De-a lungul Izvorului Muntelui

@ancutza26:

Pe mine mă transpune direct în copilărie orice review scris despre ţinutul Neamţului, dar ce păcat că unii scriu atât de puţin deşi recunosc faptul că este un ţinut frumos.

Da, pozele redau crâmpeie de frumuseţe, dar nu te pot face să auzi susurul apei de munte sau foşnetul frunzelor în adierea vântului. Numai acolo, în mijlocul naturii vii poţi percepe toate acestea.

Înainte de a urca pe baraj, şoseaua din Bicaz se ramifică la stânga spre Izvorul Muntelui, la poalele Ceahlăului, la cabana de unde începe ascensiunea pe munte.

Dacă treci barajul, foarte aproape, pe stânga, există un complex turistic ce-şi aşteaptă oaspeţii cu spaţii de cazare şi bucătărie moldovenească.

Continuând, în satul Potoci era un popas pitoresc pe malul lacului, cu masă bună şi cazare. Fusese cândva un complex al sindicatelor, dar, se pare că a rămas în părăginire şi nu mai funcţionează. Acum câţiva ani, la început de noiembrie, venind de la un drum lung, noi am sperat că ne vom caza acolo. Ne prinsese noaptea, iar la Potoci nu ne-a întâmpinat decât o barieră închisă şi ochii sclipitori ai unui câine lihnit de foame. Am venit la Bicaz, la baraj, unde am rămas la Motel Cristina. Ni s-a spus că la Potoci fusese deschis doar vara. Acum nu ştiu ce mai este, dar vederile superbe asupra lacului înconjurat de munţi au rămas acolo cu siguranţă.

Drumul de munte, cu culmea împădurită pe dreapta şi cu lacul de acumulare pe stânga, este doarte frumos. Până la Durău, staţiune importantă la poalele Ceahlăului, sunt vreo 45 km, dar până acolo, la Poiana Teiului se poate vedea stânca ce răsare din apă atunci când lacul este la un nivel mai crescut sau se poate face la dreapta spre Târgu Neamţ cu salba de mănăstiri şi locul copilăriei lui Ion Creangă.