BUN
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Lepșa. Ce poți face până ajungi și, mai ales, după.
TIPĂREȘTEAtenție, după ce veți citi acest review veți constata că nu ați câștigat nimic ba, din contra, ați pierdut timp și nervi pe care nimeni nu vi le va putea da înapoi! Continuând să citiți, o veți face numai și numai pe riscul dumneavoastră și nu veți putea da pe nimeni în judecată! Am zis!!!
Se pot spune multe despre Lepșa, inclusiv că este” stațiune” . Vă recomand să nu plecați după fentă, Lepșa n-a fost și nu cred că va deveni prea curând stațiune. Lepșa este un sat din compunerea comunei Tulnici, aflat pe drumul ce leagă Focșani de Târgu Secuiesc, trecând prin Pasul Mușat, poate c-ați auzit de el.
Pe vremuri, satul în sine era foarte mic, fiind populat mai ales de cei din Tulnici care-și țineau peste vară vitele la pășunat, prin coclaurile de se întind cât vezi cu ochii. Își construiseră câteva” odăi” cum se spune aici, mici locuințe unde se adăposteau peste noapte. Apoi, după 1990, a devenit de bon ton să ai o casă de vacanță la munte sau la mare, acolo unde relieful și, mai ales, portofelul permite. De atunci, în zonă s-au construit, cu gust sau fără dar, mai ales, fără a ține cont de arhitectura tradițională a zonei, tot felul de case-căsoaie-vile-viloaie, cu respectarea dar, mai ales, fără respectarea vreunui plan urbanistic. S-a mers pe principiul ce vrea mușchii fiecăruia, mai ales că mușchii ăștia nu cresc așa, oricum, ci, mai ales, la potentații politic sau funcționarii bengoși din zonă.
De aceea, în prezent, casele din zonă au o influență nasoală asupra peisajului, care peisaj rezistă însă, stoic.
Cu toate astea, în caz de nevoie, cum ar fi prima duminică din luna septembrie a anului 2021, când n-ai ce face acasă și vrei să-ți aerisești neuronul, Lepșa tentează. Pentru că de ce, vorba clasicilor. E relativ aproape de orașul istoric, la doar vreo 70-75 de km, drumul până acolo este bun (carosabilul, mă refer), frumos (peisajul, voiesc să spui), iar excursia rămâne excursie, indiferent ce veți spune.
Lepșa merită văzută măcar pentru naturalețea peisajului. Încă mai sunt păduri bogate, ceea ce-i oftică pe mulți, știu asta, sunt trasee de bătut cu piciorul, ape limpezi și cer albastru. În cele ce urmează o să-ncerc să vă conving de asta. Dar, și dacă reușesc sau ba, eu vă spun că e bine s-o vedeți, dacă aveți posibilitatea ocaziei. Altfel, vă salut și vă doresc un week-end plăcut, haidi, pa!
Și, cum altfel, vă dedic melodia asta: https://www.youtube.com/watch?v=e-WDak-bVRU
Nenea web, te rog io, fă vraja aia s-apară melodia la review!
LOCAȚIE și ÎMPREJURIMI
În cele câteva rânduri de urmează vă voi explica de ce Lepșa, chiar dacă nu e stațiune, asigură plăcerea unei vizite: ai locuri frumoase și ușor accesibile de văzut, găsești cazări bunicele la prețuri mărișoare, dar, încă decente, dacă nu ești mofturos, este și o pizzerie celebră în zonă unde poți să bați falca. Mie-mi revine sarcina să vi le dezvălui, vorbind despre ele și, eventual, arătându-vă și poze. Și, nu, fiți siguri, nu fac reclamă nimănui, mă gândesc doar la voi, cum să vă fie bine, dacă ajungeți pe-aici, că, mă știți, așa-s eu, suflet cald, inimă bună, mai ceva ca zâna din povești.
Plecând spre Lepșa, la un moment dat nu veți avea ce face și veți ajunge pe DN 2 D. Drum frumos, refăcut acum câțiva ani, pe care veți urca hotărât: Vidra- Valea Sării- Tulnici-Lepșa-Greșu și, mai departe spre Covasna, prin Pasul Mușat - Ojdula-Tg. Secuiesc. Partea bună este că prin toate aceste sate ai câte ceva de văzut, așa că, dacă nu vrei să mergi” țeavă” de acasă până la Lepșa, ai ce vizitezi.
Astfel, te poți opri pentru câteva zeci de minute în Valea Sării, de exemplu, unde, în satul Mătăcina se află o frumoasă biserică din lemn, construită la 1772, acces ușor, din șosea, câteva sute de metri.
În Satul Bîrsești veți găsi clădirea unui muzeu, ușor naiv, al satului vrâncean iar ceva mai sus, un indicator spre Păulești. Mergând pe acel drum veți ajunge pe un mic platou de pe care se spune că Ștefan cel Mare a împărțit celor 7 feciori ai Vrâncioaiei munții din jur, mulțumit fiind de ajutorul primit de la aceștia într-un un scandal cu turcii.
După ce se trece de intersecția cu satul Negrilești, cumva la intrarea-n comuna Tulnici, puteți, cei care doriți o cafea sau, ce știu eu, să mâncați, abuza de serviciile complexului” Miraj Resort” . Ba, dacă e vară și aveți costumele de baie la voi, puteți să vă udați părți ale corpului în piscina stabilimentului, alegerea e numai a voastră.
După Tulnici, veți trece prin fața Taberei Gălăciuc, din păcate complexul este cumva ușor ruinat. De aici nu mai e mult și ajungeți în Lepșa, după ce treceți un mic tunel.
În principal, în Lepșa te poți duce să vizitezi Cascada Putnei, o cădere de apă nu foarte spectaculoasă, dar care este asimilată unei rezervații naturale. Până la urmă locul este frumos și ușor accesibil deci, cei care veți ajunge aici nu veți regreta amarnic.
Ceva mai sus de Cascada Putnei, dar nu cine știe ce, ajungeți la intersecția spre” Cheile Tișiței” , o altă rezervație de succes a Vrancei și munților ei. Traseul durează undeva la vreo trei ore, acum este cumva mai complicat de parcurs și, zic eu, vă trebuie un ușor echipament de drumeție. Veți fi răsplătiți cu niște peisaje frumoase și, în final, veți ajunge la Tunelul folosit pe vremuri pentru transportul pe calea ferată a buștenilor de la exploatarea forestieră de aici. Exploatare ce avea legătură cu celebrul” Plan înclinat” de la Comandău, al inginerului Lux, dacă mă mai ajută neuronul. Cei care doresc mai mult de la munte, pot trece tunelul și urma diferite trasee turistice, spre Lăcăuți sau Pietrosul, depinde de gust și chef de drum. Traseul până la tunel este însă unul accesibil pentru foarte multă lume și este și pentru cei ce vor să petreacă doar câteva ore în natură. Iar dacă ai noroc/ghinion poți să petreci acele ore și în alergare grăbită, pentru că da, se găsesc și urși prin zonă.
La intrarea în Lepșa puteți vizita Păstrăvăria Lepșa, în bazinele căreia veți putea vedea păstrăvul românesc, nu cel de la Carrefour. Păstrăvii sunt chiar frumoși și sunt îngrijiți de personalul de acolo care învață puietul să înoate, le dă de mâncare și păstrează zona curată. Dacă vă împrieteniți cu vreun pește anume, îl puteți lua acasă, contra prețului de 30 de lei/kg. Dacă vreți să trăiască, luați și apa necesară, ăsta e un sfat de vi-l dau gratuit.
Dacă tot ați fost pe Cheile Tișiței și ați scăpat de urși, ar fi bine să -i mulțumiți lui Doamne-Doamne pentru grija de v-a arătat-o. Lumânări se pot aprinde, cu tot cadrul asigurat, la Mănăstirea Lepșa, așezare monahală ce are o poveste a ei care începe tot prin anii 1700, legat de un schit de la Merei, Buzău. Curtea Schitului este chiar frumoasă și, în plus, poți să-ți bucuri ochiul cu niște peisaje frumoase iar sufletul va fi mulțumit de liniștea și măreția locului. Atenție, astea sunt trăirile mele, nu e neaparată nevoie să corespundă și la voi!
Cazările în Lepșa sunt relativ multe, funcție de ce vrea fiecare și de câți bani vrea să cheltuie pentru asta. Dacă vreți ceva mai bengos,” Casa Albert” , amplasată undeva, la ieșirea spre Greșu, este locul dumneavoastră. 5 margarete, construcție impozantă și alte alea: piscină, sală de fitnes, șamd etc. Prețul îl veți vedea pe saitul de se ocupă cu cazări.
O altă variantă ar fi și” Eden Green” , peste drum de Schitul Lepșa, pacă mai aproape de inima mea, treci pârâul Lepșuleț și, parcă, mai aproape de natură.
Pe lângă malurile pârâului de v-am zisără de el sunt multe tăpșanuri folosite pentru cei ce campează cu cortul sau cu rulota, n-aveți cum să nu le găsiți, măcar dacă vă luați după fumul grătarelor, ca la indieni.
Mă rog, cum am spus, fiecare după mofturi și dorințe veți găsi unde să puneți capul jos, nu sub cerul liber.
De mâncat, dacă nu sunteți amatori de grătarul propriu, adus de-acasă ca cireșele de le mânca elefantul în timp ce stătea în brad, la fel, veți găsi! Eu abuzez cel mai des de pizzeria de v-am spus de ea,” Amicii Miei” , e a unui italian. Ori, dacă nici italienii nu știu să facă pizza?!
despre DISTRACȚIE & RELAXARE
Distracția vine din lucrurile pe care-ți place să le faci, așa că, odată ajunși aici veți găsi ce să faceți ca să vă simțiți bine. Dacă nu, e păcatul vostru, la fel ca și plictiseala ce se presupune.
Relaxarea este la ordine zilei, evitați totuși să vă relaxați în exces în curtea schitului, se poate interpreta sinistru! Emoticon cu zâmbet
Altfel, ca un corolar a tot ceea ce-am îndrugat eu aici: Lepșa este un loc lipsit de pretenții, unde, dacă-ți place luxul, nu prea ai ce căuta. Dacă vrei aer curat, mers pe jos, peisaj montan, ați nimerit: aicea-i locul. Doar că, nu uitați: Lepșa nu este stațiune!!! Alt emoticon cu zâmbet
Trimis de Yersinia Pestis in 10.09.21 13:15:25
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în LEPȘA. A mai fost în/la: Casa Tisaru, Green Eden, pensiuni private
20 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Yersinia Pestis); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
20 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
Rog așteptați...
@Yersinia pestis: frumos, da' cam "diparti"... M-aș încumeta la o deplasare în zonă, numa' dacă se poate confirma existența din abundență a plantei dispărute de pe plaiurile noast' e oltenești, cea care dă numele satului Mătăcina de pe la voi.
Bunăoară, mătăcina e la mare că' tare în aiastă vreme, când doaga butiei are nevoie să-și schimbe "parfumul". Cu plăntuța asta foarte aromată se "răzuiește" doaga, în așteptarea "producției" noi de vin. Aveți cumva ceva informații dacă mai există mătăcină în Mătăcina? Aș veni cu o mașină să iau câteva fire și să le resădesc la mine la țară. Fac cinste cu o vadră din producția nouă, tescuit de mine personal.
@zapacitu: Oricât de tentant ar suna chestia aia cu vadra, iacă, în nemernicia mea, habar n-am dacă în zonă se mai află roinița, planta aia de-i mai spune și” mătăcină” .
Voiesc așadar să cer îndurare, în apărarea mea aduc faptul că asta e perioada în care memoria-mi este preocupată cu activități distractiv-interesante-utilitare de mare interes, cum ar fi fiertul rachiului de mere. Și, da, produsul finit îmi afectează cognitivul, iar dacă insist, anulează chiar și reflexele primare, deci îmi este imposibil să mai pozez în vreo persoană cu dor de știință, fie ea chiar și botanică.
Oricum, aflai că roinița se trage din Siberia, loc de tristă amintire pentru noi, românii, conform versurilor:” Doamne, ce-ți mai râzi de noi/nu ne vezi mizeria? /oare pentru ce-ai trimis , de joi/geruri ca-n Siberia?”
Deci, dacă tu ai înțeles ceva din ceea ce am scris eu, acum, ești erou! Și, dacă da, să-mi spui și mie, da? 
@Yersinia pestis: Păi eu am înșeles că mătăcina lui @zapacitu este roinița ta, dar dacă nu vrei să schimbi gustul doagei, poți să unești albinele între ele... adică familiile... dacă le capturează apicultorii, când se duc ele din mătăcină-n mătăcină, să pape nectar că dacă n-ar face, nu le-ar atrage, pe albine zic (sic!)
Nu știu dacă să-ți acordăm clemență în cazul ăsta de desfătare bahică, decât dacă ne promiți că sucul ăla distilat n-o să se risipească pe apa sâmbetei așa... fără scop, și-ai să închini și în sănătatea noastră, că vreo lumânare la Mânăstirea Lepșa, nu cred că ți-a dat prin cap să ne aprinzi. Și oricum, dacă te mână Ucigă-l Toaca/Ducă-se pe Pustiuri să abuzezi de licoarea aromată până la pierderea temporară a cunoștinței, cică te scoți cu ceaiul din frunze de roiniță și la durerile de cap și la amețeli (am citit io, jur!)
Dar nu cred că am înțeles bine, nu-i așa?
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
@k-lator: Probabil că te-ai gândit la "albină" pen' că rimează cu " mătăcină", la "roiniță" ar merge "albiniță". Asta am zis-o ca să vezi că nu mint la faza cu rachiul. Pentru că se știe că românul s-a nascut poet, așa, necurentat, dar dacă e euforic, bahic spun, "Odiseea" e nimic!
Trăirile cucernice sunt complet personale, dacă reușesc să iau legătura cu Divinitatea am multe de spus (cerut), pentru mine, spui, așa că ălălalți de sunteți în peisaj n-ajunsăi la voi!
Dar, dacă te simți bună, sufletul mă refer, găsești tu o alcătuire arhitecturală religioasă unde să-ți manifești piromania asupra bietelor lumânări! Doamne-ajută!
Cât despre dresul de după băutură, singurul ceai de ajută e ciorba de burtă și berea rece. Ambele sunt, ai dreptate, rezultatul unor fierberi( ciorba) și a unor infuzii cu flori de hamei( berea) dar cred c-ar fi forțat sa le numim "ceaiuri", deși, cine vrea...
@webmaster: Treaba ta, eu am avertizat lumea, la începutul review-ului despre gradul lui de utilitate!
@k-lator: înțeleg din ecou că sunteți olecuță bolnăvioară, apropo de închinăciuni de pahare și scăpărat de lumânări mănăstirești... Io vă doresc sănătate și deseară la cheful de nuntă pandemică, promit să închin în aist scop, un păhărel de prăștină proaspătă, născută din aprigul căzănel rural.
În completarea celor scrise în legătură cu tâlcul semantic al roiniței, vă mărturisesc cu mâna la bubă (aia provocată de ac de albină), că am testat de la distanță, filmând cu telefonul cum se prinde roiul care a trădat stupul vechi.
Bunăoară, roinița e căsuța, stupul în miniatură, cu care alergi prin locurile unde se fixează roiul buclucaș și în care te chinui să-l capturezi. Operațiunea a reușit, roinița devenind casa roiului până la primăvară, în rând cu stupii ăi bătrâni. Din aplecare samariteană, am dus albinelor să bea apă, seceta de anul acesta obligându-le să facă drum lung până la râu. Le-am deșertat-o cuminte în scocul special, dar o agresivă din roiniță, m-a perforat în ceafa proaspăt epilată și împarfumată. Am căzut în brânci, vărsând juma de găleată. Am zbughit-o la pridvor, unde cu sare gemă și oțet de prune m-am tămăduit empiric.
Roinița asta e bună și cuminte când emană aromă de deodorant siberian, dar vai ș-amar de bagi "trompa" în roinița albinelor fără mască de spadasin...
Frumoase pozele. În special mi-a plăcut 05.
Scandal cu turcii? Sună a can can, presa galbenă, cum zicea Irina Rimeș sau tabloiă, cum spun alții.
Nu am numărat dar de m-aș apuca, mi-ar rezulta o cifră frumușică la obiectivele turistice enumerate în prezentare, din zona Lepșa - Greșu, chiar dacă unii spun că nu este stațiune (contează?)...
De vreo 2 ori am fost chiar in pericol să merg în zonă, de fiecare dată cu altă gașcă, care mai de care, tăț' numa' 1 și 1. Tot am anulat.
Nu știu dacă pare sau nu stațiune Lepșa dar știu că e un loc unde se încing multe chefuri pe circuit închis și numele motel Flora spune multe și răscolește multe nostalgii multor cetățeni români. În turism, ca și la femei. Aia care pare fadă, ascunde multe în timp ce o bombă sexy, ajunge să te uiți la ea la televizor. Mai mult n-are de oferit. Ca să insist cu comparația, aș face o paralelă între Pamela Anderson și Mamaia. Pentru Lepșa... ????... las liber la comparații.
@zapacitu: cu iertare că intervin,
Prăștină...
Tre' să fixez cuvântul ăsta că e new entry pentru mine... N-am mai auzit. Dar sună într-un mare fel.
Să mă ierte Sfântu...
Fac slalom printre comnent-uri aiuristico-fantastice printre care, strecurat, sec, dau de info laconic: minighid la destinație!
????
Încep să am dificultăți cu adaptarea și flexibilitatea...
Apoi iar: licență poetică, contorsionisme regionalistice și disclamer... ????
Mai citesc o dată... ????
@Mioritica: serviți cu încredere deplină! Are ceva grade, dar e mai bună de fabricat mai spre iarnă, când fermentarea s-o cam gătat, iar spiritele se-ncing la povești, depănate la povarnă. Acu' de-o bei, doar întărâți "rechinii", în deschiderea "Noului An de Producție"...
@Mioritica: Hotel "Flora" e în Greșu, aka mai sus, vreo 5 km de Lepșa. Pe vremuri era chiar bengos: cazare la hotel sau, sus, la căsuțe, teren de minifotbal, pixcină și alte alea.
Altfel, prin 2008 am făcut traseul, după tunel, până pe Lăcăuți și, mai jos, la Cabanele lui Giurgiu și, mai departe, la Pietrosu.
Munții Vrancei sunt cumva diferiți de restul, sunt sălbatici iar traseele lungi. Te cam culci prin stâne părăsite iar mâncarea ți-o cam urci prin brazi, peste noapte, că ți-o papă urșii!
Dar, o seară petrecută la cort, cu focul aprins și cu șunca la țăcălie, face toți banii.
Mersi de vorbe și vot!
@Yersinia pestis: Urșii sunt buni cățărători în brazi. Să pui mâncarea la înălțime nu ajută. De asemenea sunt buni pescari. Să pui mâncarea în ambalaj etanș și lăsat în râu cu asigurare pe mal adică legat de o cioată sigură de pe mal, ei bine, nici asta nu ajută. Poate doar pe urși.
Dar motel Flora era gazdă bună pentru multe evenimente. Se petreceau multe fapte de cultură acolo, se legau comunități, eheeeeiii
Prin toamna lui 2016 am mai discutat despre plimbarea ta pe la Lepșa... wow, au trecut 5 ani... de atunci nu ai mai fost pe acolo sau acum mai găsiși un subiect de prezentat și discutat... !!!
Eu care am fost pe acolo când nu eram pe harta AFA și când plimbărilor prin țară nu le zicea turism rural... nu mai recunosc sătucul ăla de munte dacă ajung pe acolo?!?!
În rest numai de bine, sănătoși să fim!
@Mioritica: Mmneah, ai și nu dreptate, acuma nu -ți închipui orice urs drept un Edmund Hillary. Plus că, pentru un rachiu și o ciozvârtă de carne ciobanii din zonă îți lasă unul sau doi câini. Evident, rachiul nu-i pentru câini!
În august spre prima zi de septembrie, anul de grație 2015, am fost ultima oară pe munte, așa, cu cortul. Eram tânăr si ferice, credeam că nemurirea e ceva tangibill... Acuma merg pe munte doar dacă trag toate roțile, adică 4 x4 = 16
@Yersinia pestis: pot să observ: Eu n-am scris nic' de cort pe tot firul discuției.
Toate referirile la cort pe lângă comnent-uri le mele îs legate doar de supoziții că eu aș gândi cort.
Când eu am gândit permanent numa' chefurile de la Flora.
Adevărat, se mai încingea câte un ceaun în spate la motel dar mai departe nu mergeam cu imaginația - doar maxim la un trekking de câteva ore în jurul cotețului dar asta e accesibil oricui.
Ce gândeam eu e rost doar în gașcă mare că se creează câmpuri colective și alea funcționează într-un fel.
@ANILU: Evident că la Lepșa ajung de câteva ori pe an, e chiar lângă noi, nici n-apuci să te plictisești de mers cu mașina și-ai și ajuns!
Că n-am mai scris despre, asta e altceva, am zis să nu vă ia nervu dacă tot insist, adică, am fost bun cu voi!
Cum spuneam, locul nu-i din ăla, să bați din picior să te-aducă aici, nici nu te dai cu capul de pereți c-ai ajuns, cel mai bine, ca să te convingi, fă bine și vino să vezi! Dar, cum spuneam, nu te-am învățat eu!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Mar.2021 Cascada Putnei la ceas de primăvară — scris în 28.04.21 de Floryn81 din RâMNICU SăRAT - RECOMANDĂ
- Nov.2016 Lepșa. Și-atât — scris în 07.11.16 de Yersinia Pestis din MăRăşEşTI [VN] - RECOMANDĂ
- Aug.2016 Toate drumurile duc la... Lepsa — scris în 25.09.16 de mishu din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2015 O zi frumoasă în stațiunea vrânceană Lepșa — scris în 22.12.15 de traian.leuca † din PLOIEșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2015 Lepsa - activitati pentru copii — scris în 07.06.15 de boraborabora din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2015 Prima zi de mai la Lepsa — scris în 02.05.15 de Gabi Georgeta din BRAșOV - RECOMANDĂ
- Apr.2015 Weekend la Lepșa, între două anotimpuri... — scris în 22.04.15 de Floryn81 din RâMNICU SăRAT - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată