O zi frumoasă în stațiunea vrânceană Lepșa

TIPĂREȘTE

Cu ocazia minisejurului petrecut în stațiunea Borsec, și stimulați de unele articole ale unor colegi AFA, am hotărât să facem un popas (cu o cazare de o noapte) în stațiunea Lepșa din Munții Vrancei. Personal nu-mi sunt străine aceste locuri; acum 35 de ani am vizitat stațiunea Soveja și împrejurimile, iar prin Lepșa am mai trecut în urmă cu 3 ani venind dinspre Târgu Secuiesc.

Din Borsec am urmat un traseu foarte frumos spre Bicaz (prin Tulgheș și Bicazu Ardelean) și după ce am străbătut frumoasele județe Harghita Covasna, am intrat pe E574, Târgu Secuiesc -Focșani. La ieșirea din satul Ojdula șoseaua începe să urce prin pădure și aici am avut o surpriză neplăcută a traseului.

La fel ca în urmă cu trei ani, pe o porțiune de aproximativ 5 km, drumul este neasfaltat și un nor de praf se așterne în urma autoturismului, chiar dacă viteza nu depășește 20 de km pe oră. Pietrișul amestecat cu pământ formează un strat de praf ce albește totul în jur, nimic nu mai este verde pe marginea drumului și parcă și brazii plâng de atâta nedreptate. Chiar nu s-au găsit fonduri să se modernizeze cumva această porțiune de drum?

Odată scăpați de porțiunea buclucașă intrăm pe un drum asfaltat, peisajele se schimbă și pădurea de brazi capătă o altă înfățișare. Începem să coborâm și undeva în partea dreaptă observăm râul Putna, apar primele așezări ale satului Greșu și după aproximativ 5 km ajungem la Pensiunea Grande, locul nostru de cazare. Aceasta se află cam la 2 km de centrul stațiunii Lepșa și de aici au început plimbările noastre prin zonă.

În jumătatea de zi pe care am avut-o la dispoziție, după ce ne-am cazat, am făcut un tur prin stațiunea Lepșa care nu este prea mare, însă pitorescul peisaj din jur te lasă fără glas. Ca puncte de interes turistic ar fi Mănăstirea de maici, aflată pe drumul ce duce la Soveja, centrul comercial și Păstrăvăria Lepșa, veche de peste șase decenii. Însă cele mai interesante locuri de vizitat sunt în apropiere de Lepșa și pe acestea le-am vizitat a doua zi.

Principalul obiectiv turistic din această frumoasă zonă a Vrancei este, fără îndoială, Rezervația Naturală Tișița sau mai pe scurt Cheile Tișiței, cu un traseu de vis pe marginea râului Tișița. Drumul de acces spre chei se află la aproximativ 2 km de centrul stațiunii, pe partea stângă din direcția Focșani.

Din drumul principal E574 am trecut un mic pod peste râul Tișița, apoi, lângă o pancartă cu denumirea rezervației, am parcat mașina și am luat-o pe jos pe un drum forestier. După ce am parcurs vreo sută de metri, mi-am dat seama că am parcat cam departe, așa că m-am întors, am luat mașina și am mai parcurs aproximativ 400 de metri până la punctul de intrare în rezervație.

Aici se află o parcare mare și o poartă de intrare din lemn cu sigla rezervației deasupra. Deși pe un panou, alături de unele informații despre chei, era afișat prețul de intrare de trei lei, la casă nu era nimeni, pădurarul trebăluia ceva la o clădire în dreapta parcării și ne-a făcut semn că putem să intrăm.

La intrare Cheile Tișiței au un aspect de canion cu pereți înalți, dar pe măsură ce înaintăm pe marginea răului Tișița dăm de zone de luncă cu poienițe frumoase, locuri unde putem intra lejer în albia râului, puncte amenajate pentru odihnă și destindere. De-a lungul traseului am întâlnit panouri informative despre flora și fauna rezervației, cuiburi de lemn pentru păsări, podețe, scări, mici cascade, băncuțe, mese etc.

Cea mai mare parte a traseului principal este unul destul de lejer, nu sunt urcușuri grele de urcat și poate fi parcurs atât de copii, cât și de persoane mai în vârstă. Fiind o zi călduroasă de august (temperaturi de peste 30 de grade chiar și în Lepșa), turiștii dădeau năvală aici pentru a se răcori la umbra brazilor sau la marginea apei. Pe măsură ce timpul trece, și traseul devine un pic mai greu, turiștii se răresc și fac cale întoarsă, fără să știe că spre final sunt cele mai atractive puncte de pe chei.

Așa am procedat și noi și abia acasă am aflat pe internet ce am pierdut; spre finalul traseului sunt trei tunele, două mici și unul mare cu o istorie interesantă. La început de secol o austriacă bogată a aflat de potențialul forestier al ținutului Vrancei și a concesionat această zonă prin firmele sale pentru exploatare lemnoasă.

Ca să facă un profit rapid, austriecii au construit o cale ferată prin chei, transportul lemnului s-a făcut mult mai ușor, însă consecințele asupra mediului au fost dezastruoase. Totul a fost defrișat pe Valea Tișiței și a trebuit să treacă zeci de ani ca ea să arate ca în ziua de astăzi. Din păcate, situația s-a repetat după 1990 ( tot firme din Austria) și multe zone împădurite ale țării au devenit golașe.

Un al doilea obiectiv căutat de turiși în zona Lepșa este Cascada Putnei aflată nu departe de intrarea în chei, pe dreapta drumului spre Focșani. Cascada nu este mare și nici spectaculoasă, dar oferă un cadru de destindere într-o zonă în care natura este stăpână. Amenajată în 1973 și declarată Monument al Naturii, cascada poate fi vizitată contra unei sume modice de 2 lei.

Accesul se face coborând, din zona parcării, aproximativ 50 de trepte. Cascada este formată de o cavitate croită de a lungul timpului printre două stânci imense și după o cădere de apă de aproximativ 12 metri se liniștește în apele unui mic lac. Zona de relaxare din jurul cascadei este împrejmuită cu un gard de lemn, accesul la bază este interzis. Cascada are și o poveste destul de interesantă:

Se spune că un cioban care îşi pierduse oile în apropierea cascadei, le-a căutat ore în şir, până când l-a prins noaptea. Obosit, ciobanul a adormit şi, în somn, i-a apărut o lumină puternică. Când s-a trezit, norul de lumină s-a transformat într-o prinţesă frumoasă, care i-a spus că îşi va găsi oile la răsăritul soarelui. Înainte de a dispărea, i-a dăruit o pungă cu pietre preţioase. Se spune că după miezul nopţii, o dată pe an, aici apare această femeie îmbrăcată în veşminte albe, care dăruieşte celui aflat în preajmă un pumn de diamante. Nimeni nu ştie însă care este noaptea cu pricina şi de aceea mulţi şi-au încercat norocul stând de veghe destule nopţi în timpul verii.

Lângă cascadă se află o clădire cu un restaurant și deși în plin sezon avea lacăt la ușă. La plecare am întrebat persoana care ne-a încasat cei doi lei la intrare :”De ce este închis restaurantul de lângă cascadă? ” Mi-a răspuns scurt:”N-a mers! ”

În concluzie, zona Lepșei este frumoasă și merită să petreci un weekend aici!

Vacanțe cât mai frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 4970 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI