământuri dobrogene și dorim să vizităm vreo câteva mănăstiri istorice din zonă. Plecăm de la Zander House din Peceneaga (vezi impresii) și ne îndreptăm mai întâi spre mănăstirea Cocoș, ulterior spre mănăstirea Saon (vezi impresii). Ajungem la Niculițel străbătând „defileul” natural creat printre păduri și dealuri, prin satul Valea Teilor (Meidanchioi-ul de altădată).

Venind pe un drum județean dinspre Niculițel găsim mănăstirea Cocoș într-un cadru natural de vis, o poiană largă în mijlocul unor codri întinși, un domeniu mănăstiresc înconjurat de viță de vie. Apropo de vița de vie, iată un fragment din „romanul criminal” al unui publicist bucureștean apărut în 1890: Casele unde stau cei vreo 90 de călugări mai tineri și mai bătrâni sunt noi, frumoase și încăpătoare. Jos subt pimniţele pline cu boloboace cu vin din care li se dă Joi, Duminica și la sărbători câte un pahar. Alminteri cum această mănăstire are moșia și pământurile ei, vie frumoasă la Sarica, viața călugărescă de acolo este liniștită și fără multe nevoi. (Ilie Emanoil Ighel, „Banditul Simion Licinski” , București, 1890/ banditul Licinski își desfășura „activitatea” în acei ani în zona Sulina, Tulcea, Măcin, Isaccea, jefuind chiar vilegiaturiști cazați la mănăstirea Cocoș pe timpul verii).

Scurt istoric. Lăcașul monahal își are rădăcinile undeva în prima jumătate a anilor 1800, atunci când o mână de călugări veniți de la Mănăstirea Neamț se stabilesc pe o bucată de pământ cumpărată lângă Dealul Cocoșului. Stăpânirea otomană din acele vremuri aprobă construcția unei biserici modeste, în acord cu regulile timpului. Călugărul Visarion, cleric trecut pe la Muntele Athos, devine stareț și ridică la 1853 a doua biserică a așezământului (cu hramul „Sf. Treime” ), de data aceasta din piatră și cărămidă. În cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea apare monumentala clopotniță (30 m) și frumoasele chilii în stil oriental de pe latura de vest.

Cea mai amplă etapă de construcții, cea care a stabilit aspectul actual al complexului mănăstiresc, s-a desfășurat la 1910-1911: a apărut biserica nouă și frontul de chilii de cărămidă (arhitect Toma Dobrescu) și paraclisul („Sf. Nicolae” ).

În 1973 la mănăstirea Cocoș sunt aduse moaștele celor patru sfinți (Zoticos, Atalos, Kamasis și Filipos) descoperite la Niculițel (vezi impresii)

Vizita la mănăstire. După ce trecem prin gangul de sub turnul clopotniță, loc unde se află și magazinul mănăstiresc, ajungem într-o curte interioară în care se combină vizual verdele vegetației, roșul trandafirilor și albul bisericii centrale. Pe latura de vest se află vechiul corp de chilii, cele cu iz oriental, cu pridvor și cerdac pe ambele laturi ale clădirii.

Biserica cu hramul „Sf. Treime” este „piesa de rezistență” din cadrul ansamblului monahal Cocoș. Cu peste 10 ani în urmă pictura degradată a bisericii a fost înlocuită cu mozaic placat cu foiță de aur, sute de metri pătrați de muncă migăloasă. A fost instalată o catapeteasmă aurită din lemn de tei, covoare realizate la comandă în Alba Iulia, un candelabru imens comandat la Moscova. Costurile au fost foarte mari, presa a analizat în multe articole lucrările de la Cocoș.

Mozaicul cu nuanțe aurii din biserică oferă o luminozitate aparte, scenele mult mai vizibile, chipurile mai „vii” . Candelabrul suspendat cu lanțuri de turla centrală ocupă întreg spațiul aerian din zona naosului. În fața ușilor împărătești covoarele persane reproduc în țesătură imaginea unui cocoș. Mobilierul bisericesc este frumos sculptat, iar pe partea stângă este așezată racla cu cei patru sfinți de la Niculițel.

După clipele de reculegere din biserică ne-am plimbat pe aleile din curte înconjurând biserica și admirând corpurile de chilii din diverse epoci, intrarea în paraclis și stâlpii ceardacului din sudul ansamblului. Trandafiri de toate culorile împodobesc spațiile verzi, ordinea și curățenia domnesc în incinta mănăstirii.

O parcare spațioasă și o toaletă (nerecomandat accesul) sunt prezente în fața clopotniței înalte. Mănăstirea Cocoș este inclusă în multe circuite turistice și religioase (alături de mănăstirile Celic-Dere și Saon), numeroase autocare poposind regulat la ansamblul mănăstiresc dobrogean.

Așa că azi mânăstirea Cocoșu se prezintă ca un centru religios modern și civilizat. – articolul „Cilic Dere și Cocoș. Două așezăminte religioase moderne” , în Românul, 16 iulie 1915.

Alegeri inspirate!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub

---

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 51 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI