Nici asta nu mai e ce-a fost odata..

TIPĂREȘTE

Ramasesem cu o impresie foarte placuta despre Lacul de Acumulare de la Bicaz. Dar din pacate de la aceasta impresie au trecut vreo... 18-20 de ani. Eram in scoala generala si faceam o excursie organizata de scoala. Lacul parea a fi o foarte importanta atractie turistica pentru zeci de turisti, majoritatea straini. Un coleg, de scoala si de autocar se chinuia sa ne explice ca lacul are 40 km lungime "uite, de aici pana pe celalalt mal, cat cat este? este 1 km, nu? eh, si de la dig pana in spate de tot, este cam de 40 de ori pe atata, nu? ". Degeaba ma chinuiam eu sa-i explic ca am vazut eu intr-un atlas geographic, intr-o harta ca de fapt lacul este serpuit, si ca de la dig nu ai cum sa il vezi pe toata lungimea sa, nimeni nu m-a bagat in seama. Toti colegii au cazut prada explicatiei pe fuga furnizata de colegul guraliv. Punctul culimant al excursiei a fost o mica croaziera pe lac cu vaporasul de care ne-am bucurat la maxim, si pur si simplu totul a fost de vis. Seara am fost cazati undeva la o cabana chiar sub dig, la nici 100 m de acesta, si totul a fost mai mult decat OK, s-a lasat cu foc de tabara si tot ce trebuie pentru ca seara sa sa nu treaca neobservata de carnetelul in care ne notam atenti impresiile pentru ca stiam ca profesoara de limba romana urma sa ne puna sa facem o compunere pe tema excursiei.

Acum, in 2008, dupa aproximativ 20 de ani, ma pregateam sa fiu intampinat de acelasi climat. Ma asteptam la zeci de turisti care sa faca poze si care sa studieze imensul baraj – o constructie destul de impunatoare comparative cu restul marilor realizari din domeniul tehnic din tara noastra. Dar din pacate n-a fost sa fie. Era o dimineta destul de ploioasa, noi veneam dupa o noapte la Lacul Rosu si eram hotarati ca in aceasta zi sa stam pe la lacul de la Bicaz. Dar odata ajunsi pe malul lacului... deziluzie totala: locul parea ca si cand au fost o multime de turisti care tocmai au plecat, si inca gazdele nu apucasera sa faca curatenie. La debarcadier era acel vapor la care ma asteptam sa fie coada pentru o croaziera pe lac, dar care insa parea parasit. O terasa cu mese de plastic si fara scaune, care erau adunate in niste stive intr-o margine, parea ca s-a saturat de vizitatori si acuma nu doreste decat sa fie lasata in place sa-si "rumege" linistea in care se scalda si pe care nici noi nu prea am indraznit s-o deranjam prea tare. Am luat doar doua sucuri pe care le-am baut in masina, si cu toate ca am fi dorit sa ne pierdem o zi prin aceasta zona, am plecat mai departe, spre Bucovina unde urma sa vizitam manastirile.

---

VIZUALIZĂRI: 1826 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI